MEMORIALUL SUFERINŢEI

0
40

Primele depotări din Hiliuţi. Tragedia familiei Hariton-Gorcea (13-14 iunie 1941)

„Istoria omenirii nu a cunoscut un regim mai sălbatic şi mai diabolic decât regimul sovietic”.
În primăvara lui 1941în Hiliuţi au sosit doi activişti străini, Chiriţă şi Ciobanu, pare-se dincolo de Nistru, care au început să adune informaţii despre ce cred hiliuţenii despre puterea sovietică. Nu cunoaştem cine i-a îndreptat pe aceşti doi activişti la familia Hariton Gorcea care locuia la marginea de sud a satului. Hariton Gorcea era un om de 55 de ani, om cu ştiinţă de carte, vorbea ruseşte şi era cam „tare de gură”. El nu era un om bogat, dacă avea 10 hectare de pământ. Era un om gospodar şi familia sa avea o ţinută aparte de cea a ţăranilor de rând. Hariton Gorcea şi soţia sa Olga aveau două fete – Eugenia, în vârstă de 21 ani şi Maria de 18 ani. Prima urma cursurile unei şcoli de agricultură din Brânzeni, iar cea de-a doua fată stătea cu părinţii. Deci, familia lui Hariton Gorcea era o familie onorabilă, modestă şi nu a acordat prea mare atenţie vizitei celor doi musafiri nepoftiţi, fără să le treacă prin cap că aceşti doi monştri sovietici le-au pus gând rău. În noaptea de 13 spre14 iunie 1941 au început deportările.
Aşa se face că în acea teribilă noapte, familia lui Hariton Gorcea s-a pomenit la uşă cu soldaţi ai Securităţii Sovietice, N.K.D.-işti, care au ordonat ca în 30 de minute fiecare persoană să-şi facă un bagaj de 20 kg şi să meargă la camion, orice comunicare, orice ieşire din casă era interzisă. Familia lui Hariton Gorcea, Olga şi Maria au lăsat casă şi masă, au lăsat totul şi s-au urcat în maşina securităţii. Eugenia aflându-se la Şcoala Agricolă din Brânzeni, a scăpat. Pentru moment, cheile casei ar fi fost luate de primarul Şmil Cogan, dar că în casă s-ar fi instalat un oarecare Vasile Ţăruş care n-a vrut să le restituie la întoarcerea Mariei din 1946.
Elena Cazacu, învăţătoare la şcoala din sat, fiica Mariei, ne-a informat că Hariton Gorcea ar fi fost despărţit de familie şi luat separat, cu o oră înainte de a le îmbarca pe Olga şi pe Maria în maşina din faţa casei. Şi duşi au fost cu toţii! În acea noapte n-au mai fost deportate alte persoane din satul Hiliuţi.
Alte persoane din Hiliuţi au avut de suferit în cel de-al doilea val al deportărilor, cel din 1949. În noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, Ileana Gribincea căsătorită cu Miron, a fost deportată în Siberia şi eliberată în 1958. Tot în acea perioadă a avut loc şi o întâmplare cu un final fericit. Prin Bălţi treceau foarte multe vagoane cu deportaţi. Un student aflase că prietena lui era în acel tren. A îmbrăcat o haină de lucrător de cale ferată, a luat un ciocan lung de la cineva şi tot lovea în roţile vagoanelor, ca şi cum ar fi fost el un lucrător al căilor ferate şi, în acelaşi timp, striga numele iubitei lui. La un moment dat ea l-a auzit şi i-a recunoscut vocea. Nu ştiu ce a vorbit el cu soldatul de pază, cum s-au înţeles ei, că fata a fost eliberată. Mai apoi s-au căsătorit şi trăiesc şi azi, în Bucureşti.

Ciubară Maricica

http://www.flux.md/c/pr100.php?action=show&idu=21880&cat=Editia%20de%20Vineri&rub=Cultura&num=30

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ