Mesaj pentru cei pe care îi mănâncă pumnii

0
15

Am citit astăzi articolul publicat ieri de către dl Nicolae Pascaru. M-a surprins o anumită frază din articolul dumnealui: “In curind vom publica numele tuturor perosoanelor care sint implicate in aceste ilegalitati.”

Nu vă obosiţi cu căutările, dle Pascaru. Respectându-vă dreptul de a vă afirma propria identitate, vă voi argumenta, totuşi, apartenenţa mea la Platforma Civică Acţiunea 2012:

1. Bunicul meu, cetăţean român, nu a fost întrebat la 28 iunie 1940 dacă vrea să fie cetăţean al URSS. El a rămas cetăţean al României, şi dacă ar merge azi la Bucureşti cu certificatul său de naştere din 1923, ar căpăta pe loc dreptul să-şi transcrie certificatul de naştere şi să-şi facă acte de tip nou. Astfel, şi eu sunt cetăţean român datorită lui, purtându-i numele de familie, care este românesc.

2. La 2 august 1940 URSS “a creat” Republica Sovietică Socialistă Moldovenească printr-un decret al Sovietului Suprem, ceea ce contravenea chiar Constituţiei URSS în vigoare în acel moment, care prevedea că URSS poate doar primi în componenţa sa state deja existente.

3. În perioada 28 iunie-2 august 1940, dar şi, parţial, ulterior, în teritoriile Basarabiei şi Nordului Bucovinei au funcţionat legile RSS Ucrainene, ceea ce din punct de vedere juridic înseamnă OCUPAŢIE: când scoţi prin forţa armelor dintr-un teritoriu instituţiile legitime, şi fără să ai consimţământul populaţiei, institui alte legi şi alte instituţii – acestea, deci, nu pot fi altcum decât ilegitime.

4. În 1941 în baza legilor şi instituţiilor ilegitime au loc în “RSSM” “alegeri parlamentare” ilegitime, în urma cărora este “ales” un “Soviet Suprem” al “RSSM”, iar Parlamentul de azi al Republicii Moldova se află în legislatura a 18-a, adică îşi începe istoria instituţională cu momentul “alegerilor” din 1941. (acel Soviet Suprem fiind legislatura I). Da, aţi citit bine, în statul parlamentar Republica Moldova, instituţia fundamentală a puterii de stat care este Parlamentul provine dintr-o structură ilegitimă instaurată în urma unui act de ocupaţie. Ceea ce denotă în continuare mari probleme la capitolul “construcţie statală” în statul Republica Moldova.

5. În Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova, din 27 august 1991, actul de ocupaţie din 28 iunie este condamnat. Cum orice stat se revendică de la principiile statuate în declaraţia lui de independenţă, instituţiile statului Republica Moldova ar fi trebuit să declare imediat, în spiritul propriilor lor angajamente asumate prin Declaraţia de Independenţă, demararea procesului de reunificare cu România.

6. Guvernul României a recunoscut condiţionat independenţa Republicii Moldova. În declaraţia sa din 3 septembrie, acesta afirma: “Proclamarea unui stat românesc independent pe teritorii anexate cu forţa în urma înţelegerilor secrete stabilite prin pactul Molotov-Ribbentrop reprezintă un pas decisiv spre înlăturarea pe cale paşnică a consecinţelor nefaste ale acestuia, îndreptate împotriva drepturilor şi intereselor poporului român”.

7. Constituţia Republicii Moldova, care menţionează termenii “popor moldovenesc” şi “limbă moldovenească” nu a fost supusă aprobării populare prin referendum. În comparaţie, Declaraţia de Independenţă, care condamna ocupaţia din 28 iunie 1940, a fost adoptată de aproape un milion de cetăţeni adunaţi în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Care act juridic să-l recunosc? Constituţia pe care ai mei n-au votat-o, aşa cum ar fi fost normal, sau Declaraţia de independenţă, votată în PMAN inclusiv de către bunicul meu care se afla acolo?

8. Prestaţia autorităţilor statului Republica Moldova în timpul războiului moldo-rus din Transnistria a fost mai mult decât strigătoare la cer, voluntarii şi poliţiştii primind în repetate rânduri ordine de la Chişinău să nu avanseze ci doar să-şi menţină poziţiile. Patrioţii care au luptat la Nistru au fost sabotaţi programatic şi calculat chiar de către autorităţile care ar fi trebuit să-i conducă la victorie. Vreţi să fiu mândru de asta, domnule Pascaru? De altfel, şi modul absolut impotent în care autorităţile moldoveneşti au gestionat şi gestionează rezolvarea conflictului transnistrean demonstrează absenţa aproape în totalitate, în Republica Moldova, a ceea ce se numeşte patriotism civic.

9. Autorităţile Republicii Moldova, în general aproape tot ceea ce numim elită politică, a folosit instituţia numită stat în aceşti peste 20 de ani, în scopul jefuirii moldovenilor, a menţinerii lor într-o stare de marasm social şi economic, a menţinerii lor la stadiu de populaţie, nu de cetăţeni, ca astfel să fie mai uşor de momit şi de minţit. Şi de furat. Din cauza modului în care un Snegur, Sangheli, Ciubuc, Voronin, au condus statul, peste  1 milion de cetăţeni au plecat. Este cea mai dură şi mai dureroasă palmă dată reprezentanţilor statului Republica Moldova, şi celor care doresc menţinerea acestui stat în scopul continuării afacerilor lor murdare. Mi s-ar putea spune că nu am o problemă cu statul, ci cu modul în care este condus statul. Da, dragi cititori, însă acest mod absolut inuman de a conduce statul este în Republica Moldova o regulă, nu o excepţie. Ceea ce denotă clar rostul şi rolul ansamblului de instituţii moştenite de la URSS şi transformate într-un stat independent de o elită sovietizată şi comunizată care nu dorea să-şi piardă poziţiile de putere, şi care în două decenii a făcut oamenilor dintre Prut şi Nistru, indiferent de naţionalitate şi limba vorbită, un rău comparabil cu deceniile anterioare de robie ideologică şi culturală sovietică: ei au menţinut şi au adâncit, prin sărăcire, abrutizarea oamenilor şi transformarea lor, treptat, în furnizori de servicii prin Europa şi Rusia, în loc să devină adevăraţi cetăţeni, demni, cu posibilitatea de a-şi investi banii acumulaţi în perioada sovietică în afaceri proprii care să le aducă posibilitatea de a trăi o viaţă asigurată şi normală, fără a fi furaţi sau măcelăriţi de racketul de stat din anii 1990 şi 2000 – o manifestare “glorioasă” a nomenclaturii comuniste “scăpate la libertate”. Decidenţii politici nu le-au creat cetăţenilor instituţii eficiente, care să se conducă de litera legii, care să nu pretindă un milion de şpăgi şi un miliard de autorizaţii pentru a-ţi începe o afacere şi a-ţi câştiga în mod cinstit existenţa. Ei nu s-au preocupat de cetăţeni, ei s-au preocupat de ei înşişi. Ceea ce în orice ţară normală reprezintă partener al mediului de afaceri în Republica Moldova a fost întotdeauna un izvor al piedicilor de tot felul puse în calea oamenilor cu iniţiativă.

10. Argumentele 1-7 reprezintă baza juridică care-mi dă mie, cetăţean al Republicii Moldova şi al României, dreptul şi obligaţia să cer şi să militez pentru refacerea integrităţii teritoriale a României. Argumentele 8-9 reprezintă motivaţia pentru care îmi manifest aceste doleanţe.

Pe dumneavoastră vă mănâncă pumnii, probabil, dle Pascaru. E şi normal, sunteţi luptător. Fac apel la dimensiunea etico-morală pe care fără îndoială că practicarea artelor marţiale v-a oferit-o, şi vă spun următoarele: dacă pe voi vă mănâncă pumnii, noi ne mâncăm unghiile.

Suntem în aceeaşi barcă. Facem parte, şi eu, şi dumneavoastră, dintr-un popor sărac şi călcat în picioare de imperii.

Nu ne călcaţi şi voi în picioare.

Vă va părea rău.

P.S. Îmi puteţi publica de azi înainte numele, însoţit de menţiunea, în paranteze, “Acţiunea 2012″. Ca să ne fie, până la urmă, clar cum stăm de vorbă dacă stăm de vorbă.

NOTĂ: Articol publicat ieri pe Vox Publika.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ