MĂRTURISIRI DIN MARȘUL UNIRII

0
0

O limbă, un neam și o singură inimă românească care a strigat cu toată ființa Unire. O graniță care trebuie să fie distrusă și un popor care are tot dreptul să revină la ceea ce a fost odată. Este tot ce s-a cerut într-un drum lung, colorat în sacrul tricolor dătător de viață și curaj de a merge mai departe.

 

Totul s-a făcut pentru țară, în numele tuturor celor care cred în reîntregire și a generațiilor care urmează și care au dreptul la o identitate corectă. Oamenii au decis că e timpul să-și asume trecutul și să lupte pentru un viiitor prosper. Basarabia e copilul care are nevoie de mama sa pentru a crește și pentru a deveni complet. Cineva trebuie să ceară ceea ce i-a fost furat fără cea mai mică milă, cineva trebuie să strige adevărul lumii întregi.

Marșul a distrus înainte de toate bariera dintre acele idei preconcepute precum că nu poate exista unire nici măcar între cei din Basarabia. S-au adunat sute de suflete unite de aceeași durere, arse de același dor. Au avut curaj, speranță dar înainte de toate credință.

Ploaia care ne-a prins pe drum n-a fost decât un semn că și cerul plânge pentru nedreptatea care s-a făcut, iar vântul parcă ar fi vrut să strige ,,lăsați-i să fie români. Basarabia e România”. Eroii nu și-au uitat titlul continuînd să meargă pe un soare ucigător. Misiunea era mult mai importantă. Anunțau Unirea și nici un alt dușman nu era mai puternic decât vocea lor. Ardea mai tare inima decât talpile, era mai dureros gândul că suntem despărțiți decât bătăturile de la picioare.

Noi n-am cerut promisiuni goale ci fapte concrete. Noi n-am scandat lozinci doar de dragul de a face gălăgie. Noi am știut unde mergem și unde trebuie să ajungem.

Nu pot să uit celebrul pod de flori. Când am învățat despre el mereu mi-am dorit să fi participat, iar când dorința mea a prins viață am înțeles că eu trebuia să fiu acolo. Ne-au întâmpinat oameni calzi care m-au emoționat până la stadiul total. Am avut parte de mâini care au îmbrățișat cu cea mai mare sinceritate și priviri care au spus ,,bine ați venit fraților”. Atunci am știut că granița a avut un loc artificial valabil doar pe hârtie pentru că eu continuam să fiu în țara mea.

Dincolo de refuzuri, de cuvinte artificiale noi o să continuăm idealul național. Suntem conștienți că tot ce e mai prețios se obține mai greu, dar la final are un gust deosebit.O să mai fie drumuri, fapte și realități care o să creeze premisele Unirii; o să mai fie doruri, dorințe și lacrimi, dar o să le înfruntăm pe toate.

Oastea i-a făcut cinste lui Ștefan cel Mare. Sigur că ar fi putut să fim mai mulți, dar de undeva începe totul. Începuturile sunt cele mai grele, iar odată ce am dat startul, nimeni nu ne poate opri, nici o voce nu poate fi mai puternică decât instinctul nostru. Sângele apă nu se face.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ