RSS Feed

Leon Casso recunoaşte apartenenta istorică a Basarabiei la România

4

noiembrie 18, 2011 by

În cartea sa, Rusia şi Bazinul Dunărean, Leon Casso vorbeşte de preliminariile care au dus la anexarea de către Imperiul Ţarist a Basarabiei şi a ruperii acesteia de Moldova. Cartea a fost scrisă în limba rusă dar tradusă şi în româneşte pentru prima oară în 1939.

Leon Casso este un istoric rus , originar din Odessa şi care a  fost numit ministrul educaţiei la Moscova în anul 1910,

Negocierile între Rusia şi Turcia sunt cele care au dus la această ruptură , interesul Rusiei fiind acela de a stăpâni toată Moldova şi Muntenia. Doar conjunctura internaţională a făcut ca acest lucru să nu fie posibil, cu Anglia, Franţa, Austria şi Turcia în opoziţie.

Dincolo de justificarea propangadistică a acestei fragmentări a Moldovei, autorul nu neaga în nici un fel faptul că acesta nu ar fi un teritoriu de drept românesc. El încearcă doar să dea acestei acţiuni o semnificaţie mesianică, de a rupe de sub jugul otoman pe fraţii lor creştini din cele 2 principate.

La sfârşitul cărţii acesta aduce un adevărat elogiu poporului român şi chiar aruncă o critică ascunsă Rusiei pentru că maschează statistic populaţia românească , deşi aceasta este majoritară.

Ultimile fraze ale cărţii sunt edificatoare pentru politica externă dusă până de curând de Rusia şi continuată mai voalat şi acum.

După caţiva zeci de ani  , de la anexarea ei , s-a înţeles că ea nu va fi treapta preliminară pentru cuceririle viitoare în peninsula balcanică şi că ea nu va sluji  ca o etapa de tranziţie în înaintarea rusă spre Bosfor. […] Din acest ultim punct de vedere, populaţiunea românească a ambelor jumătăţi a Moldovei ca si a Munteniei parcă separă pe slavii de Nord de cei de Sud şi puteau numai să impiedice frăteasca lor unire in viitor.  Această idee a fost rostită între altele de unul din diplomaţii nostri:  Acest popor- românii –  are tresături bine distincte şi nu pot să ascund, că privind harta, mă apucă o dosadă, că aceşti 8 milioane de oameni străini de naţia slavă s-au aşezat aici pe fermecătoarele povărâşuri ale munţilor Carpaţi, formând parcă o săgeată înfiptă între naţiunile slave,împiedicându-le unirea lor. Mai departe exclamă: Dacă în locul acestor romîni ar trăi sârbi sau bulgari, cât de usor s-ar dezlega atunci problema orientală sau slavă.

Mai multe despre această carte puteţi citi intrând pe www.centrul-cultural-roman.ro 


4 comments »

  1. Alex spune:

    Leon Casso este nepotul lui Nicolae Casso care este roman ci nu rus. 🙂
    Casso este o viţă de nobili, vestiţi nu doar în Basarabia secolului trecut, ci şi departe peste hotarele ei. Unii din membrii acestei familii au pus umărul la înfăptuirea Marii Uniri, iar Leon Casso a fost ministru în Rusia Ţaristă.

  2. Alex spune:

    E si normal ca romanul sa recunoasca ca este roman, sa fi fost Casso chiar rus atunci e altceva.

  3. Roman Basarab spune:

    Ce spuneti dumneavoastra este partial adevarat. Calitatea in care a scris el aceasta carte este aceea de istoric rus. In acea perioada legaturile de familie intre diverse etnii erau foarte dese, mai ales si cu precadere in randul claselor elitiste.
    Sa nu uitam ca familia regala a Romaniei era in acea perioada in legaturi de rudenie si cu tarul Rusiei si cu cel prusac si cu cel din capitalele occidentale.
    Asta nu inseamna ca el era rus. Era prusac.
    Un extras:
    Basarabeanul Leon Casso n-a fost doar un simplu ctitor de şcoală, ci şi ministrul învătământului în Rusia ţaristă. S-a născut pe 8 iunie 1865, la Ciutuleşti, judeţul Soroca. Studiile secundare le-a făcut la Liceul “Condorcet” din Paris. Tot acolo şi-a început studiile universitare la Facultatea de filozofie şi istorie, transferându-se în Germania, unde a studiat jurisprudenţa la universităţile din Heidelberg şi Berlin, obtinând, în mai 1889, titlul de doctor utriusque juris.

    Examenele pentru titlul de magistru le susţine la Universitatea din Dorpat (Tartu), unde în 1892 este numit docent (dreptul bisericesc), iar în 1893 – profesor (dreptul baltic). Pregătindu-se pentru parcurgerea acestor trepte ale învăţământului superior din Rusia, care îi deschideau perspectiva unei strălucite cariere profesionale, el – parcă urmând exemplul unui alt mare român, contemporan al său, Pavel Stefan Leonard, – îşi editează prima scriere stiinţifică, Die Hasftung des Benefiziaberben nach romischem und heutingem Rechte. (“Răspunderea moştenitorului beneficiar după dreptul roman şi modern”, teza de doctorat), la Berlin, în 1889.

    La Dorpat a tipărit o altă lucrare importantă: Obzor ostzeiskogo grajdanskogo prava (1894). Tot acolo a editat studiul Ordinea succesorală a moştenitorului în obligaţiunile succedatului (1895). În acelaşi an, este transferat la Universtitatea din Harkov, la catedra de drept civil, iar de acolo – la Moscova, în funcţia de inspector şi, ulterior, de director al Colegiului Tareviciul Nicolai”.

    Exponent al unei culturi de excepţie – îşi scria operele în ruseşte şi în germană, mai cunoştea limbile: română, franceză, italiană şi engleză. Era un profesionist fără egal, un bun cunoscător al dreptului civil, magistrat funciar. În septembrie 1910 este numit ministru al învătământului public. I-a fost recomandat lui Stolâpin de familia Krupenski, cu care era înrudit, şi care avea mare trecere la curtea imperială. Leon Casso s-a ferit de politică, preferând reformele administrative în limitele unui conservatism moderat.

    N.I.Pavlov, în cartea M.S.Împăratul Nicolai II (Paris, 1927), îl pune pe Leon Casso, în rândul celor mai destoinici miniştri din timpul domniei lui Nicolai al II-lea. Basarabeanul Vladimir Puriskevici îi prezicea postul de prim-ministru, dar, spre stupoarea tuturor, la 26 noiembrie 1914 Leon Casso s-a stins din viaţă. Românului Leon Casso i-a fost dat să realizeze reforma învăţământului rusesc în momentele cele mai dificile, după revoluţia din 1905-1907, când nimeni nu-şi imagina cum va fi viitorul imperiului ce prinsese a se fisura.

    Am certitudinea că nu i-am pomenit nici pe departe pe toţi acei care şi-au adus contribuţia la fondarea altor instituţii de învăţământ din Rusia decât cele amintite mai sus. Am dorit doar să pun accentul pe nişte fapte uitate care, astăzi, în plină blocadă şi în adevărat asediu al şcolilor româneşti din Transnistria, ar trebui să trezească conştiinţa elitei ruseşti, desigur, în cazul în care ea are o brumă din nobleţea de care n-au dus lipsă fondatorii de şcoli superioare şi medii din Rusia – românii noştri.

  4. mihil ciobanu spune:

    E ROMÂN Casso sau nu , nu în asta constă esenţa, chiar de arfi fost rus ar fi recunoscut romanitatea Basarabiei din simplu fapt că acesta este adevărul pur şi sfânt.Să nu uităm faptul că majoritatea intelectualilor rusi din timpul ţarismului cunoştea acest adevăr( vladimir şîşmareov un mare academic rus a recunoscut şi el aces lucru ) O DATĂ CU APARIŢIA ”MARILOR SALVATORI AI ORDINII MONDIALE” a început şi ridicarea,zămislirea unui nou popor total necunoscut până la acele vremi care era diferit cu totul faţă de poporul român,copilul marilor idei imperialiste sovietice avea să fie purtat în braţe de conducatorii imperiului roşu pentru un singur ţel DISTRUGEREA UNITĂŢII NEAMULUI ROMÂNESC

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Caută

Comentarii Recente

ChatVorbește instant cu noi !+