Limba noastră cea Română

5
46

Limba este cheia fermecata cu care descui o tara si cunosti un popor (Victor Duta), o patrunzi de la radacini pana in prezentul in care te afli chiar tu. Sa cercetam printr-o retrospectiva evenimentele de acum 20 de ani, atunci cand in jur de 150 000 de oameni din toata tara s-au strans  in inima capitalei pentru a-si cere dreptul de a vorbi limba stramosilor sai, dupa  nenumarate incercari cu bastaone de cauciuc, arestari, amendari, maltratari la care a fost suspus,  poporul si-a obtinut victoria. Printre lozincile manifestantilor au aparut “Suveranitate”, “Limba, alfabet”, “Libertate”, atat de strans legate intre ele, incat nu putem nega afirmatia lui V. Alecsandri ca “Limba este cartea de noblete a unui neam” . Deci după “Marea Adunare Naţională” de la Chişinău din 27 august 1989, în care sute de mii de moldoveni ceruseră proclamarea limbii române ca limbă de stat şi revenirea la grafia latină, în 31 august Sovietul Suprem al republicii (parlamentul) a votat legile care îndeplineau aceste cerinţe. Este un exemplu perfect in care poporul s-a solidarizat sa-si apere intersele, si probabil interesul istoric, fundamental-limba materna!

Timp de aproximativ 5 ani s-au bucurat moldovenii de limba romana ca limba de stat si de imnul “Desteapta-te romane”, pentru ca în 1994, prin noua constituţie, să se revină la denumire oficială din perioada sovietică, aceea de „limbă moldovenească”, fapt absolut nefondat stiintific, si nu pare a fi decat un alt joc politic, iar incercarea din 1996 a preşedintelui Mircea Snegur de schimbare a numelui limbii oficiale în „română” a fost respinsă de Parlamentul moldovenesc. Tot  1994 imnul “Desteapta-te romane” a fost inlocuit cu poezia “Limba noastra”, poezie scrisă de Alexei Mateevici, cuprinzînd patru strofe de cîte 12 versuri. Poezia este un elogiu adus limbii române (fără ca numele limbii să apară explicit) şi un îndemn pentru preţuirea ei, chiar daca voalat s-a incercat mentinerea acestei valori nationale.

Importanta limbii in definirea identitatii unul popor, se observa cu atat mai mult cu cat aceasta este implicata mai mult in jocurile politice.

În 2003, a apărut la Chişinău un Dicţionar moldovenesc-românesc al cărui autor, Vasile Stati, relua practic multe dintre teoriile lingvistice sovietice. Lingviştii Academiei Române au demonstrat că toate cuvintele moldoveneşti din dicţionar sunt şi cuvinte româneşti, iar cele câteva care nu-şi au corespondent sunt neologisme rezultate în urma rusificării. La Chişinău, preşedintele Academiei Moldovei, Ion Bărbuţă, a descris dicţionarul ca pe „o absurditate, servind interease politice”.

Stocurile acestui dictionar s-au epuizat repede, iar ideea acestei carti a fost preluata de moldoveni ca o gluma la cel mai ianlt nivel, numai conceptual unui astfel de dictionar iti provoaca zambetul, iar aparitia acestuia in urma unei munci “stiintifice”, asidue te pune sa alegi “sa razi” sau “sa plangi”. Usor, usor vaznad ca acest proiect a fost un fiasco total, s-a mai renuntat la traducerile moldo-romane.

Un alt punct de reper  interesant prezinta si faptul ca conform art 13 din constitutuia Republicii Moldova, limba de stat este limba moldoveneasca, iar limba predate in scoli  drept  limba de stat e limba romana, abosolventii, atat cei care vorbesc limba romana cat si cei alolingvi dau examen la limba romana, aceasta dualitate pune sub semnul intrebarii, unde se invata limba moldoveneasca, cine o vorbeste, unde sunt consfintite regulile acestei limbi, si modul in carea aceasta se transmite din generatie in generatie.

Ciudat dar adevarat!

Un studiu abosut fenomenal a fost efectuat de comitetul pe probleme de lingvism al Uniunii Europene care  a relevat, în mod absolut surprinzator, ca 95.26% dintre români înteleg spontan limba oficiala a Republicii Moldova, respectiv, limba moldoveneasca. Fenomenul este cu atât mai teribil cu cât limba în cauza este,  dupa cum probabil se cunoaste, una dintre cele mai noi limbi indo-europene, aparuta pe planeta . Uluiti, cercetatorii britanici afirma ca singura explicatie plauzibila este ca românii sunt înzestrati genetic cu inteligenta deosebita, talent în comunicare si o profunda înclinatie spre limbi straine. Un argument invocat în sprijinul acestei teorii este si acela ca procentul de 4.74% din populatie care nu manifesta o asemenea întelegere spontana este reprezentat de minoritati nationale, în special, ungare, care de asemenea, nu înteleg nici limba româna. Studiul a fost demarat de autoritatile europene în încercarea de a cuantifica necesarul de traducatori autorizati din limba româna în limba moldoveneasca.

 

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentBlocul Meu Cunoaşte Adevărul
Articolul următorBasarabia, te iubesc!

5 COMENTARII

  1. Ungurii din Romania,care nu vor sa invete limba de stat,vor avea de suferit.Nu poti functiona ca individ intr-un stat in care esti minoritar.O parte din minoritatea ungara,poate sa insuseasca limba romana foarte usor,asa cum majoritatea romanilor din Transilvania inteleg si vorbesc limba lor.In Moldova,rusii,ucrainenii si gagauzii,pot si au toate posibilitatile sa-si inseasca limba majoritatii.Hambitia imperiala si crezindu-se mai presus de bastinasi,nu vor si nu invata limba romana.Majoritatea ,ar fi necesar sa nu le raspunda atunci cind nu le raspunde in limba lor si sa fie o incadrare draconica pe principalele posturi din guvern,administartie,banci,magazine,institutii, a celor care nu stiu limba majoritatii.Guvernul ar fi cel care sa impuna reguli stricte ca in tarile baltice.

  2. Celor care mai traiesc în vechea lume îi rog să citească o poezie a marelui român – Grigore Vieru:

    13 strofe pentru mankurţi

    Ei ne hăcuiră graiul
    Şi doina, şi harta!
    Ei, care astăzi vânează
    „Literatura şi Arta!“

    Ei datina o spurcară
    Barbar şi sinistru!
    Ei, care astăzi adulmecă
    Revista „Nistru“!

    Ei gâtuiră prădalnici
    Biserici frumoase!
    Ei ne răstigniră pe crucea
    Lui ’46!

    Ei ne-au mânat spre Siberii
    Cu pistolul din urmă!
    Ei ne-au scos din ogradă
    Văcuţa şi turmă!

    Ei au dus omul la ocnă
    Pentru trei ciocălăie!
    Ei ne remodelează fiinţa
    Pe diferite ilăie!

    Ei pe dealuri lăsară
    Să năvălească tutunul
    Ca friţul cel fără de milă
    Cu tancul şi tunul!

    Ei marchează locul
    Unde-n ţărâna mănoasă
    Se va crăci uzina
    Ca la dânsa acasă!

    Ei otrăvesc pământul
    Şi izvorul, ah, bietul.
    Ei sunt gata să tragă
    În cei care-şi cer alfabetul!

    Ei linguşesc străinul
    Cu struguri şi glume!
    Ei spun: „zdrasti“
    Propriei mume!

    Ei spun că Ştefan cel Mare
    Armonia urbană o strică.
    Ei ne-au minţit la şcoală
    Că nu avurăm nimică!

    Ei se urcară pe ghebul
    Numelor noastre strâmbate
    Să ne anunţe că-n poartă
    Viitorul cel mare bate!

    Ei printre mormintele noastre
    Cu medalia-n dinţi, cu folosul,
    Aleargă în cuşti fericiţi
    Ca javra cu osul!

    Ei prin lacrimă graniţi
    Trag şi-n două o taie!
    Ei, înnodaţii neruşinării!
    Huideo, potaie!

LĂSAȚI UN MESAJ