RSS Feed

In memoriam Doina si Ion Aldea Teodorovici

0

octombrie 29, 2009 by Românism

În aceste zile se împlinesc şaptesprezece ani din clipa în care naţiunea română i-a pierdut, într-un accident rutier tragic şi încă, în mare parte neelucidat, pe cei mai străluciți dintre cântăreţii ei, Ion şi Doina Aldea Teodorovici. Piesele lor s-au transformat rapid în imnuri, asociate pe ambele maluri ale Prutului cu redeșteptarea națională și emanciparea de sub comunismul instaurat după al doilea război mondial. Ele i-au însoțit pe românii basarabeni pe parcursul luptei pentru redobândirea simbolurilor noastre naționale, în primul rând revenirea la alfabetul latin, la denumirea corectă a limbii noastre române, la valorile culturale comune cu tot spațiul etnic românesc, adoptarea tricolorului ca drapel oficial, al imnului ”Deșteaptă-te române” și a stemei. Mai mult decât atât, versurile cântate de soții Aldea-Teodorovici au reprezentat pentru noi o expresie a doleanțelor noastre cele mai sfinte, a năzuințelor izvorâte din durerea unei națiuni divizate, ocupate și oprimate timp de decenii. Cele două voci de excepție au regenerat în milioane de minți un sentiment pe care zbirii de la răsărit l-au dorit mort pentru vecie, cel al mândriei de a fi român, al apartenenței la latinitate și europenitate, al luptei pentru ceea ce a fost și este al nostru de drept: unitatea națională într-o Europă democratică și prosperă. În anii 1989, 1990 și 1991, moldovenii din stânga Prutului au chemat, prin vocile celor doi, scrisul cel venit din stele, alfabetul latin, să vină la el în țară și la frații lui, pe valea dulce-amară, s-au rugat Domnului, cel care cu blândețe măreață i-a iertat până și pe cei care au distrus icoanele, bisericile și l-au deportat în Siberii de gheață, au dorit să trăiască așa cum inimii îi place, fără plebiscite dictate de imperii, în legea lor cea moștenită de la înaintași. Pentru ei, azima poporului nu putea fi alta decât suveranitatea națională, ieșirea din sfera de influență a imperiului de tristă faimă al comisarilor norodnici, ei se bucurau de prieteni și de frați din tot sufletul, chiar dacă visul cel mare încă nu se împlinise (si nici astăzi nu s-a împlinit).

Posteritatea va păstra numele lui Ion și al Doinei Aldea-Teodorovici ca luptători, prin muzica lor, pentru realizarea a ceea ce s-a numit visul de aur al românilor – integritatea națională. În mentalul colectiv al românilor basarabeni și a celor din Țară, ei vor rămâne întotdeauna cei doi cantautori care au imprimat oamenilor speranță, iubire de aproape și ne-uitare.

Muzica lor va dăinui mereu, iar prin ea, ei nu vor pleca nicicând.

Autor: Dan Nicu


0 comments »

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Caută

Comentarii Recente

ChatVorbește instant cu noi !+