Loteanu Emil

0
6
Emil Loteanu

Regizorul si scenaristul Emil Loteanu s-a nascut la Closcuna, Ocnita, judetul Edinet (Republica Moldova), la 6 noiembrie 1936.
A debutat pe o scena, la 17 ani, la Teatrul Dramatic „Aspustin“ din Moscova. A studiat apoi actoria la Scoala-Studio MHAT si regia la VGIK. Dupa absolvirea in 1962, a Institutului Unional de Cinematografie din Moscova (VGIK), a debutat doi ani mai tarziu cu filmul „Asteptati-ne in zori“. Prima sa pelicula de fictiune a fost urmata de filmul poetic „Poienile rosii“ (1966), care a confirmat maniera artistica aparte a noului regizor: o percepere romantica a lumii si o atmosfera incarcata de emotie a filmelor sale. A continuat cu „Aceasta clipa“ (1968), „Lautarii“ (1973) – poem cinematografic in care este descrisa intr-un mod pitoresc soarta muzicantilor populari, „Satra“ (1976), „O drama la vanatoare“ (1978), „Anna Pavlova“ (1983) s.a., ultimele trei aducandu-i o popularitate deosebita artistului.
Filmele sale au fost premiate la cele mai mari festivaluri de film, inclusiv la Festivalul de la San Sebastian („Lautarii“, „Satra“) si i-au adus distinctii importante – titlul de Artist al poporului al Federatiei Ruse.
Personalitate reprezentativa a cinematografiei moldovenesti, Emil Loteanu a lucrat, dupa 1975, la Moscova, in Anglia si Statele Unite ale Americii.

A fondat Asociatia de creatie „Phoenix-M“, publicatia de film „Lanterna magica“; a creat emisiunea TV „Se cauta o stea“. A fost profesor de actorie la Universitatea din Chisinau. In ultimii ani, a desfasurat o intensa activitate pedagogica si se pregatea pentru realizarea unui nou film.

Emil Loteanu a realizat si film documentar, afirmandu-se inca din timpul studiilor, cu „Hora mare“ (1959), „Piatra, timpul, cantecul“ (1961), urmate mai tarziu de „Fresca in alb“ (1967), „Orasul meu alb“ (1973), „Svetlana Toma“ (1984), „Grigore Grigoriu“, „Eugen Doga“, „Gaoacea“ (1993).
In perioada 1986 si 1991 a fost presedinte al Uniunii Cineastilor din Moldova.
Renumitul regizor, colaborator si prieten al principalilor realizatori de la noi era si membru de onoare al Uniunii Cineastilor din Romania.

A murit la 18 aprilie 2003, intr-un spital din Moscova, dupa o lunga suferinta. A fost inmormantat la un cimitir din preajma Parcului Culturii din Moscova.

Pe cât era de deschis pentru noi, tot o taină a rămas
Sergiu Finiti, artist al poporului, actor la Teatrul Municipal Satiricus „I.L. Caragiale”

„Am făcut cunoştinţă cu Emil Loteanu în 1976, când m-am întors din armată. Eram încă în uniformă militară când am primit o telegramă pe care o aşteptam foarte mult şi în care eram invitat la Kaunas pentru rolul lui Burbulea în filmul „Şatra”. Special pentru a obţine acest rol am învăţat să călăresc şi am mai învăţat şi câteva trucuri. Cred că anume acest lucru i-a plăcut lui Loteanu, pentru că m-a invitat la acest rol la care râvneau mai mulţi. Au urmat opt luni de filmări, timp în care ne-am împrietenit şi am învăţat multe lucruri de la maestru, pentru că teatrul diferă de film şi am deprins de la Emil Loteanu multe lucruri importante. Eram şi certat, şi lăudat, pentru că cei care l-au cunoscut pe Loteanu ştiu că avea un caracter expansiv, vulcanic. Apoi n-am mai colaborat cu el pentru film, dar am mai avut onoarea să lucrez sub îndrumarea lui în Teatrul Actorului de Cinema, pe care-l instituise pe lângă Uniunea Cineaştilor şi care a lansat o singură premieră. Apoi şi Loteanu s-a săturat să lupte cu morile de vânt şi acest teatru a dispărut în scurt timp.

Pe cât era de deschis pentru noi, tot o taină a rămas”.

„Îmi pare rău că a filmat foarte puţin în Republica Moldova”
Mihai Curagău, maestru în artă, actor la Teatrul Municipal Satiricus „I.L. Caragiale”

„Pe mine Emil Loteanu m-a văzut în filmul lui Vlad Ioviţă, „Se caută un paznic”, şi i-a plăcut şi a decis să mă invite să lucrăm împreună. El se purta foarte bine cu actorii, ştia să lucreze cu noi şi eram bucuroşi să-i fim alături, luam şi masa împreună. Era un om deosebit, un adevărat om de artă, îmi era foarte aproape de suflet. Regret doar că m-am filmat foarte puţin la el. Am lucrat împreună pentru „Lăutarii”, în care am interpretat rolul lui Anafură, şi în „Găoacea” am participat la câteva scene de masă. Îmi pare rău că s-a dus şi îmi pare rău că a filmat foarte puţin în Republica Moldova, mai mult la Moscova. Loteanu era hăituit, aşa erau vremurile. Deşi ştia să deschidă uşile, i se puneau mereu beţe în roate. Aşa s-a întâmplat şi cu Vlad Ioviţă, şi cu Gheorghe Vodă”.

Sursa: Curierul Naţional

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ