Mănăstirea din Vărzăreşti este ameninţată de alunecările de teren

0
8

Manastirea Varzaresti
Mănăstirea Vărzăreşti are o istorie dramatică, de altfel, ca şi aproape toate mănăstirile din spaţiul Basarabiei. Maica Vasilia, de la această mănăstire, ne-a povestit că aşezământul a fost construit în anul 1420, pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun, fiind considerată cea mai veche mănăstire din Basarabia. Mănăstirea a fost construită de către un moşier bogat, Stan Vărzar, de unde a apărut şi denumirea mănăstirii, iar mai târziu a fost înfiinţat şi satul Vărzăreşti. Până în anul 1770, mănăstirea a fost jefuită de către tătari de două ori. Mănăstirea, iniţial, de călugări, a devenit în 1815 mănăstire pentru maici. În 1904, pe teritoriul mănăstirii activa o şcoală teologică pentru fete, iar în 1908 – un spital pentru persoanele care aveau nevoie de ajutor, atât spiritual, cât şi fizic.
Pe teritoriul mănăstirii se aflau două biserici. Biserica de iarnă, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, a fost distrusă. Biserica de vară, „Sf. Dumitru”, a fost construită în anul în 1863, pe o stâncă de piatră. În timpul alunecărilor de teren din 1981 s-au prăbuşit casele din apropierea zidului mănăstirii, dar biserica a rămas intactă. În prezent, mănăstirea se află într-o zonă de alunecări de teren active, din care cauză nu sunt posibile alte construcţii şi nu s-a putut reconstrui biserica „Naşterea Maicii Domnului”. Deoarece există în continuare pericolul alunecărilor de teren, locuinţele maicilor vor trebui să fie reamplasate într-un loc mai sigur, în deal.
În anul 1959, mănăstirea a fost închisă, toate lucrurile de preţ fiind luate de reprezentanţii puterii. Două maici au reuşit să salveze o icoană, pe care localnicii o consideră făcătoare de minuni. În biserici erau interzise slujbele şi, fiindcă aveau loc des controale ale autorităţilor sovietice, maicile se adunau în taină şi se rugau în faţa icoanei. În timpul cutremurului din martie 1977, care a luat viaţa a mii de oameni, maicile au mărturisit că au găsit candelele arzând în faţa icoanei. Timp de aproape 24 de ani, icoana s-a aflat pe teritoriul acestei mănăstiri, după care a fost luată în familia unui preot. În anul 1994, mănăstirea a fost redeschisă, iar în 1997 icoana făcătoare de minuni a fost restituită mănăstirii Vărzăreşti. „Icoana se păstrează şi acum în mănăstire şi, datorită reîntoarcerii ei, toate lucrurile au început a se schimba în mai bine. Când am venit aici în 1994, era doar iarbă”, a relatat maica Vasilia. În perioada sovietică, biserica „Sf. Dumitru” a fost transformată în depozit de cereale, iar cealaltă – în sală de festivităţi. În 1960, aici a fost deschisă o tabără de pionieri, iar în 1962 – şcoală pentru clasele primare. Aproape totul a fost distrus”, a spus maica Vasilia.
În prezent, câte patru maici merg anual în România, unde însuşesc pictura, sculptura, broderia, ţesătoria, iar pe viitor se intenţionează deschiderea unor ateliere. Obştea monahală numără 35 de persoane.
Unul din locuitorii satului Vărzăreşti, Constantin Savin, afirmă că mănăstirea este un obiectiv istoric, dar şi turistic, cu perspectivă, care ar trebui dezvoltat şi susţinut în continuare, prin construirea unor pensiuni pentru turişti. Potrivit lui, implementarea acestui proiect ar fi benefică pentru atragerea turiştilor, dar şi a investitorilor străini. Una din problemele grave cu care se confruntă satul este lipsa apei potabile. „Satul Vărzăreşti se confruntă cu probleme, cum ar fi aprovizionarea cu apă potabilă, reparaţia capitală a căilor de acces, a drumurilor din sat. Comuna Vărzăreşti neavând surse de apă potabilă şi canalizare, riscă să fie atacată de epidemie”, a mai spus Constantin Savin.

http://www.flux.md/p/index.php?action=show&idu=20829&cat=Editia%20de%20Vineri&rub=FiatLUX&num=21

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ