Mănăstirea „Maica Domnului Tuturor Scârbiţilor” (Veveriţa, Ungheni)

0
139

Lăsam în urmă gara Bahmut şi îmi îndreptam paşii spre mănăstirea din deal. Vreo trei km am parcurs pe drumul pietruit. Inima bătea pentru prima dată aveam să merg la Mănăstirea „Maica Domnului Tuturor Scârbiţilor” de la Veveriţa, raionul Ungheni.

Un tablou trist apare de cum intri pe poartă, ochii ţi se îndreaptă spre ruinele unei biserici vechi. Privirea, însă, se luminează de cum zăreşti clădirea nouă a mănăstirii. Îţi dai seama că în faţă ai istoria mutilată a acestui loc. Aflu de la stareţul mănăstirii – Matei, că deocamdată nu există date precise despre anul înfiinţării mănăstirii. Se presupune că ar fi fost întemeiată prin 1922 – 1924, având o gospodărie mare şi o biserică frumoasă, cu hramul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. Pe timpul sovieticilor, în 1948, mănăstirea de la Veveriţa a devenit temporar schitul mănăstirii Căpriana, iar peste patru ani a fost închisă definitiv. Toate cărţile şi icoanele au fost distruse, însă, se spune că pentru a fi salvate mai multe cruci au fost îngropate în pădure. În acei ani, unii călugări au fost întemniţaţi, alţii s-au refugiat. Acum mai bine de patru decenii, doi călugări au avut cel mai mult de suferit din cauza că nu au dorit să se lepede de Hristos. Părintele Anatolie a fost împuşcat, iar părintele Tarasie – dus într-o direcţie necunoscută.

Pe teritoriul mănăstirii a fost tabără de odihnă, biserica fiind transformată în sală de dansuri şi concerte. Ea a mai fost folosită drept depozit, iar mai târziu prefăcută în grajd. În anul 1985, nişte inşi, fiind în stare de ebrietate, au aprins focul în podul bisericii, lăcaşul fiind cuprins de flăcări. …La 3 octombrie 1993 a fost reînfiinţată mănăstirea, iar în august 1994 a fost pusă temelia unei noi construcţii – biserica de iarnă, cu hramul „Maica Domnului Tuturor Scârbiţilor”. De atunci şi până în prezent, doar datorită mirenilor şi clerului de la mănăstire, a putut fi înălţat noul locaş. Nu se ştie dacă vechea biserică va fi restaurată, urmează să-şi spună cuvântul specialiştii.

Stareţul Matei zice că a schimbat hramul mănăstirii pentru că atunci când a venit la Veveriţa a observat că mereu este înconjurat de oameni săraci, bolnavi şi trişti. În biserica de iarnă zăresc icoana Maicii Domnului Tuturor Scârbiţilor. În fiecare an, la 7 noiembrie, sfântul lăcaş îşi sărbătoreşte hramul. Sute de enoriaşi vin de prin toată Basarabia să se închine şi să înalţe rugăciuni. Creştinii spun că icoana aduce sănătate, linişte sufletească şi pace în familie, înapoiază păgubaşilor obiectul furat, exorcizează puterea necuratului etc. Stareţul Matei crede că printr-o minune a lui Dumnezeu, pe chipul de pe icoana făcătoare de minuni a mai apărut o lacrimă alături de cele pictate de iconari. Părintele îndeamnă întotdeauna oamenii să aprindă flacăra credinţei în suflete, să spere şi să nutrească în ajutorul lui Dumnezeu.

Pe o fereastră a bisericii de iarnă zăresc o icoană imensă, mâncată de carii, de-abia mai desluşeşti chipul Sfântului Nicolae. Sunt curios să aflu istoria acesteia, dar nu este ştiută. Cică a fost păstrată în pod de nişte bătrâni şi a fost adusă la mănăstire de nepoţii lor de la Veveriţa. Îl întreb pe stareţ cum e lumea de la Veveriţa. Schiţează un zâmbet şi-mi spune că sunt oameni dintr-o bucată şi nu uită să treacă pe la sfântul lăcaş. „Satul e mic, dacă sunt vreo 50 de case, puţini oameni, foarte uniţi şi la bine şi la greu, plini de credinţă şi speranţă”, conchide părintele.

Părăseam mănăstirea de la Veveriţa cu gândul că e atât de simplă încât drumul dintre cer şi rugăciune e mult mai scurt. E tulburător să vezi cum plânge o icoană, e strigător să vezi cum stă în ruine o biserică, e înălţător să auzi cum bat clopotele mănăstirii de la geana codrului.

Autor: Dinu Rusu
Sursa: Natura.md
Foto: Rogrup.net

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ