Mihai Dolgan (1942-2008), artistul optimist al timpului nostru tragicde

0
4

Bunul Dumnezeu ni l-a dăruit pe Mihai Dolgan tot aşa cum nu ne-a lăsat să ne pierdem limba şi tradiţiile străbune. A cunoscut de mic Gulagul şi astfel a putut să-şi orienteze drept talentul. A fost primul muzician basarabean care şi-a asumat deschis, din scenă, românitatea. Dar nu era doar prietenul Phoenix’işilor sau al Mondialilor. A fost egalul lor. Poate mai mult, fiindcă „De ce plâng ghitarele” s-au născut în Basarabia, pământul care ne-a fost furat prin genocid. A creat una din primele, poate chiar prima, formaţie de
A

chitări electrice din fosta URSS care mergea pe urmele Beatles-ilor si ale Roling Stones. Dar „Cântă un artist” a fost mult mai mult. „Cântă un artist” ne reprezenta muzical şi, la acel timp, şi metafizic, ca parte şi a neamului românesc, şi a civilizaţiei europene. A fost primul surghiunit din scena muzicii uşoare basarabene fiindcă nu-şi ascundea prietenia cu formaţia „Mondial”, pe care a şi adus-o în 1970 la Chişinău. Adevărul este că a fost surghiunit a doua oară pentru muzica pe care o şi compunea, o şi cânta din scenă, şi care avea şi un succes uriaş. A fost un artist mare, un fanatic al scenei, al muzicii vii, cântate pentru oamenii timpului său. Dar „Primăvara” a fost mai mult decât un succes realizat profesionist pe scândura scenei.. „Primăvara” lui Mihai Dolgan a fost – şi mai este – şi va mai fi – simbolul renaşterii noastre, a dragostei dintâi, a primăverii pe care nu o poate opri să ne revină nici o putere omenească. Ne-a plâns optimist, ne-a înflorit demn, ne-a împuternicit cinstit. Să ne rugăm pentru sufletul lui care a cunoscut multe dezastre ale fiinţei umane. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ