La noi totul e bine şi frumos. Pe hârtie�

0
17

Există o zicală, caracteristică mai tuturor adolescenţilor: �ce student fără de restanţe?�. Pot să afirm cu mândrie (sau, poate, cu disperare?!) că aceasta nu mi se aplică. Mai mul, sunt preocupat de condiţiile şi modul în care decurge procesul instructiv-educativ în instituţiile de învăţământ superior din R. Moldova. Propriile mele observaţii îmi permit să fac o generalizare, deloc subiectivă – în acest sector e o debandadă totală.

Fac parte din generaţia căreia i-a zâmbit norocul să studieze în baza unui model educaţional nou, trasat din perspectiva prevederilor Procesului de la Bologna. Or, anume despre acesta studenţilor li s-au ros urechile, şi, totodată, puţini dintre ei ştiu ce presupune, cu adevărat, acest sistem.

Aşadar, obiectivul de bază al acestuia este asigurarea calităţii învăţământului superior. Formidabil, dar apare întrebarea: cum se implementează aceste principii în universităţile noastre? Pot lua, spre exemplu, cazul USM, Facultatea de Jurnalism şi ştiinţe ale comunicării, la care sunt student în anul II. Aici, ca şi la alte facultăţi, profesorii sunt ghidaţi în activitatea lor de planuri şi curriculum, în care, dacă priveşti, ţi se creează impresia că, într-adevăr, se pregătesc specialişti de înaltă calificare. Disciplinele par a fi interesante, dar, ce-i drept, cu un număr mic de ore. Totuşi, modul în care sunt predate nu permit studentului să plece de la ore barem cu un minim volum de informaţie memorizată. Aşadar, realităţile sunt cu totul altele. Asta – deoarece, după un an şi jumătate de studii, n-am acumulat aproape nimic, în afară de nervi şi timp inutil consumat. Doar munca individuală mi-a permis familiarizarea cu specificul viitoarei mele profesii. Apropo, activitatea particulară a studentului este o scuză şi chiar un mijloc de eschivare de la îndeplinirea obligaţiunilor, atât de către cei din administraţia universităţii, cât şi de cadrele didactice. Or, precum presupune Procesul de la Bologna, �cunoştinţele trebuie să ajungă direct de la profesor la student�, ultimul căpătând experienţă încă în timpul studiilor, pentru ca, la angajare, �să aibă deja un nivel de pregătire�. Din nou, festă. Ce fel de cunoştinţe poţi acumula într-o sală strâmtă, neaerisită, cu studenţi gălăgioşi sau indiferenţi, cu un profesor care completează registrul jumătate de oră, iar restul cursului – dictează o pagină de caiet (şi, de multe ori, nişte lucruri absolut ambigue, formulate eronat, pe care nici nu le poate explica)?

Dacă teoria lasă mult de dorit, atunci la capitolul �însuşiri practice� (încă o prevedere a PB!) e mare jale, înainte de toate, din cauza lipsei echipamentului performant şi a amenajării necorespunzătoare a sălilor de studii. Dar şi numărul de seminare este mic�

Lucruri curioase se întâmplă

Sistemul de credite transferabile este încă un mijloc pentru studenţi de �creare a posibilităţilor largi de alegere a traseelor academice�. Am solicitat să fiu transferat la UPS �Ion Creangă�, ca să pot asculta cursurile de design editorial, care la noi se fac aşa cum am descris mai sus. Am fost refuzat. Şi atunci, mă întreb: unde-i acea �mobilitate academică a studenţilor” Paris, Sorbona, Bologna… Nici pe strada vecină nu putem ajunge!

Să vedeţi, însă, cât tămbălău se face în jurul acestui Proces… Optimism fals şi cinism pur se observă în materialele publicate regulat în ziarul Universităţii, în care autorii – şefi de secţii, decani ş.a. – se mândresc şi se bucură de �înaltele rezultate obţinute în activitatea lor de integrare a USM în spaţiul unic european al cunoaşterii�. Aceştia cred că ne creează cu adevărat condiţii favorabile de studii. E curios de aflat de ce rezultatele muncii lor uriaşe nu se observă în practică. Aşadar, la o facultate ce pregăteşte viitori formatori de opinie publică întâlneşti multe persoane care nu pot face deosebirea între ştire şi reportaj sau nu pot plasa corect cratima în �v-aţi�. Şi nu e vina lor, ci a profesorilor şi a administraţiei, care nu asigură ordine şi atmosferă de lucru. Şi asta în condiţiile în care peste 70% din studenţi achită contracte de studii!

Ce zice Ministerul?

Văzând cum stau lucrurile, nu numai la universităţi, ci şi în societate, nu toţi studenţii ard de nerăbdare să însuşească o profesie, să studieze sârguincios. Ei pleacă în străinătate – la studii, la muncă. Sau, beneficiind de libertate maximă, consumă aici banii munciţi de părinţii lor.

Am o întrebare pentru cei de la Ministerul Educaţiei şi Tineretului: Domnilor, oare nu conştientizaţi că e prematură trecerea la acest sistem, că la etapa actuală nu dispunem de condiţiile necesare pentru a implementa cu succes aceste obiective? La vorbe, mai sunt necesare şi fapte. De ce nu vă gândiţi la viitorul acestui pământ � tinerii?

autor:Alexei Dimitrov student la USM

sursa: http://www.timpul.md/Rubric.asp?idIssue=510&idRubric=5355


 

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ