Grosu Nicolae

0
3

Grosu Nicolae, profesor de teologie. Nascut in 1867, in Bujor, jud. Lapusna, decedat in d. 1944, in Romania.

Studii la Seminarul teologic din Chisinau (1879-1889) si la Academia teologica din Kiev (1889 – 1893), magistru in teologie la aceeasi Academie (1907). Profesor de Sfanta Scriptura la Seminarul teologic din Kiev (1895-1906), profesor suplinitor (1906) si titular (1907) de Omiletica, apoi de Istorie bisericeasca (din 1912 pana in 1917) la Academia din Kiev; profesor de Limbi romanice la “Institutul de limbi orientate apropiate” din Kiev (1919 – 1924), si concomitent profesor de Istoria Bizantului la Universitatea din Odessa (1919 – 1920); preot la catedrala Sf. Vladimir din Kiev, protopresbiter mitrofor; in timpul regimului sovietic a fost deportat la Arhanghelsk si in alte zone nord-siberiene.

Lucrari:

– Prea cuviosul Teodor Studitul. Viata si opera, Kiev, 1907 (teza de magistru);

– Activitatea predicatoriala a Sf. Ioan Gura de Aur, Tipuri istorice ale predicii bisericesti;

– Profesorul V. T. Pievnitki ca omilet: Predici funebre;

– Activitatea bisericeasca si legislativa a imparatului Alexie Comnenul;

– Relatiile urmasilor lui Alexie Comnenul cu Roma;

– Pavlicianismul in Bizant in secolul XII, Edictul din Milan al imparatului Constantin cel Mare;
Relatiile bizantine cui Biserica armeana si altele, majoritatea au fost publicate in revista “Trudi Kievskoi Duhovnoi Akademii”, al carei redactor a fost in perioada 1912-1917; altele in revista Seminarului teologic din Kiev (toate studiile sale sunt scrise in ruseste).

Sursa: Mircea Pacurariu, Dictionarul Teologilor Romani. Bucuresti, Editura Univers enciclopedic, 1996.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ