RSS Feed

Jocuri de copii

4

mai 17, 2011 by

Copiii, cu candoarea şi lipsa lor de complexe, nu ştiu să ţină cont de deciziile mai-marilor zilei, când e vorba de politică.
În zilele de Paşti din acest an, am auzit în satul în care m-am născut, pe un câmp de la o geană de pădure, unde copiii s-au adunat mulţi, aceleaşi jocuri ca şi cele din anii copilăriilor noastre, completate de alte amuzamente mai noi.
Chiar dacă graniţa fusese pusă pe Prut de două sute de ani, iar după război Stalin ne furase Marea şi Dunărea, ca să le dăruiască Ucrainei, jocurile noastre de copii mai păstrau Ţara întreagă!
Noi recitam:
„Soare, soare, frăţioare,
Ieşi din mare…”
Nu ştiam că „eliberatorii” de după 1940 ne văduviseră de Marea cea Neagră. Dar şi de Dunăre.
Şi ne „descântam” astfel melcii pe care-i găseam prin tufişuri:
„Melc, melc, codobelc,
Scoate coarne boureşti
Şi te du la Dunăre,
Şi bea apă tulbure…”

În alte jocuri mai ziceam:
„– Un’ te duci?!
– La Tecuci.
– Ce să faci?
– Cozonaci.
– Cui să-i dai?
– Lui Mihai…”

Sau:
„Azi e luni şi mâine-i marţi,
Vine popa din Galaţi…”

Ori (un proverb folosit de părinţi, când făceam câte-un lucru de mântuială):
„Ăsta-i meşter din Hârlău:
Strică bun şi face rău…”

Jocurile noastre de copii nu ţineau cont de realităţile politice, şi noi ieşeam pe scena şcolii ca să recităm:
„La Suceava, pe cetate,
Focul arde, vântul bate, măi, măi!”, poezie auzită de la fraţii sau verişorii noştri mai mari, care o învăţaseră şi ei, la rândul lor, de la cei mai mari ca dânşii.
Abia la şcoală, găseam pe hartă Tecuciul, Galaţiul, Hârlăul, Suceava, iar învăţătorii noştri nu prea ştiau cum să ne explice de ce aceste localităţi se aflau în altă ţară.

În anumite zile cântam şi noi cu părinţii noştri cântecele lor triste:
„Cine nu-i mâncat de rele
Nu ştie-a cânta de jele,
Când mă uit printre nuiele
Peste Prut la nemurele…”
Evident, nuielele reprezentau o graniţă pe care moldovenii din celălalt secol o văzuseră ca pe un gard, împletit din nuiele şi din „jele”.
Tot cu părinţii îngânam şi noi, la petrecerile lor şi ale noastre, cântecul „Trandafir de la Moldova”, cu
„Trandafir de la Bacău,
Vino să te iubesc eu…” etc.,
doar că, atunci când îl aduceam cu noi pe scena şcolii, ni se cerea, nu ştiam de ce, să-l cântăm un pic modificat:
„Trandafir de la Orhei,
Vino să te iubesc eu…”,
cântec a cărui rimă rămăsese peste Prut.
Prin jocurile lor copiii Basarabiei reconstituiau (şi mai reconstituie şi azi) Ţara întreagă, ei făceau legături, întindeau punţi imaginare, redescopereau oraşe ale patriei lor străvechi, învăţau istorie şi geografie, neglijând „jocurile” celor mari şi făcând abstracţie de frontierele pe care aceştia din urmă le aşezaseră între copiii unei părţi de ţară şi copiii altei părţi de ţară.
Iar pentru aceste zbânţuri nimeni nu îndrăznea să le pună „note” mici la purtare.
În jocurile copiilor Basarabiei, pe care aceştia le transmit de sute de ani ca pe o ştafetă, de la o generaţie de copii la alta, ca şi în cancelariile lui Dumnezeu, hărţile sunt cele vechi.
Şi – cele mai adevărate.

Nicolae Dabija, literaturasiarta.md


4 comments »

  1. atat timp cat vom invata copii asa poezii, atat timp va trai si natiunea noastra

  2. UnEscu spune:

    Sufletul poporului se afla in folclorul popular, in toate cele ce le facem zi de zi, asa cum le-am mostenit de la strabunii nostri. Si atata timp va dainui romanismul pe meleagurile romanesti cat ne vom tine de datinile noastre. Dumnezeu sa binecuvinteze pe toti romanii!

  3. Atîta timp cît vom avea deunde învăța corect copiii noștri, vom avea cultură și o singură părere. Din păcate în România de Est, avem mai multe canale de televiuziune în rusă, canale de radio în rusă și ce 10% de ruși și 30% moldoveni mancurți învață de la cultura rusofonilor, pentru că conducerea noastră nu are timp să se gîndească la asta. Ba din contra domnu Filat cind merge în Găgăuzia nu că vorbește rusește dar chiar Găgăuzește sau Turcește mama lor de limbă cum mai e. Dar noi vrem cultură, da..p de unde să învețe omul cultură daca ea nu e…..

  4. Pavel spune:

    un articol minunat,l-am citit cu mare placere – si am constatat ca pana la ziua de azi, intr-adevar nici prin cap sa-mi deie, nu am stiut ce semnifica aceste jocuri,jocuri care le-am jucat si eu )))))
    multumesc mult pentru articol ;)))))))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Caută

Comentarii Recente

ChatVorbește instant cu noi !+