Lipsurile istoriei noastre bisericeşti

0
9

Aveam înainte vreme o tradiţie, datorată şi persoanelor cu pregătire ştiinţifică din Societatea Istorico-Arheologică Bisericească din Basarabia, de a se scrie monografii despre arhiereii noştri.

Mai întâi a fost însă teologul basarabean Avxentie Stadniţchi, viitorul mitropolit al Novgorodului, căruia i se acorda titlul de magistru în istorie la Academia Teologică din Kiev pentru lucrarea sa de aproape 400 de pagini despre Gavriil Bănulescu-Bodoni, primul mitropolit român al Basarabiei.

Arhimandritul Sebastian Vesti, viitor arhiepiscop de Costroma, a obţinut gradul de candidat în istorie bisericească pentru „Viaţa şi activitatea arhiepiscopului Dimitrie Sulima”, urmaşul în scaun al lui Gavriil în perioada 1821-1844.

Teologul Iosif Parhomovschi a utilizat Arhiva Consistoriului Duhovnicesc şi materialele congreselor eparhiale de la Chişinău pentru a schiţa în revista Societăţii portretele altor arhierei ruşi, care s-au aflat în scaunul vlădicesc de aici. Cei mai mulţi dintre ei sunt prezentaţi ca în „Vieţile sfinţilor”.

Despre arhiereii români din Basarabia interbelică abia acum se scrie. Totuşi, la 130 de ani de la naştere, să nu existe încă o monografie dedicată Mitropolitului Gurie Grosu nu e un semn de cinstire a înaintaşilor.

Am avut ocazia să constatăm lipsuri regretabile în istoria bisericească a Basarabiei la simpozionul „Mitropolitul Gurie Grosu şi opera zidită în destin”, desfăşurat în ziua de 29 martie la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei. Cele 13 comunicări prezentate de istorici, teologi şi ziarişti au confirmat persistenţa vechilor direcţii de cercetare, a „cazului Gurie” şi a epocii în care şi-a desfăşurat activitatea. S-a aflat că Jurnalul de la Nămăieşti, ţinut de mitropolitul suspendat în ultimii ani ai vieţii, a fost tipărit recent de episcopul Calinic al Argeşului, dar nimeni nu l-a citit şi analizat. Cum nimeni nu a cercetat dosarul întocmit de ruşi lui Gurie, depistat la Odesa în timpul celui de al doilea război mondial.

Prin urmare, cele două dosare „Gurie Grosu” din Arhiva Naţională a R. Moldova şi numeroasele articole din presa locală şi centrală a vremii rămân a fi cercetate cu atenţie. Istoricul I. Ţurcanu interpretează, la o nouă lectură, anume aceste documente, plasând „cazul Gurie” în contextul evenimentelor politice interne şi internaţionale ale începutului de secol XX. Mitropolitul Unirii, Gurie, instalat sub presiunea unor împrejurări excepţionale, cu încălcarea unor canoane bisericeşti, va plăti scump această indulgenţă a Sfântului Sinod Român. Nu mai reconstituim povestea, pentru că avem reeditat procedeul prin reactivarea Mitropoliei Basarabiei în aceleaşi condiţii de autonomie: singuri ne alegem arhiereul, singuri nu suntem apoi mulţumiţi, dar Sf. Sinod ne lăsa indulgent în autonomia dorită de noi.
V. Boldişor a încercat să explice „cazul Gurie” prin analiza unor nedreptăţi similare, dacă nu chiar mai mari, comise de regele Carol al II-lea şi camarila sa intelectualilor curajoşi sau partidelor neagreate de Komintern.
Istoricul M. Danilov, prin documentele inedite depistate şi prezentate, a contribuit la îmbogăţirea dosarului de la care ar putea începe studiul monografic viitorii cercetători ai Mitropolitului Gurie. S-a atras atenţia în mai multe comunicări (în special ale d-nelor S.Grossu şi N. Negru) că anume activitatea de misionar l-a pregătit pe arhimandritul Gurie pentru efortul intelectual solicitat de scrierea Abecedarului, editarea revistei eparhiale „Luminătorul” şi a unor cărţi de catehizare în limba română a populaţiei deznaţionalizate dinaintea Marii Uniri.

Prin comunicările lor, istoricul Gh. Palade, teologii I. Ciuntu, E. Onicov, M. Melinti, S. Moraru, precum şi studenţii Gh. Sărăcuţă şi T. Olari de la Academia Teologică au dat mai multă coerenţă biografiei mitropolitului şi au pus noi accente pe aspectele dogmatice şi liturgice din opera sa.

Cel mai modest participant la simpozion, preotul din satul de baştină al mitropolitului, Serafim Munteanu, prin istoria bustului „Mitropolitul Gurie”, instalat în curtea bisericii din Nimoreni, jud. Ialoveni, ne-a lămurit definitiv în legătură cu atitudinea celor două mitropolii ortodoxe din Basarabia faţă de „Mitropolitul Unirii”: niciun ban şi nicio umbră de intenţie la organizarea unui moment de pomenire a celui care era ameninţat de arhiereul rus cu: „Las-că am să-ţi pun eu beţe în roata Unirii!”.

autor: Nina Negru

http://www.jurnal.md/article/2944/

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ