Gulag – Romanii, in Siberia

0
19

„Deportatii de pe teritoriul RSS Moldovenesti sunt trimisi la asezare pe vecie in regiunile Kurgan, Tiumeni, Irkutk, in tinutul Altai…”. „In general, operatiunea de deportare a decurs destul de normal, fara cine stie ce excese… Au fost impuscati 7 deportati, care au incercat sa fuga, 4 au fost raniti…”.
Stramutarile de populatie din teritoriile ocupate au constituit dintotdeauna o modalitate dura pentru anihilarea si distrugerea opozantilor de orice fel, la care a recurs sistematic puterea imperiala rusa, tarista sau sovietica.

Neindoielnic insa, deportarile din perioada bolsevismului stalinist, efectuate in gulagurile din regiunile inghetate ale Siberiei, au ridicat regimul de teroare, umilire si exterminare a fiintei umane pe culmile „perfectiunii”. Represiunilor in masa, care se intind pe mai multe decenii, le-au cazut victime milioane de oameni nevinovati, trimisi la moarte fara judecata, atat din randul rusilor, cat si al celorlalte popoare „eliberate”/ocupate de tara Sovietelor.

Documente de arhiva publicate in ultimii ani de istorici de la Chisinau aduc la lumina dovezi infioratoare despre cruzimea si bestialitatea „eliberatorilor”.

POGROMURI IMPOTRIVA ROMANILOR. Romanii aflati pe teritoriile cazute sub ocupatia bolsevica au avut parte de mai multe valuri de deportari: anii 1924-1940 (romanii transnistreni din fosta Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca – RASSM); 1940 (imediat dupa reanexarea Basarabiei, circa 90.000 de oameni au devenit victime ale executiilor si deportarilor); iunie 1941 (romanii din fosta Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca – RSSM, 18.400 de cetateni sau, dupa alti autori, peste 22.000 de persoane, au fost declarate „elemente antisovietice” sau „periculoase social” si deportate. Autoritatile sovietice comandasera alocarea a 1.315 vagoane pentru deportarea a 85.000 de basarabeni, dar izbucnirea razboiului le-a incurcat planurile); 1944-1946 (38.352 basarabeni, 8.198 bucovineni si 9.000 de romani de la est de Nistru, „repatriati” din Romania in cadrul masurilor de aplicare a Armistitiului, au fost deportati sau executati); 6-7 iulie 1949 (11.288 familii, respectiv 48.850 de oameni, deportati in Siberia in cadrul asa-numitei operatiuni „Sud”); aprilie 1951 (peste 700 de familii din secta „Martorii lui Iehova” au fost deportate in Siberia).

Toate aceste acte criminale, de o barbarie rareori identificata in istorie, au lovit crunt fiinta romanilor din Basarabia, provocand nenumarate drame, traume adanci si dureri nemarginite in sufletele unor oameni deveniti peste noapte victime sub tavalugul nemilos al urgiilor declansate de ticalosia unor regimuri tiranice.

PLANURI CRIMINALE. Deportarile din iulie 1949 au anumite particularitati care le individualizeaza. Razboiul mondial se incheiase de patru ani, URSS dobandise o putere discretionara asupra tarilor Europei Centrale si de Est… Represiunile din vara anului 1949 nu s-au mai desfasurat sub semnul improvizatiei si al impulsurilor generate de precipitarea unor evenimente neprevazute. Dimpotriva, documentele scoase la iveala dezvaluie un scenariu odios, planificat cu sange rece, pregatit si infaptuit metodic timp de aproape sase luni. Iata, pe scurt, cronica neagra a acestei crime imprescriptibile impotriva romanilor basarabeni:

17 ianuarie 1949: ministrul Securitatii de Stat (NKVD/ KGB) al RSSM, Iosif Mordovet (un apropiat al „vestitului” L. Beria, care a condus Securitatea moldoveneasca in perioada 1944-1955), trimite la Moscova o nota informativa „Despre metodele si formele de lupta ale elementelor culacesti si nationaliste” (n.n. culac s chiabur, taran instarit).
17 februarie: I. Mordovet informeaza din nou Moscova „Despre particularitatile culacimii basarabene”.
17 martie: liderii comunisti de la Chisinau (N. Kovali si G. Rudi) impreuna cu reprezentantul pentru RSSM al CC al PC(b) din toata Uniunea, V. Ivanov, adreseaza lui I.V. Stalin „Rugamintea de a permite sa fie deportati din republica culacii si alte elemente antisovietice”.
6 aprilie: Biroul Politic al CC al PC(b) din toata Uniunea adopta hotararea „cu privire la deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenesti a culacilor, fostilor mosieri, mari negustori, a complicilor activi ai ocupantilor germani, a persoanelor care au colaborat cu organele de politie germane si romane, a participantilor la activitatile partidelor si organizatiilor profasciste, a albgardistilor, membrilor sectelor nelegale, precum si a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus”. Hotararea stabilea totalul persoanelor care urmau sa fie deportate la 11.280 familii (40.850 de oameni). De asemenea, se mentiona ca deportarea „sa se faca pe vecie” in regiuni din Kazahstanul de Sud, RSS Kazaha, precum si in tinutul Altai, regiunile Kurgan, Tiumeni, Tomsk ale RSFS Ruse.
16 mai: Ministerul Securitatii Statului (NKVD/KGB) al URSS elaboreaza „Instructiunile referitoare la ordinea completarii dosarelor privind deportarile de pe teritoriul RSS Moldovenesti…”.
11 iunie: Ministrul Afacerilor Interne al URSS, Serghei Kruglov, semneaza ordinul clasificat „strict secret de importanta deosebita” referitor la modalitatile de „luare in primire, transportare, repartizare si angajare la lucru a deportatilor din RSS Moldoveneasca”. Se reitereaza ca deportatii basarabeni vor fi „trimisi la asezare pe vecie” in regiunile nominalizate prin Hotararea de la 6 aprilie a Biroului Politic al CC al PC(b) din toata Uniunea.
28 iunie: Sovietul Ministrilor de la Chisinau adopta hotararea „Despre deportarea din RSS Moldoveneasca a familiilor culacilor, fostilor mosieri si mari negustori”, prin care se aprobau listele persoanelor ce urmau sa fie deportate, precum si transmiterea acestora „Ministerului Securitatii de Stat al RSS Moldovenesti (tov. Mordovet)”.
30 iunie: Sovietul Ministrilor de la Chisinau mai adopta o hotarare „Cu privire la confiscarea si desfacerea averii persoanelor deportate de pe teritoriul RSS Moldovenesti si despre responsabilitatea pentru furtul sau irosirea ei”.
4 iulie: Ministrul Afacerilor Interne al RSS Moldovenesti raporteaza ministrului de Interne al URSS: „lucrul pregatitor pentru luarea in primire si transportarea din RSSM a culacilor, mosierilor, albgardistilor si nationalistilor s-a incheiat”.
12 iulie 1949: ministrul moldovean al Securitatii, I. Mordovet, si imputernicitul KGB al URSS la Chisinau, I. Ermilin, trimit sefilor de la Moscova un raport detaliat cu privire la desfasurarea Operatiunii „Sud”, in care mentioneaza:

ARHIPELEAGUL GULAG. Asupra românilor din Basarabia s-au abatut mai multe valuri de urgie coordonata de regimul stalinist

18 ORE DE FOC. „Operatiunea de deportare a inceput la ora 2 in noaptea de 6 spre 7 iulie si s-a terminat la ora 20, in 7 iulie 1949. In total au fost deportate 11.293 de familii, din care barbati – 9.745, femei – 13.924, copii – 11.381. La 7-8 iulie 1949 au fost trimise peste hotarele Moldovei 30 de esaloane (1.573 de vagoane) cu deportati… La desfasurarea Operatiunii «Sud» au participat 4.496 de cadre din Serviciul operativ, 13.774 de soldati si ofiteri din unitatile Securitatii de Stat, 24.705 de cadre din activul de graniceri sovietici… Au fost mobilizate 4.069 de camioane, inclusiv 2.563 de camioane din unitatile Districtelor militare Carpati si Odesa… In general, operatiunea de deportare din RSS Moldoveneasca a decurs destul de normal, fara cine stie ce excese… Au fost impuscati 7 deportati, care au incercat sa fuga, 4 au fost raniti…”.

Cateva luni mai tarziu, la Plenara a III-a, din 1-2 decembrie 1949, a CC al PC (b) din Moldova, liderul comunistilor de la Chisinau, N. Kovali, raporta cu mandrie despre „stralucita victorie” obtinuta in lupta pentru lichidarea romanilor basarabeni: „O mare importanta in colectivizarea reusita a agriculturii a avut-o trecerea de la politica de limitare la politica de lichidare a chiaburimii ca clasa si efectuarea in legatura cu aceasta a deportarii peste hotarele republicii a unei parti considerabile a chiaburimii si a altor elemente ostile”.

http://www.jurnalul.ro/articol_75050/gulag___romanii__in_siberia.html

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ