Hommo sovieticus, la pachet

0
3

Se încearcă de mai mulţi ani plăsmuirea unei identităţi adevărate pentru populaţia dintre Nistru şi Prut. Ar fi un proces complex şi de durată chiar şi atunci când acesta n-ar avea de întâmpinat impedimente, când el ar decurge în mod firesc, natural. Exodul evreilor către Ţara Făgăduinţei a durat patruzeci de ani. Nu sunt convins că românii din Basarabia se vor descoperi în termenul prescris de Biblie, pentru că toate guvernările care s-au perindat din ’91 încoace, adică din anul în care RM şi-a declarat independenţa, au dărâmat mereu peste noapte ceea ce intelectualii, oamenii de bună credinţă construiau ziua. Drama meşterului Manole se repetă, în acest spaţiu, la nesfârşit. Ce să mai jertfim pentru ca ceea ce edificăm să nu se mai dărâme peste noapte?

După nesăbuita aventură a bolşevicilor de a inventa omul nou, hommo sovieticus, şi care în şaptezeci de ani nu s-a soldat cu nici un rezultat (în afară de cele nefaste şi care ne vor urmări ca nişte stafii mulţi ani de-acum încolo), astăzi, autorităţile neo-comuniste, revanşarde, din RM, revenite la putere în 2001, pun la cale încropirea de urgenţă a omului european. Scopul în sine, privit de la Bruxelles, nu pare a fi rău. Ba din contra. În RM, integrarea europeană, fiind un produs la cheremul oricărui partid, a devenit, cu un an înaintea alegerilor parlamentare din primăvara lui 2005, după ce s-a văzut clar că ideea de a alipi RM la uniunea Rusia-Belarus nu mai este productivă, nu mai are priză la electorat, bastonul de ebonită din mâna neo-bolşevicilor cu care aceştia îşi adună votanţii. Întorcând-o ca la Ploieşti, neo-comuniştii, fluturând integrarea europeană, îşi duc mai departe opera de îndobitocire şi de schilodire a populaţiei dintre cele două râuri. Cea care a mai rămas acasă. Mijloacele cu care se jonglează sunt la fel de perfide ca şi în primii patru ani de guvernare, numai că de data aceasta comuniştii au legitimaţia unor „partide de dreapta”, care, la 4 aprilie 2005, l-au susţinut pe liderul bolşevicilor să-şi ia cel de-al doilea mandat de preşedinte al RM. Ele urmau să îmblânzească fiara comunistă din interior, s-o europenizeze. Rezultatele se văd!

În loc să ajusteze legislaţia RM la standardele europene, să separe puterile în stat, să democratizeze instituţiile publice, să asigure libertatea cuvântului, să stopeze corupţia la toate nivelele societăţii, să urgenteze procesul de eradicare a sărăciei, să relanseze economia, să creeze un climat favorabil pentru investiţiile străine şi multe, multe alte probleme cu care se confruntă statul independent şi suveran RM, aceştia, guvernanţii, „cred” că introducerea masivă a cursului de istorie integrată, unde partea leului, din raţiuni binecunoscute, o are istoria universală, iar partea rămasă este „umplută” cu o istorie „naţională” falsificată, preluată din fostele manuale de istorie a rssm, ar rezolva toate celelalte probleme şi ne-ar propulsa peste noapte în rândurile statelor europene, civilizate. Nimic mai fals. Curat murdar, cum ar spune Caragiale.

Ceea ce s-a făcut până acum în problema „istoriei integrate” ne demonstrează faptul că guvernanţii de astăzi, ca şi comuniştii din perioada sovietică, nu s-au debarasat de gândul de a schilodi în continuare creierul şi sufletul acestei populaţii. Cum să vii în Europa fără a-ţi cunoaşte propria istorie, propria limbă? Ce-ai să le spui europenilor despre tine, despre istoria poporului tău? Ai să le spui că Basarabia a fost în perioada interbelică sub ocupaţie românească? Că în RM locuieşte o etnie „deoseghită”, numită naţiune moldov’nească şi care, să vezi minune!, are şi o limbă, care tot moldov’nească se numeşte. Şi aceasta nu vine de la Dumnezeu, cum vin toate celelalte, ci de la tătuca Stalin. Cel care concura cu Atotputernicul. Oare te vor crede?

Abia ieşit dintr-o utopie, din maşinăriile diabolice ale lui hommo sovieticus, în care individul se regăsea doar stând strâns-strâns în jurul partidului, boabă lângă boabă, lipsit de individualitate, de personalitate, de naţional (toţi făceau parte din poporul sovietic şi vorbeau doar limba sovietică, adică rusa), „marii” arhitecţi ai omului european de pe malurile Bâcului vor să-i paraşuteze pe basarabeni, fără a-i dota cu o pregătire naţională serioasă, pe nişte tărâmuri incerte. Intenţia fostului imperiu al răului era de a-i transforma pe cetăţenii din republicile naţionale, prin spălări repetate pe creier, în ieniceri şi mancurţi. Abia la acest capitol, trebuie să recunoaştem cu durere, el, imperiul roşu, a avut multe „realizări”. De pe conveierele acestei maşinării au ieşit în permanenţă indivizi fără trecut, fără apartenenţă la o naţiune şi cultură clare, oameni cu „moi adres sovietskii soiuz” în inimă şi în cuget. Iar un individ fără rădăcini poate fi repus în solul minciunii, poate fi foarte uşor de manipulat. Studiau istoria urss şi care de fapt era istoria Rusiei. „Istoriile naţionale” erau confecţionate la Moscova. Limbile naţionale, spuneau heralzii sovietizării, sunt sărace, sunt arhaice şi nu pot acoperi toate domeniile revoluţiei tehnico-ştiinţifice. Nu pot oglindi realizările avansate ale statului socialist, multilateral dezvoltat. Şi alfabetele minorităţilor erau învechite…

Studierea în continuare a cursului Istoria românilor ar fi un prim exerciţiu de demnitate pentru basarabeni. Le-ar da posibilitate să se regăsească o vreme în elementul lor firesc. Zona zero. Abia asimilată bine acea zonă zero i-ar putea propulsa pe basarabeni la statutul de om european. Europa are nevoie de oameni demni, nu de vasali. De oameni sănătoşi, nu cu handicapuri, nu de cei care mai trăiesc cu sechelele trecutului. Oameni care mai numesc şi astăzi defuncta uniune sovietică „ţara noastră”, sau care sărbătoresc 23 Februarie – ziua fondării Armatei Roşii, armată care a ocupat în ’40 Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa. Numai imperiul sovietic a avut mereu nevoie de vasali, de pioni, de oameni lipsiţi de demnitate, de curaj, promovând în funcţii superioare oameni ticăloşi, instrumente docile în mâinile clicii mafiote de la conducere…

O asemenea societate ne dorim?…

Nicolae Spătaru

http://www.contrafort.md/2008/159-160/1376.html

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ