RSS Feed

Kosovo: “dreptul demografic” contra dreptului internaţional

0

martie 22, 2007 by Românism

Se spune că românii se bucură de doar doi vecini cu care au avut relaţii bune: sârbii şi Marea Neagră. Şi dacă marea nu-şi schimbă hotarele, iată că Serbia e pe cale de a-şi pierde o parte din teritoriu.
Pe 10 martie la Viena au eşuat convorbirile între Belgrad şi Priştina cu privire la statutul Kosovo. Belgradul refuză să recunoască independenţa provinciei, Priştina nu admite nici o altă variantă decât independenţa. Acum problema urmează să fie discutată în Consiliul de securitate ONU.
Sârbii consideră Kosovo drept leagănul naţiunii, un fel de Putna sârbească. Pe acest petic de pământ sunt concentrate cele mai multe mănăstiri şi biserici pe kilometru pătrat din ţară. În evul mediu, aici în încercarea de a stopa hoardele otomane s-a dat sângeroasa bătălie de la Kosovopolje în care a pierit aproape toată elita conducătoare sârbească.
Până la mijlocul sec. 20, regiunea Kosovo era preponderent locuită de sârbi. Datorită fenomenelor demografice, spre sfârşitul anilor 90 majoritatea populaţiei o constituiau deja albanezii. Ajunşi majoritate, aceştia au început să-i preseze pe minoritari să plece. Spre 1998 preşedintele Miloşevici, în încercarea de a stopa dezmăţul grupării paramilitare albaneze UCK („Armata de eliberare Kosovo”) introduce unităţi armate.
Separatiştii albanezi au folosit abil imaginea negativă pe care Miloşevici avea în occident ridicând abuzurile sârbilor la rang de „genocid”. Pierzând războiul informaţional, Serbia, aleasă drept ţap ispăşitor pentru vărsările de sânge din Balcani, a avut de suportat sancţiuni şi bombardamentele nesancţionate de ONU în 1999. După plecarea forţelor sârbe, UCK a recurs la epurări etnice împotriva elementelor non-albaneze din provincie. Rămăşiţele sârbilor trăiesc astăzi în enclave păzite de forţa multinaţională, KFOR. Până în ziua de azi, au fost distruse şi pângărite aproape 200 biserici şi mănăstiri. Provincia a devenit o adevărată gaură neagră a traficului internaţional ilegal.
Statutul Kosovo aşa şi nu a fost reglementat din 1999 încoace. Abia luna trecută a fost dat publicităţii aşa-numitul „plan Ahtisaari”, purtând numele mediatorului finlandez şi sugerând oferirea unei independenţe condiţionate provinciei. Apariţia planului se datorează, după cum recunosc în culise însăşi autorii, „oboselii comunităţii internaţionale” de incertitudinea situaţiei.
Recunoaşterea independenţei Kosovo în urma acestei oboseli ar însemna însă darea peste cap a principiului inviolabilităţii frontierelor şi respectiv a întregii ordini internaţionale fragile bazate pe Declaraţia de principii de la Helsinki, care e prin ironie baştina lui Ahtisaari.

Această recunoaştere ar însemna ca cei ce nu au drepturi istorice, juridice, pierzând după curăţiri etnice comise şi drepturi morale, să obţină independenţa doar datorită aplicării forţei brute şi presiunilor asupra comunităţii internaţionale. Ar însemna recunoaşterea unui regim criminal cu mâinile pătate în sânge şi implicat în trafic ilicit. Asemenea tratament ar turna balsam pe trupul putred al regimului criminal de la Tiraspol. Acesta ar căpăta o a doua răsuflare, mai ales că Rusia a şi declarat că în cazul producerii, va aplica prin analogie precedentul Kosovo în Abhazia, Osetia de sud şi Transnistria.
Posibilele consecinţe negative nu s-ar răsfrânge doar asupra statelor din fosta URSS. În bătaie lungă, aplicarea „dreptului demografic”, adică dreptului celor care au devenit mai mulţi pe un anumit teritoriu de a-i decide soarta, ar dăuna însăşi statelor care astăzi mizează pe independenţa Kosovo. Elemente islamiste agresive încurajate de succesul „fraţilor” din Kosovo ar putea să aplice conceptul „jihad in ascendo” în părţi precum suburbiile Parisului sau Bruxelles. Conform acestui concept, musulmanii, întru triumful califatului global, trebuie să se comporte paşnic cât sunt în număr mic, să preseze ajungând la 10-15%, să înceapă să-i alunge pe „infideli” ajungând la 25-30% şi să instaureze legea sa ajungând majoritatea. Anume astfel au decurs evenimentele în Kosovo. Negociatorii „obosiţi” nu vor să vadă coloana a cincea în propriile-i ţări şi înclină să-şi creeze probleme cu mâna sa, neglijând dreptul internaţional şi recunoscând un Kosovo curăţit etnic şi independent.
Din păcate, Republica Moldova nu se află în postura de a influenţa soarta disputei. Nu ne rămâne decât să contăm pe înţelepciunea comunităţii internaţionale şi să repetăm lecţia că unele din recete oferite de marii culinari politici mondiali pot rezulta în bucate cu gust amar.

http://www.flux.md/p/index.php?action=show&idu=19800&cat=Cotidian National&rub=Politica&num=38


0 comments »

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Caută

Comentarii Recente

ChatVorbește instant cu noi !+