Limba română peste graniţe

0
52

steag

“Suferim din cauză că sîntem români – ne spunea cu un an în urmă profesoara Raisa Pădurean, director adjunct la Liceul “Lucian Blaga”, din Tiraspol (Republica Moldova). Toţi cei care gîndim şi vorbim româneşte şi sîntem cu sufletul pentru limba română şi păstrarea românismului în Transnistria suferim. Mă refer şi la colegii mei, care au copii şi sînt ameninţaţi că-şi dau copiii să înveţe la şcoala românească. Vreau să vă spun că sînt foarte fericită că mă aflu la Baia Mare. E visul meu de demult. Mă uit în jur şi nu mă satur să admir tot ce văd, ieşind din întunecimea de la Tiraspol. Spun tuturor celor care mă întreabă că noi locuim într-o rezervaţie, unde nu vedem nimic frumos, ci doar întuneric. Avem nevoie de susţinere, iar cînd o primim ne dă aripi”.
Acum un an, Raisa nici nu bănuia că va veni din nou la Baia Mare, şi nu singură, ci însoţită de 18 copii de la Liceul “Lucian Blaga”, incluşi în proiectul “LIMBA ROMÂNĂ PESTE GRANIŢE”. Proiect derulat de Colegiul Naţional “Vasile Lucaciu”, din Baia Mare (director, prof. Delia Pop), în parteneriat cu Consiliul local Baia Mare, AJTTS Maramureş şi cu o substanţială contribuţie din partea domnului Cristian Niculescu Ţâgârlaş.
Proiectul a început la 1 septembrie 2006, avînd ca obiective donarea de cărţi în limba română către Biblioteca Liceului din Tiraspol, încurajarea şi stimularea elevilor şi profesorilor transnistreni pentru cunoaşterea cît mai bună a limbii române, apropierea dintre elevii şi cadrele didactice din cele două şcoli.
Ideea a venit de la bibliotecara Diana Ionescu, de la Colegiul “Vasile Lucaciu”, care nu s-a dat bătută pînă nu a pus pe picioare proiectul. A adunat carte românească, neimaginîndu-şi cît de greu va fi ca aceste cărţi să ajungă la Tiraspol. Nici nu ştiţi pe cîtă lume a întrebat cum poate să trimită cărţile la Chişinău, că de Tiraspol nici nu se putea vorbi. Dar de la Chişinău, Raisa ar fi reuşit să le ducă la Tiraspol. Într-un final, i-am dat de veste Dianei că Ansamblul folcloric Transilvania merge la Chişinău. Şi uite aşa, cărţile au ajuns la o mănăstire de lîngă Chişinău. Totul e bine cînd se termină cu bine.
A urmat apoi organizarea taberei pentru copiii din Transnistria. Pentru ca aceştia să-şi îmbogăţească cunoştinţele de limba română, să-şi dezvolte abilităţi de comunicare în limba română, dar şi cu colegii lor băimăreni, să cunoască oameni, locuri, instituţii de cultură, să vadă cum funcţionează un Colegiu Naţional, cu performanţe deosebite, să simtă solidaritatea şi altruismul celor care vorbesc aceeaşi limbă ca şi ei. Sigur, mult mai bogată şi mai academică.
Au ajuns cu întîrziere la Baia Mare, pentru că au trebuit să ascundă că vin în România la “vama” transnistreană şi au trebuit să suporte şi ignoranţa celor, culmea, de la vama română. Că doar sîntem fraţi, am făcut poduri de flori… Dar odată ajunşi aici s-au bucurat de toată dragostea profesorilor şi elevilor, în special a celor din clasa a IX-a D (dirigintă prof. Rodica Horvat), care i-au însoţit şi care i-au ajutat să socializeze (chiar şi la…discotecă).
La deschiderea oficială a taberei au fost prezenţi reprezentanţi ai Prefecturii şi Consiliului judeţean, primarul Cristian Anghel şi consilierul Cristian Niculescu Ţâgârlaş. Directoarea Colegiului “Vasile Lucaciu” le-a înmînat diplome, iar copii de la Şcoala nr. 18 din Baia Mare, conduşi de profesoara Carmen Augustin, le-au dăruit din tot sufletul versuri şi cîntece.
Ideea şezătorii literare s-a dovedit o excelentă modalitate de a le face cunoscuţi elevilor din Tiraspol, de către colegii lor dintr-a IX-a D, cei mai importanţi poeţi români şi versurile lor, spuse sau cîntate.
Nu s-au lăsat mai prejos nici transnistrenii. Raisa Pădurean şi-a demonstrat calităţile vocale, iar fiica sa, Elena, firea sensibilă a poetei. Dealtfel, poeziile Elenei Pădurean au circulat pe Internet şi au declanşat o adevărată campanie pentru sprijinirea românismului din Transnistria.
Activităţile au fost astfel alese încît să îmbine plăcutul cu utilul. Vizitînd Biblioteca judeţeană “Petre Dulfu”, copiii au putut să vadă în ce loc minunat şi în ce mod este adăpostită şi utilizată cartea. La Mănăstirea Rohia, au putut vedea o altfel de bibliotecă şi afla lucruri pe care nu le ştiau despre doi oameni luminaţi – Nicolae Steinhardt şi Ioan Alexandru – şi despre istoria mănăstirii. În drum spre Lăpuşul Românesc au putut vedea frumuseţea Ţării Lăpuşului, pentru a putea face comparaţie cu Ţara Maramureşului şi ce are ea mai frumos. Muzeele au constituit şi ele un punct distinct, deşi canicula a îngreunat mult programul. Barajul de la Firiza, Valea Neagră, o masă la „Lostriţa” au fost alte puncte în programul taberei.
Au cîntat şi recitat împreună, au învăţat cum se face o cercetare bibliografică, au văzut cărţi şi albume despre Maramureş, altele decît cele văzute la ei acasă, au învăţat cum se organizează o bibliotecă şi cît de frumoasă e limba română, pe care ei se străduiesc s-o înveţe şi s-o vorbească bine. Au fost primiţi şi înconjuraţi cu dragoste, au văzut cît de important este să poţi să spui tot ce gîndeşti. În limba română. Pe care unii o vorbesc bine, alţii mai puţin, cîţiva, veniţi mai nou la Liceul “Lucian Blaga”, abia dacă o înţeleg.
Am stat mult în preajma acestor copii şi a dascălilor lor. Am vorbit despre istorie, despre literatură, dar mai ales despre drepturile lor. Mulţi ne-au spus că nu au drepturi şi nu li se respectă aceste drepturi.
“Voi aţi văzut cum plîng copiii la Tiraspol?”, întreabă, în versuri, Lenuţa Pădurean, o fetiţă care avea să cunoască de mică ce înseamnă să iubeşti limba română şi cît trebuie să suferi pentru ea. “Şi care-i vina?/ Voi nu ştiţi!/ Să ne dezicem de limba română,/ Iar străina s-o îndrăgim./ Cum să învăţ într-o limbă străină,/ Dacă limba mea e limba română?”
Nu sînt foarte comunicativi, se vede că le e parcă teamă şi să vorbească, vor să ştie cît mai mult şi au nevoie de ajutor. Fiindcă liceul lor, cu care se mîndresc, are o bază materială sărăcăcioasă. Le-ar trebui calculatoare, cărţi, informaţie, deschidere spre lume.
“Mă mîndresc cu liceul meu, liceu unic prin dramatismul existenţei sale, dar şi prin toţi cei ce au suflete nobile. Aş vrea ca să fie scrisă o carte cu litere de aur despre profesorii noştri, care au luptat şi luptă pentru limba română, pe care noi astăzi o învăţăm. Le mulţumim şi le dorim sănătate, pentru a putea învăţa multe generaţii de copii, care nu trebuie să uite limba strămoşilor noştri…”
În fruntea acestora stă Raisa Pădurean. Alături de ea: Tatiana Andrieş, Elena Pisarenco, Ecaterina Gumaniuc, Ion Iovcev şi toţi ceilalţi profesori şi învăţători, care stau de veghe limbii române. Care îi ajută pe aceşti copii să-şi întărească aripile şi să-şi ia zborul pentru a strînge nectarul dulce al limbii române, într-un colţ de ţară numită Basarabia. “O petală ruptă cîndva dintr-o floare mare numită ROMÂNIA”, cum spune unul dintre elevii Liceului “Lucian Blaga” din Tiraspol. Sîntem urmaşii lui Decebal şi Traian. Trăim cu ziua de azi, ne gîndim la ziua de ieri, visăm la ziua de mîine…”
Proiectul LIMBA ROMÂNĂ DINCOLO DE GRANIŢE poate fi un început bun. Care merită continuat.
Viorica PÂRJA

http://www.graiul.ro/?p=2501

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ