RSS Feed

INconstantin: Analiza campaniei electorale, editia 29 iulie 2009

0

iulie 28, 2009 by Românism

feature photo

Campania electorală pentru alegerile parlamentare anticipate din Republica Moldova se încheie astăzi şi m-am gândit să încerc schiţarea câtorva consideraţii de manieră generală cu caracter de concluzii cu privire la felul în care partidele din Republica Moldova au înţeles să se pregătească pentru ziua de 29 iulie, 2009. Le-am înşirat într-o listă de 15 puncte, sperând că am epuizat măcar parţial cele întâmplate în ultima lună. Va invit respectuos să mă completaţi, contestataţi sau/şi să-mi daţi dreptate.

Aşadar:

1. Cele două evenimente care au marcat actuala campanie electorală

Campania electorală pentru alegerile parlamentare anticipate din Republica Moldova din 29 iulie s-a desfăşurat în lumina a două evenimente cu impact covârşitor asupra atmosferei generale: 7 aprilie şi eşecul comuniştilor în a descoperi “votul de aur” în rândurile celor 3 partide anticomuniste care au acces în Parlamentul de la Chişinău după scrutinul parlamentar din 5 aprilie.

În perioada imediat următoare demonstraţiei de coeziune a Partidului Liberal, Partidului Liberal Democrat din Moldova şi Alianţa “Moldova Noastră” membrii cărora nu s-au lăsat ispitiţi de funcţii şi bani (suma vehiculată fiind de 2 milioane de euro pentru un singur vot) sau intimidaţi de ameninţări cu urmărirea penală şi nu au votat candidatul PCRM la preşedinţie, comunişti au difuzat filmul Atac asupra Moldovei. O mostră ieftină de manipulare, răspândită prin intermediul posturilor TV obediente puterii, nimic altceva decât o făcătură a unui jurnalist cu bale de slugă căruia nu merită să îi amintim numele. În Atac asupra Moldovei opoziţia anticomunistă este acuzată că ar fi orchestrat vandalizarea preşedinţiei şi a Parlamentului de la Chişinău, încercând uzurparea puterii în stat.

Ce a rezultat? O adâncire a separări între “ai noştri” şi “ai lor” şi o conflictualizare şi mai intensă între susţinătorii comuniştilor şi cei ai PL, PLDM şi AMN.

2. Intimidarea reprezentanţilor şi membrilor partidelor necomuniste de către simpatizanţi PCRM şi poliţie

Ca urmare a situaţiei conflictuale despre care am vorbit mai sus, în actuala campanie electorală a crescut numărul de cazuri în care simpatizanţi ai PCRM au agresat reprezentanţi şi membri ai celorlalte partide, atât în timpul întrunirilor electorale, cât şi în afara acestora. Partea şi mai îngrijorătoare e că şi reprezentanţi ai organelor de forţă au recurs la acţiuni de intimidare a celor angrenaţi în campania electorală din partea partidelor necomuniste.

Două ar fi excepţiile în acest caz: Partidul Democrat din Moldova, partidul “demisionarului” Marian Lupu căruia i s-au înscenat câteva “atacuri” din partea comuniştilor (cel mai ridicol fiind cel de la Bălţi, atunci când tinerii comunişti ar fi încercat să saboteze întâlnirea acestuia cu alegătorii în incinta Teatrului Naţional “Vasile Alecsandri”), atacuri despre care, culmea, s-a vorbit intens la posturile controlate de PCRM.

Celălalt partid care s-a bucurat de tratament preferenţial a fost Partidul Popular Creştin Democrat, prietenul de cursă lungă a PCRM. Ar fi fost şi culmea să fie altfel în condiţiile în care preşedintele acestuia, Iurie Roşca, a fost desemnat de Vladimir Voronin în calitate de vicepremier, fiind, printre altele, responsabil de coordonarea activităţii Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Apărării şi Ministerului Justiţiei (sic!).

3. Încălcări ale codului electoral de către PCRM

Implicarea forţelor de ordine în campania pentru alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie nu a fost singura încălcare a codului electoral de către PCRM. Acesteia i se adaugă obişnuita deja utilizare a resurselor administrative de către comunişti pentru agitaţie electorală şi controlul strict al mass-media care a reflectat imparţial campania electorală care se încheie astăzi.

Tot aici se încadrează şi utilizarea cu spor a spaţiilor interzise afişajului electoral, sau, de exemplu, postarea de afişe electorale pe unităţi de transport în comun. Cel mai mult m-a impresionat felul în care vagoanele trenurilor de pe rutele înspre Bălţi erau pline cu afişe şi flyere pe care domnea secera şi ciocanul şi sloganul PCRM “Să ne apărăm Patria!”.

PCRM - Să ne apărăm Patria!

4. Opoziţia inactivă

Totuşi, nu încălcările codului electoral de către comunişti (care au ajuns să fie atât de regulate şi de implicite, încât par de-a dreptul indispensabile, pe de-o parte, şi acceptate cu resemnare, pe de alta) au constituit principala sursă de enervare pentru votanţii necomunişti republicamoldoveni.

Marea problemă a actualei campanii electorale a consitituit-o inactivitatea celor trei partide care au acces pe 5 aprilie în Parlamentul de la Chişinău. PL, PLDM şi AMN s-au refugiat în autosuficienţa admiraţiei mărturisite pe merit de către toţi cei care s-au temut de o trădare similară celei din 4 aprilie 2005 atunci când Vladimir Voronin a fost ales în funcţia de şef al statului cu voturi venind din partea unor partide necomuniste, inclusiv a celor mai vocali anticomunişti de la acea vreme, parlamentarii PPCD.

Parlamentarii celor trei formaţiuni politice au dat dovadă de verticalitate şi nu au votat candidatul comunist la preşedinţie, crezând că prin acest gest şi-au asigurat cel puţin acelaşi număr de votanţi la alegerile anticpate pe care le obţinuseră pe 5 aprilie, dar lucrurile par să stea exact invers. Campania agresivă a PCRM şi reactivarea PDM par să fi rupt părţi bune din numărul indecişilor, dar şi din cel al unor partide mai mici. Drepta dovadă, potrivit ultimelor sondaje, PDM a ajuns din urmă AMN.

Deşi acceptabile ca număr în Chişinău, acţiunile electorale ale opoziţiei parlamentare fie au lipsit, fie au fost extrem de puţine în afară capitalei. Lucru care va costa mai mult ca sigur cele 3 partide care par să nu fi înţeles că într-o ţară în care potrivit unui sondaj al Institului de Politici Publice publicat pe 20 iulie populaţia foloseşte televiziunea (88,2%) şi radioul (44%) ca principale surse de informare, iar acestea sunt controlate de comunişti (cu excepţia ProTV Chişinău şi Vocea Basarabiei, desigur), singura şansă o reprezintă contactul direct cu alegătorii. Dar, se pare că noţiuni precum cele de door-to-door şi bandwagonning fie le sunt necunoscute, fie li se par prea obositoare membrilor şi simpatizanţilor PL, PLDM şi AMN.

5. Opulenţa PCRM şi PDM vs. milogirea PL

Una din explicaţiile acestei inactivităţi ar fi şi raportul inechitabil de resurse de care au dispus concurenţii electorali.

În timp ce Partidul Liberal ajunsese să se milogească în faţa simpatizanţilor, rugându-i să contribuie cu donaţii pentru campania electorală, PCRM şi, în mod special, PDM au impresionat prin numărul mare de materiale electorale distribuite, timpi de antenă cumpăraţi pentru difuzarea spoturilor electorale şi panourile cu care au împânzit ţara.

6. Probleme de imagine pentru Partidul Liberal

Şi dacă tot vorbeam de problemele de ordin financiar ale PL, ar fi păcat să nu semnalăm cea mai importantă dificultate de ordin politicoelectoral a acestei formaţiuni, una care ţine de imaginea PL şi propagarea acesteia.

Spuneam anterior că masa electorală republicamoldoveană este o masă ipocrită şi ipocritizată în acelaşi timp, analfabetă prin excelenţă la capitolul cultură politică, dominată de persoane care s-au născut, au trăit şi vor muri ca nişte homo sovieticus absolutus. Şi aşa cum observa acum câţiva ani un analist politic de la Chişinău, PCRM-ul ar pierde 15-20 de procente dacă ar renunţa la titulatura de Partid Comunist pentru cea de Social-Democrat. Un simplu detaliu ar spune unii, un detaliu vital din punct de vedere politic ar spune cei care cunosc electoralul din Republica Moldova.

Dar nu doar titulatura unui partid este importantă în cazul unor votanţi iliteraţi. În cadrul celor câteva campanii electorale (locale şi parlamentare) la care am participat fie ca observator, fie ca membru al unei formaţiuni politice, fie ca simplu votant, am fost matorul unui fel total aparte de percepţie a concurenţilor electorali în mediul rural.

Discuţiile, în special cele de dinainte de săptămânii la sfârşitul căreia aveau loc alegerile, se purtau în termeni politico-imagologici. “Tu cu cine votezi, fă? Cu spicul (pentru necunoscători, defunctul Partid Democrat Agrar din Moldova)/cu secera şi ciocanul (evident)/cu trandaciru’ (PDM)/cu soarele” (AMN). Cei mai câştigaţi au fost dintotdeana PPCD, în cazul lor răspunsul varia de la Ştefan cel Mare, la inimă şi, cel mai important, la cruce. Am cunoscut zeci de persoane care nu aveau idee cu ce se mănâncă, de unde, cum şi pentru ce e PPCD, dar care votau acest partid doar pentru că în buletinul de vot vedeau în dreptul acestuia însemnul electoral în care apărea şi crucea.

Logo Partidul LiberalÎn ultimele săptămâni, dialogurile de acest gen s-au repetat, de data aceasta în ecuaţie intervenind şi “stejarul” (PLDM). PL însă…

Uitaţi-vă şi voi şi spuneţi-mi cum naiba să îi explici lui nea Ion ce reprezintă imaginea din stânga. Cum să-l faci să o reţină atunci când ajunge în cabina de vot.

Asta pe lângă faptul că cei doi copilaşi care se ţin acolo de mână nu prea au vreo legătură cu, să zicem, familia politică din care face parte PL sau cu vreo conotaţie aparte pentru tot ceea ce înseamnă Republica Moldova. Comparaţi acest logo cu cel al PDLM sau cu cel al PPCD, de exemplu. Chiar şi AMN-ul cu soarele lui sau PSD cu mărţişorul cu trandafiri sunt cu mult mai favorizaţi în acest caz decât PL.

Un exemplu grăitor în acest caz îl constituie o întâmplare cu iz de tragicomedie povestită de un observator al alegerilor din 5 aprilie de la Ambasada Republicii Moldova la Bucureşti: doi studenţi, odată intraţi în cabine, se întreabă în şoaptă peste perete: “Băi, care naiba e partidu’ lu’ Chirtoacă, nu-l găsesc în listă?

7. Partidele-Lider

Şi că tot vorbeam de asocierea PL-Chirtoacă, e inutil cred să spun că forma predominantă de existenţă partiinică în Republica Moldova este cea de partid-lider. Pornim de la PCRM-Voronin, trecem pe la AMN-Urechean, continuăm cu PDM-Lupu şi terminăm cu PL-Chirtoacă (fără supărare, dle Ghimpu :) ). Singura formaţiune care pare să se desprindă din această categorisire fiind PLDM, acolo unde, alături de Vlad Filat, există nume cu pondere politică precum Alexandru Tănase, Vitalie Nagacevschi, Mihai Godea sau Iurie Ţap.

Excepţia în acest caz e iarăşi PPCD. Odată cu liderul de facto şi de jure “retras” pentru vicepremierat, sfânta treime prăfuită a creştin-democraţilor (Iurie Roşca, Vlad Cubreacov şi Ştefan Secăreanu) a fost schimbată în această campanie cu un alt număr purtător de noroc – 7.

8. Pedofilizarea politică a PPCD

7 la număr sunt tinerii care au fost scoşi în faţă de creştin-democraţi pentru alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie. PPCD a încercat o pedofilizare electorală, mizând pe un suflu proaspăt care ar şterge din noianul de aminitiri grele legate de preacurvia cu PCRM din 4 aprilie 2005.

În plus, este evident că miza aruncării în luptă a acestor tineri politicieni care duhnesc a talent şi profesionalism (mă abţin să nu râd, dat fiind faptul că îi cunosc pe toţi :D ) are o încărcătură dublă. Unu la mână, Iurie Roşca nu ar mai suporta o înfângere în calitate de cap de listă aşa cum s-a întâmplat pe 5 aprilie. Doi la mână, cei 7 zidari din imaginea de mai jos, vor avea timpul necesar să se amăgească timp de 4 ani că la următoarele alegeri parlamentare chiar vor avea şanse să acceadă în Parlament şi vor rămâne fideli slujitori ai partidului.

Bine, cred că slujirea e reciproc avantajoasă, dacă aveţi suficientă răbdare, aruncaţi un ochi pe lista PPCD pentru alegerile parlamentare anticipate şi vedeţi câţi din cei 103 candidaţi sunt angajaţi să trudească zi de zi pentru Cartelul Ţărănesc “Sfîntul Gheorghe”. Din lista celor 7, 1 e manager la CŢSG, iar alţi 3 sunt consultanţi juridici (sic!).

7 zidari magnifici ai PPCD

9. Ce să facă ţaca Ileana cu cei 7 magnifici?

Aş fi tentat să spun că PPCD a avut una din cele mai ingenioase şi mai reuşite campanii electorale. Imaginea zidarilor porniţi să renoveze Moldova e una care rămâne întipărită pentru mult timp, spotul electoral plin de dinamism e şi el reuşit, analogia cu celebrul film The Magnificent Seven contribuie şi ea la un impact de memorabilitate, dar…

Dar ce naiba să facă ţaca Ileana cu cei 7 magnifici? Filmul nu l-a văzut în viaţa ei, ca să nu mai spun că atunci când vine vorba de “magnific” se gândeşte cu spaimă în suflet dacă nu are vreo legătură cu Biblia şi scupă în sân de frică.

Dincolo de ţaca Ileana, apare o problemă şi în cazul unui alt posibil grup-ţintă, opusul celui de mai sus. Doar că şi aici PPCD-iştii ratează magnific. Într-un pliant de prezentare al celor 7 candidaţi, apare de câteva ori fraza “deşi am studiat în România, m-am întors acasă pentru a…”. E o formulare ambiguă, plină de statalism care nu ar cuceri însă simpatia celor care au revenit din România pentru a se bălăci în mizeria din RM. Dimpotrivă, pare o confesiune involuntară de ratare acceptată cu pioşenie. :)

Un alt grup-ţintă scos şi el din joc e cel al rusofonilor care, în ciuda prieteniei, deşi de durată, dar, totuşi, suspicioase dintre Voronin şi Roşca, nu au uitat puseurile rusofobe ale bărbosului.

Aşa că stau şi mă întreb, ce votanţi vor să seducă sărmanii zidari ai PPCD? Poate doar vreo fătucă de pe la ţară care stă şi ea cu gândul la Ghiţă al ei plecat “la stroică” la Moscova şi care dintr-o solidaritate sentimental-nostaligică s-ar lăsa cuprinsă de fiorul electoral şi sedusă exact în cabina de vot în ziua alegerilor, cu ştampila în mâna dreapta şi… să nu intrăm în detalii.

10. Gender-equality, WTF?

Continuăm cu creştin-democraţii. Curios e faptul că dacă în campania din 2005 PPCD a mizat pe ideea gender-equality în lista sa pentru parlamentare, acum prima femeie pe lista creştin-democraţilor apare abia pe locul 9. E cu adevărat ciudat faptul că nu am găsit-o pe Victoria Cuşnir în primii 10 (fost secretar pe relaţii internaţionale al Organizaţiei de Tineret a PPCD “Noua Generaţie” şi, ulterior, preşedinte al acesteia), una din preferatele lui Iurie Roşca la nivel de membre inferioare, superioare şi intermediare. Dar am descoperit ulterior cu stupoare că aceasta nu apare deloc în listă, mai mult, nici în cea pentru 5 aprilie nu era prezentă. Tulai, Doamne, au zburat-o şi pe ea?

Lucrurile stau un pic mai bine în cazul PL şi PLDM. Prima femeie pe listele acestor partide apare pe locul 4, în timp ce în cazul Partidului Ecologist “Alianţa Verde” (PEAVM) din Moldova, pe locul 5.

La acest capitol excelează PCRM, locul doi revenindu-i premierului de tristă amintire şi candidatului la preşedinţie, Zinaida Greceanîi aka Bloody Zina.

În cazul PDM, PSD şi AMN, printre primii 10 candidaţi de pe lista pentru parlamentare nu apare nicio femeie. Urât!

11. Gestul extraordinar al Mişcării “Acţiunea Europeană” şi a Partidului Liberal Naţional

Şi dacă tot am amintit mai sus de partide de buzunar (adică, PEAVM), ar fi păcat să trecem cu vederea gestul extraordinar al MAE şi al PNL care şi-au anunţat retragerea din cursa electorală şi sprijinul necondiţionat pentru cele trei partide anticomuniste care au intrat în Parlament după alegerile parlamentare din 5 aprilie.

După gestul celor 41 de deputaţi care au refuzat să aleagă un preşedinte comunist, acesta este cel de-al doilea gest al politicienilor de la Chişinău care merită toată lauda.

12. Intensificarea prezenţei online a partidelor

Astăzi, în timp ce am aruncat câte-un ochi doi peste site-urile concurenţilor electorali am realizat că partidele s-au pătruns de importanţa prezenţei active online după evenimentele din 7 aprilie care au dus la prima “Revoluţie Twitter” din istorie.

Site-uri cu un design surprinzător de îmbietor (mai puţin cel al PEAVM şi PSD), bloguri, conturi de Facebook, Twitter, MySpace, Flickr, YouTube (chiar şi la comunişti). Dacă nu ne gândim la uşoarele deficienţe ale blogului liderului AMN (urechean.md) şi la probleme la capitolul favicoane, Web 2.0-ificarea partidelor politice din MD e de-a dreptul impresionantă.

Chiar dacă, potrivit sondajului IPP citat mai sus, Internet-ul reprezintă doar 12.8 la sută în rândul surselor de informare folosite de republicamoldoveni, acesta e în continuă creştere şi constituie un mijloc extrem de eficient în combaterea monopolului mass media instituit de comunişti care nu au făcut decât să confirme importanţa Internetului atunci când au vrut să-şi imite fraţii întru ideologie înguşti la ochi şi să impună cenzura şi pe WWW sau făcând presiuni asupra celor care aveau amplasate bannere pe site-uri necomuniste.

2 mici a propos-uri: 1. dintre toate site-urile concurenţilor electorali, singurele cu variante în limba MD şi nu RO sunt cel al PCRM şi al lui Marian Lupu. Asta aşa, un simplu detaliu. :D ; 2. Site-ul PCRM are anunţuri AdSense. Sărmanii…

13. Campanie electorală marcată de prevederi legale favorizând PCRM

Din lista tertipurilor pe care comuniştii le-au legiferat penru a-şi uşura viaţa la alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie 2009 printre care:

  • micşorarea pragului electoral de la 6 la 5% (în acest caz fiind vizaţi, evident viitorii eventual aliaţi PDM şi PPCD );
  • reducerea ratei necesare pentru validarea alegerilor de la la o doime la o treime;
  • în cazul unui scrutin repetat, excluderea ratei de participare, astfel încât scrutinul repetat va putea fi validat fără a lua în calcul numărul de alegători prezenți la urnele de vot;
  • fixarea, pentru prima dată din istoria mai mult recentă decât glorioasă a RM, a datei alegerilor într-o zi lucrătoare, chiar dacă declarată zi de odihnă în RM (cei vizaţi în acest caz sunt moldovenii de peste hotare, evident);
  • obligarea studenţilor cu viza de reşedinţă temporară în cămin să voteze la secţia de votare corespunzătoare adresei căminului respectiv. Pentru a vota în altă secţie de votare, inclusiv la domiciliul permanent, aceştia au fost nevoiţi să depună o declaraţie cu privire la schimbarea şederii, pînă la 26 iunie 2009 inclusiv, la organul Administraţiei Publice Locale din localitatea în care doresc să voteze.

14. Marian Lupu Preşedinte!

Şi când spui tertipuri şi comunişti în aceeaşi frază, e imposibil să nu-ţi aduci aminte de Marian Lupu.

Am vorbit anterior despre lupul troian al comuniştilor care a fost trimis în rândurile opoziţiei pentru a mânca din voturile indecişilor sau a transfugilor. Cineva spunea că după memorabilul gest al celor 41 de deputaţi Lupu nu are cum să rupă din electoratul PL, PDLM şi AMN. S-ar putea.

Totuşi, acesta va rupe suficiente voturi din alte părţi, inclusiv de la foşti votanţi PCRM dezamăgiţi, pentru a veni în Parlament şi a oferi pe tavă comuniştilor mandatele PDM ca ofrandă adusă interesului naţional, primind la schimb funcţia de preşedinte al Republicii Moldova. Nu întâmplător pe panourile PDM alături de alte câteva sloganuri apare şi cel cu Marian Lupu preşedinte.

15. Scandalurile porno

Pentru final am păstrat şi atacurile sub centură (la propriu şi la figurat :) ) date în actuala campanie electorală. Mai întâi a fost scandalul cu consulul român prins în timp ce întreţinea relaţii sexuale cu o angajată a consulatului României în Republica Moldova. Unii spun că ar fi o simplă înscenare-făcătură a Serviciului de Informaţii şi Securitate, iar comuniştii nu au întârziat să condamne o dată în plus expansionismul românesc care ia forme inclusiv seminale.

În cazul candidatului PCRM la funcția de primar general al Chișinăului în iunie 2007 însă nu mai este loc de niciun dubiu. Surprins într-un ménage à trois de toată frumuseţea, acesta a fost codamnat şi renegat de colegii invidioşi de partid.

Una peste alta, a fost o campanie electorală plină cu de toate, mai puţin cu fair-play. Sper că tertipurile amintite mai sus să nu aibă efectul scontat şi să ne bucurăm după 29 iulie măcar de o victorie la limită. Ne vedem prin cabinele de vot! :)

Autor: Constantin Codreanu


0 comments »

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Caută

Comentarii Recente

ChatVorbește instant cu noi !+