Mircea Druc: Regret că nu am reuşit nici până astăzi să fac publice documentele pe care le deţin despre evenimentele din toamna anului ’90 de la Comrat şi Dubăsari

0
163

image

A fost prim-ministru al Republicii Sovietice Moldoveneşti (1990-1991) şi candidat la preşedinţia României (1992). Nu ştie dacă va reveni în prima linie a politicii, iar ziua de naştere şi-o va petrece ca de fiecare dată – în familie. Mircea Druc împlineşte astăzi 66 de ani.

„Lucrez la Camera de Comerţ şi Industrie a României. Elaborez proiecte de cooperare transfrontalieră între România, R. Moldova şi Ucraina, caut investitori şi fonduri pentru realizarea lor. Scriu articole pentru ziarul BURSA şi alte publicaţii. Definitivez anevoios cele două cărţi concepute de mult: „Etnosistemica” şi „Biopolitica”. Cam asta face Mircea Druc în 2007.

Dezagregarea, în ’91, a Imperiului Sovietic a fost una dintre cele mai mari bucurii pe care le-am trăit după ’90. A urmat mult prea târziu eliberarea în etape a deţinuţilor politici de la Tiraspol: Ilie Ilaşcu, Alexandru Leşco, Andrei Ivanţoc şi Tudor Petrov-Popa. M-au mişcat până la lacrimi onorurile binemeritate acordate eroilor neamului de autorităţile Statului Român, precum şi sprijinul familiilor acestora, venit din partea conaţionalilor de pretutindeni. Regret că nu am reuşit nici până astăzi să fac publice documentele pe care le deţin despre evenimentele din toamna anului ’90 de la Comrat şi Dubăsari, permiţând� astfel unor oameni de rea-credinţă sau total dezinformaţi să vehiculeze tot felul de monstruozităţi la adresa mea.

Mai regret obstrucţionarea agresivă de care m-am lovit adeseori în ţara mea, România, lipsa spiritului de echipă, a iubirii creştine, a gesturilor de nobleţe sufletească şi aristocratism la unii dintre colegii mei� din structurile MAE, unde am fost angajat în perioada 2001-2004.

Pentru a face politică este strict necesară şi urgentă o viziune comună despre ceea ce vrem să fie România integrată într-o lume nesigură, în căutare de soluţii la provocările prezente şi viitoare. Am în vedere un proiect autohton, capabil să răspundă la întrebările nerezolvate sau încă neformulate. Şi, principalul, să includă o viziune proprie despre lume, o alternativă a Renaşterii în contextul unei Europe ce tinde spre integrare. Un proiect fără de care nu vom putea gestiona actuala perioadă de schimbări accelerate, deziluzii şi conflicte. Mai multe în acest sens puteţi afla citind cartea lui Viorel Patrichi «Mircea Druc sau lupta cu ultimul imperiu» şi vizitând www.druc.ro.

Îmi doresc sănătate de la Bunul Dumnezeu pentru întreaga familie: soţie, fiice, gineri şi cei trei «mici despoţi adorabili» – nepoţeii mei, Felix, Francesca şi Alexandru. Forţă fizică să mai pot spera, cunoaşte şi aplica în continuare principiul meu de bază: AGO,� ERGO SUM! (Acţionez, deci exist).”

Sursa: Jurnalul National

NICIUN COMENTARIU

  1. Ce il impiedica? …cred ca vrea sa mai traiasca putin… sant din RM. si cunosc „tactica de rezolvare” a cazurilor de acest gen – de a demasca adevarata fata a comunistilor nostri care ar face orice ptr. a impiedica iesirea adevarului la iveala! Il inteleg…

LĂSAȚI UN MESAJ