Istorie şi artă tradiţională în muzeele din Republica Moldova

0
41

Cetatea Soroca este străjuită de patru turnuri circulare şi unul triunghiular, iar pereţii au o grosime şi o înălţime considerabile, de 3,5 metri, respectiv 20 de metriO echipă de cercetători din Iaşi a parcurs satele din Republica Moldova în căutarea locurilor cu potenţial turistic, pentru a fi menţionate în ghidurile realizate prin proiectul „A Moldavian Tour – promovarea turismului transfrontalier rural, etnografic şi oenologic“, finanţat de Uniunea Europeană prin Programul de Vecinătate România-Republica Moldova 2004-2006. Echipa, formată din muzeografi, istorici şi specialişti în diverse domenii, a scos la lumină bogăţii mai puţin cunoscute publicului larg: monumente istorice, de arhitectură, rezervaţii naturale, obiceiuri şi meşteşuguri tradiţionale. 105 localităţi, îndeosebi din zona rurală, au fost cotrobăite în judeţele Botoşani, Vaslui şi Iaşi, dar şi în Republica Moldova.

Cetatea Soroca este străjuită de patru turnuri circulare şi unul triunghiular, iar pereţii au o grosime şi o înălţime considerabile, de 3,5 metri, respectiv 20 de metri

Printre obiectivele turistice care atrag vizitatori în Republica Moldova, alături de numeroasele lăcaşuri de cult monumente istorice, se află şi Cetatea de la Soroca. Aceasta face parte din şirul de cetăţi care au străjuit Moldova împotriva atacurilor barbare la malurile Nistrului, precum Hotin, Soroca, Orheiul Vechi, Tighina, Cetatea Albă, conform celor precizate de Vladina Munteanu, coordonator de proiect. Atestată documentar în 1499, data la care a fost construită se pierde în negura legendei. Din porunca lui Ştefan cel Mare se ridică aici, în secolul al XV-lea, o cetate de apărare din lemn şi pământ, care este, apoi, în vremea lui Petru Rareş, rezidită, din piatră, între anii 1543-1546, cu ajutorul unor meşteri pietrari din Bistriţa. S-a spus că, datorită asemănării cetăţii cu cele din Europa occidentală, meşterii ar fi fost, în fapt, genovezi, dar nu s-a dovedit documentar acest lucru. Forma pătrată a primei fortificaţii de lemn a devenit rotundă, în cazul cetăţii de piatră care dăinuieşte şi astăzi, creând un sistem defensiv concentric. Cetatea Soroca este străjuită de patru turnuri circulare şi unul triunghiular, iar pereţii au o grosime şi o înălţime considerabile, de 3,5 metri, respectiv 20 de metri.

Alături de cetate, Muzeul de istorie şi etnografie din Soroca aduce completări la lecţia de istorie cu o colecţie, numeric impresionantă, de exponate care atestă vechimea şi tradiţiile locuirii acestor meleaguri, precum obiecte descoperite în timpul săpăturilor arheologice la Soroca, Trifăuţi şi Varvareuca, mobilier de epocă, ţesături, împletituri, ceramică şi port popular.

Un alt muzeu de istorie şi etnografie, de data aceasta din Edineţ, cuprinde colecţii etnografice axate pe meşteşugurile practicate în zonă, precum împletitul în lozie – de la coşuri până la garduri de nuiele -, prelucrarea pietrei – cruci, decoraţiuni, fierărit, port popular tradiţional şi ţesături – ştergare, păretare, covoare, conform celor precizate de Vladina Munteanu.

La Castelul lui Manuc se pregăteşte o bucătărie tradiţională

Colindând satele din Republica Moldova, turistul poate să viziteze şi câteva muzee ale meşteşugurilor populare sau de istorie locală. Muzeul Meşteşugurilor Populare din satul Ivancea, raionul Orhei, se află momentan în restaurare. Aici impresionează clădirea conacului boierului armean Karp Balioz şi, mai mult, parcul cu castani, brazi şi tei, în mijlocul căruia se află un minunat monument de arhitectură peisageră. Muzeul cuprinde expoziţii de ceramică specifică regiunii, roşie şi neagră, lemn, ţesături şi fierărit tradiţional. O atenţie specială este acordată meşteşugului pietrăritului, atât de bine reprezentat şi astăzi în arhitectura tradiţională a zonei. Colecţia etnografică este completată de obiecte de vestimentaţie reprezentând portul popular al diverselor etnii din Moldova, precum şi de o expoziţie de instrumente muzicale tradiţionale, după cum a remarcat coordonatorul proiectului.

Un muzeu găgăuz de istorie şi etnografie se află în satul Besalma, raionul Comrat, acesta fiind întemeiat de scriitorul de origine găgăuză Dumitru Cara-Ciobanu. Aici sunt adăpostite în jur de 6.000 de obiecte, mărturii ale spiritualităţii acestui popor de origine turcică, care vieţuieşte de mai bine de două secole în sudul Moldovei. Printre cele mai valoroase documente sunt filmele de epocă despre coloniile din stepa Bugeacului, care pot fi vizionate chiar în incinta muzeului. În sălile de expoziţie sunt expuse opere ale artiştilor plastici din Moldova şi Găgăuzia, exemplare unicat de costum naţional găgăuz, unelte de muncă şi de uz casnic din secolul al XIX-lea.

Castelul de vânătoare al lui Manuc Bei din Hânceşti, raionul Hânceşti, este, de asemenea, în restaurare, aici urmând să se deschidă spaţii de cazare, bucătărie tradiţională armenească şi moldovenească, expoziţii de artă şi etnografie, precum şi săli de conferinţe. Personalitate marcantă în timpul Războiului ruso-turc, însărcinat să poarte negocierile cu ruşii pentru încheierea păcii de la Bucureşti, semnată în palatul său de la Bucureşti, Manuc Bei se stabileşte la Hânceşti în 1815, acolo unde descendenţii săi vor ridica, cu concursul faimosului arhitect A. Bernadazzi, un castel de vânătoare şi un palat pe moşia aparţinând înaintaşului lor. Ansamblul arhitectonic unic, în stil eclectic, domină şi astăzi colina, deşi doar castelul de vânătoare mai este funcţional. Aici au fost deschise expoziţii tematice, precum „Hărţi şi Documente“, „Vestigiile arheologice din ţinut“, „Natura Ţinutului“, „Domnitorii Moldovei“, „Etnografia“ etc.

Casele scriitorilor Donici, Stamati şi Alexei Mateevici

Prin satele din Republica Moldova se pot vizita şi câteva case memoriale. Un astfel de monument este cel din satul Ocniţa, raionul Ocniţa. Casa care a aparţinut lui Constantin Stamati (1786-1869), scriitorul, jurnalistul şi politicianul care s-a stins din viaţă aici, la Ocniţa, este acum deschisă spre vizitare. Membru al Societăţii Literare Române, al Societăţii de Medici şi Naturalişti, al Societăţii Imperiale de Istorie şi Antichităţi din Odessa, numele său face parte din galeria unor importanţi oameni de cultură ai vremii, alături de B. P. Haşdeu, Gh. Asachi, C. Negruzzi , A. Puskin, cu care împărtăşea o strânsă prietenie, precum şi aceleaşi afinităţi intelectuale.

O altă casă memorială, cea a lui Alexandru Donici, din satul Donici, raionul Orhei, a fost inaugurată în 1976, în locul vechiului conac al familiei Donici, unde s-a născut, în 1806, scriitorul care va rămâne în memoria literaturii clasice datorită fabulelor sale, care stigmatizau viciile umane în general şi, în particular, moravurile timpului. Alături de conac se află biserica ridicată de tatăl scriitorului, morminte de familie, precum şi izvorul Stânca, amenajat de familia lui Dimitrie şi a Elenei Donici.

Casa Memorială „Constantin Stere“ din satul Ciripcău, raionul Floreşti, a fost deschisă cu ocazia aniversării a 140 de ani de la naşterea filosofului, publicistului şi profesorului Constantin Stere (1865-1936), cunoscut luptător pentru cauza românilor din Basarabia, conducător al publicaţiilor „Viaţa Românească“ (Iaşi), alături de Paul Bujor, Garabet Ibrăileanu, Mihai Ralea şi George Călinescu, şi „Basarabia“ (Chişinău). Casa natală devenită muzeu e străjuită de bustul în piatră al filosofului şi de un interesant ansamblu „In memoriam“, în care, pe fragmente circulare din trunchi de copac, sunt trecute numele membrilor familiei, conform Vladinei Munteanu.

În satul Zaim, raionul Căuşeni, poate fi vizitată Casa Memorială „Alexei Mateevici“, un nume de referinţă în cultura autohtonă din Republica Moldova, fiind poetul care a dedicat limbii una dintre cele mai frumoase poezii, „Limba noastră“. S-a făcut remarcat, de asemenea, prin scrierile cu caracter istoric şi teologic, despre creştinarea românilor din Moldova. Muzeul adăposteşte lucrări de pictură, sculptură, piese de uz casnic, documente şi o bibliotecă de carte veche (secolele XIX-XX). O filială a muzeului este dedicată culturii şi artei din sudul Basarabiei, conform celor precizate de Vladina Munteanu. Mai multe trasee turistice pot fi găsite pe site-ul www.moldaviantour.ro, care prezintă informaţii despre atracţiile turistice din zonele rurale ale judeţelor Botoşani, Iaşi şi Vaslui şi din Republica Moldova.

Dantelăria de piatră de la „Orheiul Vechi“

Un peisaj neobişnuit se deschide privirilor la Complexul muzeal „Orheiul Vechi“ din satul Butuceni, raionul Orhei, care se află „într-un defileu stâncos, adânc de peste 200 de metri, al râului Răut, şi care este, poate, printre puţinele locuri care au păstrat, înmănunchiate, atâtea semne ale trecerii şi, cu precădere, ale continuităţii pe aceste meleaguri“, după cum a remarcat Vladina Munteanu.

Pe prima filă de istorie „povestită“ de dantelăria de piatră sunt cavernele care atestă primele aşezăminte umane de acum sute de mii de ani, apoi descoperi ruinele cetăţii fortificate a dacilor şi urmele calendarului solar care guverna, pe vremea aceea, timpul. Pe malul celălalt al râului sunt păstrate ruinele unei aşezări a Hoardei de Aur.

Tot în zonă se află o biserică ortodoxă rupestră cu hramul „Adormirii Maicii Domnului“, situată chiar în pereţii de piatră de unde urcă rugile călugărilor. În pereţii de stâncă se deschid intrările în peşterile care formează complexul unei mănăstiri rupestre din primul secol al creştinismului, cu spaţii ce au fost odată chilii şi locuinţe. Intrarea în schit se face printr-un tunel săpat de localnici, la gura căruia se află o clopotniţă. Alături de frânturile de istorie adăpostite la „Orheiul Vechi“ sunt şi cele de civilizaţie tradiţională, în Muzeul Curtea Ţărănească, şi, atât cât cuprinde privirea, miracolul naturii din rezervaţia peisagistică Trebujeni, după cum a spus Vladina Munteanu.

Autor: Oana RUSU
Sursa: Ziarul Lumina

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ