Lupta pentru integrarea Basarabiei

0
73

Cei mai multi romani din Basarabia, din Herta si din nordul Bucovinei au ramas acasa cand tancurile lui Stalin au invadat tinuturile lor, in 1940 si in 1944. Era inertie? Lipsa de intuitie? Nu mai aveau reflexul autoconservarii? Nimic din toate acestea.

A urmat dezastrul: executiile sumare, deportarile, colectivizarea. Elitele au fost anihilate, dar fibra biologica a etniei a fost perpetuata de oamenii simpli din sate.

Lenin: „autodeterminarea popoarelor”

Unirea Basarabiei cu Romania, din 27 martie-9 aprilie 1918, nu a realizat un sistem economic coerent in tot spatiul romanesc. Integrarea culturala din perioada interbelica a fost singurul fenomen real, la care au participat intelectuali de talie din Romania: Nichifor Crainic, Gala Galaction si multi altii. Unirea s-a datorat in mare masura si conjuncturii externe. De ce Basarabia este prima provincie istorica, unde elitele au decis unirea cu }ara in 1918?

Se stie ca ucrainenii ridicasera drapelul Ucrainei pe cladirea Sfatului }arii de la Chisinau, lucru care a grabit unirea. O delegatie de romani, in frunte cu Ion Inculet, pleaca la Moscova: Lenin vorbea frecvent in fata bolsevicilor despre „dreptul popoarelor din imperiul tarist la autodeterminare”. Basarabenii l-au intrebat pe Lenin ce trebuie sa faca. „Voi sunteti romani. Locul vostru este langa Romania”, le-a spus Lenin, afirmatie pe care a regretat-o si pe care a uitat-o imediat. Delegatia s-a intors si unirea s-a facut. Desigur, este cel mai simplist mod de a explica acest eveniment, dar intamplarea este reala.

“Prost isi apara interesele tovarasii moldoveni!”

O situatie asemanatoare se va petrece dupa al doilea razboi mondial. Romanii au tendinta sa-i demonizeze exclusiv pe rusi cand vorbesc despre tragediile din teritoriile de est. Dupa 1945, Kievul insista pe langa Kremlin pentru dezmembrarea Basarabiei. Nikita Hrusciov provenea din Ucraina si detinea o functie importanta pe langa Stalin. El a prezentat proiectul de impartire teritoriala, care avea sa devina realitate: nordul si sudul Basarabiei reveneau Ucrainei care dorea acces la Dunare; nordul Bucovinei, Herta, nordul Maramuresului, nordul Slovaciei (Transcarpatia) trebuiau sa revina tot Ucrainei pentru un cap de pod spre centrul Europei. Kievul si-a urmarit permanent interesele in raport cu Romania, la fel de intransigent ca Budapesta. La discutie a asistat si primul secretar al Partidului Comunist Sovietic Moldovenesc de la Chisinau, care nu a spus mai nimic. „Prost isi mai apara interesele tovarasii moldoveni!”, a constatat Stalin. Si dosarul s-a inchis cum a dorit Kievul.

Fronturile salvarii

Chisinaul este primul oras din tot spatiul romanesc, unde s-a produs mai intai revolta populara anticomunista. Mai intai a fost Chisinaul, apoi au venit Timisoara si Bucurestiul. Si peste tot s-au organizat „fronturi populare de salvare nationala”. Basarabenii s-au revoltat pentru dreptul la limba materna, la istorie nationala, la independenta, iar nu pentru mancare si caldura. Ei traiau mai bine decat romanii de dincoace de Prut.

Elita romanilor de la Chisinau si Cernauti a renascut din cenusa. Nu este doar o metafora. Oamenii de cultura erau cei mai numerosi in aceasta noua miscare de renastere nationala. Ei au mers din sat in sat, din casa in casa si au format primul guvern al Frontului Popular de la Chisinau, condus de Mircea Druc, un om care cunostea foarte bine imperiul sovietic cu racilele sale. Fusese dat afara din partidul comunist si apoi, anchetat de KGB „pentru nationalism”.

Ratarea unirii

Cele mai indraznete reforme economice si spirituale au loc intr-un singur 1990-1991, sub nasul Kremlinului: Basarabia isi formeaza armata si servicii speciale de informatii, scoli, licee, universitati cu predarea in limba romana, elimina partidul comunist din viata sociala, dar nu si structurile, isi trimite copiii la studii in Romania. Apropierea de Romania, armonizarea legislativa cu Europa erau „ideile fixe” ale premierului Druc.

„Vreti republica independenta? Foarte bine, veti avea trei!”, a avertizat Lukianov. Si a inceput diversiunea: primele lupte pe Nistru, conflictul cu gagauzii din Comrat. Ion Iliescu semneaza ultimul tratat cu Uniunea Sovietica. Mircea Druc este inlaturat la presiunea Kremlinului, este urmarit de Procuratura din Moscova si fuge in Romania.

Incep „podurile de flori” pe Prut. Romanii de pe ambele maluri se imbratiseaza plangand. Are loc tentativa de lovitura de stat de la Kremlin, din august 1991. Eltin decreteaza dezmembrarea URSS. Se creeaza vidul de putere pe Prut si Parlamentul de la Bucuresti recunoaste independenta neconditionata a „Republicii Moldova”. Un singur parlamentar se opune acestei stupizenii colective: Claudiu Iordache. Basarabia va deveni tot mai independenta, dar fata de Bucuresti, iar nu fata de Moscova. Acesta era scenariul.

Pasi spre Rusia

Toate guvernele care i-au urmat lui Mircea Druc la Chisinau au insemnat pasi inapoi pentru Basarabia: spre Rusia. „Modelul tarilor baltice” a fost abandonat si „Republica Molotov” intra in „Comunitatea Statelor Independente”.

Cel mai retrograd si, deci, si cel mai antiromanesc dintre toate regimurile s-a dovedit cel condus de Vladimir Voronin si Vasile Tarlev. Controland structurile parlamentare, comunistii din Basarabia sunt confundati cu tot ce este mai agresiv in gandirea rusilor si ucrainenilor, desi printre ei se afla multi etnici romani. Votul masiv pentru comunisti a avut motivatie exclusiv economica: pe timpul comunistilor, era mai bine, basarabenii si bucovinenii vindeau produse la Harkov, la Kiev, la Moscova, chiar in Siberia. Prabusirea comunismului a insemnat si pierderea pietelor pentru micul intreprinzator. Colhozul oferea leafa si pensie, iar restul se putea fura.

Ce se mai poate face?

In 1993, l-am intrebat pe un distins deputat de ce trebuie sa semnam tratatul cu Ucraina si sa imbracam „in doliu frumoasa Bucovina”, cum spunea Eminescu. „Singura noastra sansa ramane NATO. Asa putem realiza reintregirea nationala.” „Bine, dar nimeni din Occident nu ne pretinde sa semnam un document care ar angaja grav destinul natiunii romane”, am insistat eu. „Aici gresiti. A venit recent la Bucuresti domnul Ames, trimis special al presedintelui american, si el ne-a spus direct: semnati tratatul cu Ucraina daca vreti sa intrati in NATO!” N-am mai zis nimic: aveam deja o senzatie de lehamite si de absurd. Peste un an, Aldrich Ames era arestat de FBI fiindca activa ca agent KGB/SVR. Intre timp, Adrian Severin nu mai oboseste afirmand ca acest tratat este o mare realizare pentru Romania.

OSCE este un fel de club la dispozitia Moscovei. Dupa razboiul din 1992, Romania facea parte din structura cvadripartita, care trebuia sa pacifice Transnistria, alaturi de Rusia, Ucraina si „Republica Moldova”. Era ministru de Externe Adrian Nastase. Rusia ne-a exclus din acest cadru si relatiile noastre cu Moscova s-au redus la importul de gaze si petrol.

S-a creat o situatie complet noua, dar previzibila: noi intram in NATO si in Uniunea Europeana si, pe termen lung, e bine ca se intampla asa, laudat fie numele lui Bin Laden! Vom plati din greu acest bilet de trecere. Ce fac rudele sarace? Nu ne mai intereseaza! Noi avem alt traseu.

Se poate insa demonstra ca este o ineptie sa gandim astfel. „Cat dau romanii din afara pentru realizarea unui obiectiv, atat pune si guvernul de la Bucuresti, a spus Adrian Nastase. Aveam aceasta experienta cu romanii de la Viena si acum au biserica lor.” Este excelenta forma de cointeresare, dar nu putem proceda la fel cu romanii din Transnistria, din Herta sau din nordul Bucovinei. Romanii de-acolo sunt autohtoni si traiesc intr-un mediu ostil, deci trebuie ajutati prin toate mijloacele conforme cu legislatia europeana in domeniu.

In primul rand, nu avem caderea morala sa ne suparam pe „fiul risipitor”. Dimpotriva. In al doilea rand, nu trebuie semnat tratatul politic cu „Republica Molotov”, asa cum a procedat Petre Roman in Vinerea Mare din 1999. Nu este de conceput ca Romania sa semneze tratate cu provinciile sale istorice. Daca vom semna totusi acest document, angajam definitiv si grav destinul natiunii.

Romania este tara cu cea mai puternica minoritate proprie in jurul frontierele din toata Europa. Ii depasim chiar si pe germani. Aschiile dacilor se recunosc pana departe in Slovacia, Ungaria, Ucraina, Bulgaria, Grecia, Macedonia, Serbia. Este in interesul statului roman sa-i re-adopte pe romanii din jur: ei pot deveni „punte”, dupa limbajul conventional, dar si parghie reala in viitoarea Europa unita, asa cum o elaboreaza unii.

Prin urmare, trebuie sa cerem ganditorilor de la Bruxelles si de la Strasbourg doar atat:

  • recunoasterea minoritatilor noastre in statele din jur (moldoveni, bucovineni, vlahi, machidoni, armani, meglenoromani, istroromani – toti sunt romani „si punctum!”, dupa cum spunea Eminescu);
  • aplicarea legislatiei europene in domeniul minoritatilor, asa cum o aplica Romania, cea mai permisiva tara din lume din acest punct de veere;
  • mentinerea si dezvoltarea spiritualitatii romanesti in toate statele unde exista minoritati romanesti indigene, in conformitate cu aceeasi legislatie europeana.
  • sa insistam pe toate caile pentru ca intrarea noastra in Uniunea Europeana si in NATO sa nu insemne ridicarea unei noi cortine de fier pe Prut.

Pentru aceste lucruri simple trebuie totusi sa ne batem, fiindca avem un patrimoniu spiritual fara egal in toata Europa.

Viorel Patrichi

Sursa: Romfest�

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ