Micul martir român Nicusor

0
21

Iubit popor român, iubiti mult pătimiti basarabeni,

Ceea ce vă povestesc a fost până acum o taină a lui mos Toader (Dumnezeu sa-l odihnească in Impărătia Sa!), că asa ne-a fost impăcăciunea – numai după moartea lui să divulg chinul si durerea lui. L-am intâlnit pe sărmanul mos Toader in orasul A, raionul B, Republica C, nitel mai jos de orasul Q, in ghetarii nordului. Acolo el purta alt nume, pe care nu mi-a permis să-l divulg, pentru a nu le face rău urmasilor săi, care nu stiau adevărata soartă a tatălui lor. Iată ce mi-a mărturisit mos Toader, băstinas de prin părtile Ismailului si locuitor al judetului Cahul, in vremea nenorocirii.

La 13 iunie 1941, Toader isi făcuse curătenie in harman, iar nevasta lui, Calopeea (Caliopeea), ba făcea ceva prin curte, ba isi alina cei patru copii născuti unul dupa altul si mai ales pe Vasilică, care abia implinise sase luni. In sufletele lor apăruse o presimtire grea cu câteva zile in urma, câinele urla fioros, calul nu-si gasea locul si necheza neobisnuit, vaca se purta ciudat. Ingrijorat, se apropie de Caliopita să-i spuna ce a vazut, că ea il intreba prima, dacă nu observase că de cateva zile nu mai cânta cocosul, mă tem de vreo năpastă?. Toader o linistea, dar in sinea lui tot mai tare se ingrijora. Dăduse foc la gunoistea din dosul casei si isi pregăti un ciomag, cu gândul că va sta noaptea la pândă langă sopronul de vite, să nu se apropie lupul.
In timpul acesta, apăru un militar si ii preveni că vor veni să-i ridice, să se ascundă repede si să-l astepte a treia zi noaptea lângă satul Paicu, că el ii va ajuta să treacă in România la taică-său, si a dispărut. In grabă, Caliopeea si-a luat puisorii somnorosi sub aripi ca o closcă grijulie, rupând-o de fugă prin harman, peste un pârlaz, inspre câmp, pentru a se ascunde intr-o văgăună unde Toader tăiase niste crengi pentru cuptor, el urmând să ia vaca si calul după ce mai pune in desagi ceva de-ale gurii. Abia a dovedit să sară pârlazul Caliopita cu copiii, că au si apărut călăii. Toader a inteles că, dacă nu-i retine la poartă, acestia o pot observa cum fuge. A pus zăvorul la usă si s-a apropiat de poartă, făcându-se că nu stie nimic. Ucigasii il grăbeau, el ii retinea cu glume, când a socotit că ai lui s-au indepărtat, a deschis poarta, pomenindu-se cu patul armei in piept, apoi, cu multe alte lovituri, fără nici o explicatie.

Caliopeea, peste câteva case, si-a amintit că a uitat ulciorul cu lapte pentru Vasilică. L-a trimis o fugă pe Nicusor să-l aducă, fără să stie că acolo moartea cu stea in frunte venise deja. Abia a intrat sărmanul Nicusor in curte, că demonii s-au năpustit si l-au prins. Poate că nu-l observau, dar l-a vazut pe taică-său insângerat si a tipat de frică si de jale si, in loc sa fugă, s-a aruncat asupra tatălui care gemea de durere intins pe pragul casei, iar tîlharii comunisti cotrobaiau prin casă, sopron si poiată. Toader era un om vânjos si trainic, dar abia a dovedit din răsputeri să-i strige feciorului: Fugi, Nicusor, fugi! si o nouă lovitură i-a curmat vocea, apoi, văzând cum de pe creasta gardului l-au insfăcat pe Nicusor, si-a pierdut cunostinta. Probabil că ucigasii l-au considerat mort si l-au aruncat peste căpita cu gunoi care mocnea arzând, apoi l-au astupat cu fân să ardă mai repede, iar alături au pus o găleată pe jumătate cu vin, chipurile, s-ar fi imbătat si a căzut peste foc. L-a trezit mătusa Maria, vecina, care cu greu l-a scos din foc si l-a stropit cu vinul din găleată.

Sleit de puteri, Toader se târâ să se ascundă, dar ucigasii s-au intors să vadă cum arde jertfa si l-au luat pe Toader cu ei. Si-a revenit abia in vagonul pentru vite in care ii duceau. Erau deja in Ucraina. Alături de el statea Nicusor, rosu de sânge. Toader l-a intrebat: Dragul tatei, te-au bătut? Băiatul i-a spus: Nu, tata, pe mine mă doare buba. Toader a inteles ca pe copil era sângele lui si a intrebat de un bătrân ce-i cu el. Omul l-a rugat să nu se miste, iar dacă se apropie vreo fiară de comunist, să se prefacă mort. Apoi bătrânul a rupt o bucată de izmană si l-a rugat pe Toader, descheindu-i pantalonii, să urineze pe ea; astfel batranul ii lecuia rana deschisă care inca sângera peste Nicusor.

Băiatul i-a spus la ureche lui taică-său: Tată, eu nu le-am spus unde-i mama cu ceilalti, sa nu le spui nici tu. Toader a simtit cum in el a pătruns o putere nouă si i-a promis copilului că nu le va spune. A inteles ca pe closcuta lui Caliopita, asa ii spunea el, nu au prins-o, insă il chinuia gândul unde-i ea si ce face cu trei micuti. Se ruga lui Dumnezeu s-o ajute si s-o păzească de fiarele comuniste, să ajungă la taica-său la Arad. Un militar i-a dat voie să-l ingrijească bătrânul, pentru a-l putea interoga. Mosul luptase la tarul Neculai si cunostea metode vechi de vindecare. A rugat o femeie sa-l alăpteze. Peste trei zile, Toader mergea pe picioare, tinându-se de pereti.

Pe Toader si pe copil l-au dus intr-un vagon special, unde se facea exterminarea; el si-a luat sufleteste ramas bun de la fiu. Au lăcrimat ambii, intelegându-si soarta. După ce au privit cum au fost omorâti doi barbati, pe Nicusor l-au dus, si s-au apucat să-l tortureze pe Toader. După câteva lovituri, l-au intrebat unde-i sotia cu copiii, cine i-a preântampinat, de ce in acte este român. Văzând ca nu pot scoate nimic din el cu bătaia, l-au adus pe băiat, stâlcit măr. I-au spus că, daca nu spune unde se ascunde maică-sa, il impuscă si pe el, si pe taică-său. Copilul tăcea de parcă luase apă in gură. Au pus băiatul in ungher, cu mânutele in sus, impingăndu-l cu teava armei strâns in perete. Peste un timp, băiatului i se muiaseră mânutele si piciorusele, dar teava armei il imboldea mereu; copilul nu a mai rezistat si s-a lasat lin jos, privind inspăimântat in gura mortii.

Toader se ruga lui Dumnezeu, cerându-I toata durerea asupra lui. El era la trei pasi de copil, dar il tineau cu mâinile răsucite. Au ridicat băiatul, l-au dus la usă si i-au strâns degetelele in tâtâna usii până ii tâsnea sânge de sub unghii, copilul gemea cu gura inchisă. L-au speriat cu latul in gât, dezbătându-i taburetul de sub picioare, apoi, ridicându-l, baiatul isi trăgea răsuflarea si din nou ii dădeau drumul in lat. L-au spânzurat de 4-5 ori, apoi l-au dus din nou la usă si i-au strâns căpusorul cu usa. Toader, văzând că Nicusor isi dă sufletul, i-a strigat, spune si tu ceva, ca totuna adevărul nu-l stii, dându-i astfel de inteles ca ar putea minti ceva, dar copilul a facut semn cu capul ca nu, si atunci o lovitură puternică cu usa peste căpusorul fraged a doborat micutul, curmându-i viata.

L-au bătut până la moarte si pe el. S-a trezit intr-un vagon cu multi morti, printre care era si Nicusor. A asteptat noaptea, a luat cu greu băietelul si a sărit din mers. A inmormântat copilul in locuri necunoscute, săpându-i groapa două zile cu o bucată de fier găsită acolo. Locurile erau necunoscute, pustii si mlăstinoase. Pe urmă, a aflat că era pe Peciora. Au dat de el, bolnav si lihnit de foame, niste vânători care i-au salvat viata. Apoi s-a căsătorit cu sora unuia dintre cei care l-a ingrijit, au avut doi copii. Sotul ei murise la vânătoare. A trăit tot timpul purtând numele lui, căci de moartea acestui bărbat autoritatile nu aveau cum afla până la sfârsitul sezonului de vânătoare. Astfel, a imprumutat o identitate străină.

Cu regret, nu-i cunosc mormântul, stiu numai că, cu timpul, a adus osemintele lui Nicusor la cimitirul din M., dar tot sub nume străin. Mos Toader refuza categoric să se fotografieze. Spunea că atunci când va simti că moare ii va scrie numele adevărat.

In 1978, mos Toader a fost in Moldova, dar nu a dat de urmele Caliopitei si ale copiilor.

Câti români zac in pământ străin nu poate spune nimeni. Dacă as avea putere financiară, as face un monument micutului erou român Nicusor. As vrea acum să-i intreb pe cei care au votat comunistii: oameni buni, cum mai puteti trăi pe acest pământ?
C. L. , Basarabia

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ