Guvernarea acționează în stilul lui Ianukovici. Se teme?

0
20
Mars 16 mai

Sigur că se teme. Dacă se întâmplă unirea, nu va mai fi la guvernare. Nu va mai avea la cheremul său judecătorii, Procuratura sau Banca Națională. Și e destul de mare probabilitatea ca mulți dintre ei să ajungă anchetați de DNA.

De aceea, guvernarea a decis să intimideze participanții la marșul de sâmbătă. Cum? În seara zilei de ieri, George Simion, președintele „Acțiunii 2012”, una dintre asociațiile organizatoare ale evenimentului, a fost reținut de SIS și expulzat din R.M. printr-o decizie a Ministerului de Interne. Nu i s-a comunicat motivul expluzării.

Ulterior, pe pagina web a MAI a apărut o informație, potrivit căreia George Simion a fost declarat indezirabil pentru că desfășoară „activităţi de natură să pună în pericol securitatea naţională.” Se pare că guvernanții s-au identificat așa de tare cu statul și cu națiunea, încât mulți dintre ei chiar cred că securitatea propriilor fotolii înseamnă securitate națională. (Iată pentru ce au nevoie atât de tare de „națiunea civică moldovenească”!)

Probabil, ei credeau că, „decapitând liderul”, adunarea de sâmbătă se va pomeni în impas, iar mișcarea unionistă în Republica Moldova va scădea din intensitate. E o decizie care poate fi explicată prin aceea că mai persistă mentalitatea sovietică, unde în toate organizațiile există o verticală a puterii, și ca să curmi o mișcare e deseori suficient să-i neutralizezi liderul.

Acum, însă, lucrurile stau altfel. Trăim într-o democrație, deși una abia în devenire. Sâmbăta nu va fi în Piață George Simion, dar vor fi alte zeci de mii de cetățeni. Vor fi oameni care își doresc un trai mai bun. Vor fi oameni care își doresc unirea. Vor fi oameni care doresc dezrădăcinarea mafiei din sistem. Voi fi oameni care doresc justiție, și nu un stat în care cineva poate fi expulzat la capriciul unui oligarh. Acești oameni nu sunt mânați la manifestare de George Simion, ci de deznădejdea situației în care se află acum.

Expulzarea lui George Simion nu numai că nu va diminua amploarea mitingului de sâmbătă, ci dimpotrivă, îl va amplifica. În doar câteva ore după faptă, știrea despre expulzare a făcut ocolul internetului, a nimerit pe prima pagină a multor portaluri de știri, a generat sute de opinii și articole pe bloguri. Cei cu păreri mai latente odinioară acum sunt hotărâți să iasă pe 16 mai în stradă și să susțină unirea, dacă anume asta este ceea ce sperie cel mai mult guvernarea coruptă.

Actuala conducere va încerca și alte metode de contracarare subtilă a mitingului. Deja sunt activi postacii pe facebook cu mesaje vădit elaborate în birourile de partid (aici un exemplu potrivit). Se expediază și mesaje suspecte care încearcă să facă zânzanie între participanții de sâmbătă și organizatorii protestului de pe 3 mai, platforma „Demnitate și Adevăr”. E probabil ca sâmbăta să fie oprite autocarele cu manifestanți în drum spre Chișinău din toate colțurile republicii. E posibil ca cei ce vin din București sau Iași să fie ținuți nejustificat la vamă. E posibil să apară și indivizi racolați să încerce să dea o tentă violentă manifestației – spre exemplu, susținători ai lui Putin purtând panglica Sf. Gheorghe, în scopul să provoace spiritele și apoi să-i portretizeze pe manifestanții de la 16 mai drept violenți sau radicali.

Exact așa făcea și Viktor Ianukovici. Oprea autocarele din drum, să nu vină pe Maidan. Punea în jurul protestatarilor cordoane de poliție. Infiltra provocatori în mulțimii, care dădeau pretext poliției să intervină în forță. Aresta în stradă activiști și promotori ai dreptății pentru Ucraina, sau trimitea bande de mercenari să-i bată. Dar de fiecare dată când făcea aceste lucruri, mulțimea din Piață sporea și devenea tot mai furioasă pe Ianukovici, până a crăpat verticala puterii și oligarhul a fost nevoit să fugă din țară. Așa se va întâmpla și la Chișinău, dacă autoritățile vor încerca aceleași tactici antiumane și antidemocratice împotiva cetățenilor săi.

Cetățenii Republicii Moldova, în urma experiențelor dramatice precum 7 aprilie 2009 sau marșurile unioniste din 2012, dar și Euromaidanul din Ucraina vecină, au căpătat minte. Știu să-i deosebească pe farisei de cetățeni cu inima sinceră. Știu să deosebească mesajele constructive de cele provocatoare. Știu să nu se lase intimidați de poliție, de SIS, sau de orice altă „bâtă” la dispoziția celor din guvern. Știu că prezența provocatorilor nu înseamnă că trebuie să stai acasă, ci să vii la manifestare și să contribui la menținerea mesajului pe un făgaș constructiv. Dacă guvernarea va încerca să transforme marșul în violențe, nu va face nimic decât va grăbi propriul sfârșit.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ