Muzica Formatiei «NOROC» a indeplinit conditiile libertatii

0
25

Arhitectul Mihai Chiosev a� fost unul ditre fanii formatiei «Noroc»! Si� a� ramas pana azi indragostit de� acel nemaipomenit, irepetabil fenomen muzical care a� animat, in� sensul in� care poate sa� o� faca doar Arta, sute de� mii de� tineri din generatia anilor «60–’70� ai� secolului trecut. In� aceste zile s–au implinit 40� de� ani de� la� constituirea »Norocului«, moment potrivit pentru a� solicita acest interviu.

— Mihai, cum ai� aflat despre existenta formatiei «Noroc»?

— Fericita intamplare. Cineva mi–a spus ca� in� oras se� da� un� concert, la� Lacul comsomolist, ceva interesant.

— Si� te–ai dus?

— Sigur, dar am� fost nevoit sa� risc. Invatam la� Scoala–internat nr.� 1,� disciplina era stricta, erai pedepsit daca o� incalcai. Totusi, am� luat autobuzul nr.10� si� m–am� dus la� concertul «Norocului», primul!

Ce–ti amintesti de� atunci, din anul 1967?

— Aveam 17� ani si� in� capul meu era o� idee fixa: Beatles! Cand am� vazut, pe� viu, o� formatie de� stil «beat» la� Chisinau, parea incredibil! Evenimentul nu� se� incadra in� niciun fel in� ideologia acelui timp din spatiul uniunii sovietice, dar se� inscria perfect in� ceea ce� se� intampla in� lumea muzicii: Beatles, Rolling Stones…

— Ce� se� asculta in� acei ani la� Chisinau? Cum ajungeau la� voi discurile si� inregistrarile din Occident?

— Ascultam formatiile romanesti Mondial, Sincron, Rosu si� Negru… Radio Europa Libera, azi ascultam nestingheriti, fara bruiaje, atunci, insa, era un� post «vrajmas ideologiei sovietice». Radio Bucuresti, Sasa Novgorodtev. Exista o� filiera prin care ne� asiguram cu� discuri: unii angajati ai� cc,� sefi mari in� structurile puterii, le� aduceau din strainatate pentru odraslele� lor.

— A� fost interesant sa� lucrezi cu� formatia «Noroc»?

— Formatia se� afla mult timp in� turnee. Asta isi dorea si� conducerea de� atunci, mai putina bataie de� cap cu� ei.� Dar cand auzeam ca� trebuie sa� revina, ii� asteptam ca� pe� o� sarbatoare… Imi amintesc ziua cand Goga si� Cazacu au� venit sa� se� angajeze la� serviciu. Inscrierea lor in� componenta formatiei a� insemnat o� schimbare. Ei� au� influentat mult stilul. Cazacu a� preluat chitara, el� avea alta maniera decat Verdes! Eu� eram operator de� sunete, prin 1968–1970… Ma� duceam la� serviciu cu� mare bucurie. Asteptam sa� se� faca dimineata si� mergeam la� Filarmonica ca� la� o� sarbatoare, asta insemna fiecare repetitie a� «Norocului»! Aveam doar 17� ani si� colaborarea cu� formatia a� fost ceva esential, m–a marcat pentru toata viata.

— Se� zice ca� formatia «Noroc» a� fost, in� intreg spatiul urss, cea mai interesanta, ca� «a� facut o� revolutie». Altii, dimpotriva, cred ca� «a� imitat trupa britanica Beatles”…

— Desigur, nuanta despre care ai� pomenit era firesc sa� existe, dar nu� stiu daca trebuie sa� o� numim «imitatie». Atunci toate formatiile erau influentate de� muzica «buna», stilul se� numea «beat». Astfel de� muzica se� interpreta si� in� Ungaria, Polonia, Romania. Rusii se� bucurau de� ansamblul «Poiuscie ghitari«, au� urmat cei de� la� »Pesniari«. Dar cine nu� era atunci influentat de� Beatles? Si� Rolling Stones, si� Pink Floyd. »Beat« era in� toate. Dar ceea ce� facea »Norocul« era muzica romaneasca. Acum, la� departare de� patru decenii, declar cu� toata responsabilitatea ca� »Norocul« a� fost un� eveniment romanesc! Moment esential. Celelalte sunt nuante. O� plasticitate muzicala, precum cea oferita de� »Noroc«, o� deosebea radical de� toate formatiile sovietice.

— Era pregatita societatea sa� perceapa un� atare gen de� muzica?

— «Noroc» a� fost cea mai buna formatie muzicala! Dolgan si� Rusnac s–au� dovedit foarte indrazneti pentru anul 1967! Gratie eforturilor lor a� fost posibil sa� fie inregistrata, la� nivel de� stat, o� formatie de� stil «beat» in� rssm! La� Chisinau, in� rssm, in� imperiul sovietic, a� activat o� formatie vocal–instrumentala de� stil «beat», care se� numea «Noroc»! Nu� pot spune ce� i–a motivat pe� Dolgan, Cazacu, Goga, Verdes, Rusnac sa� legifereze si� sa� inalte «Norocul»! Poate muzica romaneasca, poate muzica engleza… Cert este ca� noi, copiii, adolescentii anilor ’67–’68, am� avut marele privilegiu sa–i� admiram si� sa–i� ascultam… Nu� stiu cum sa� explic ce� a� insemnat atunci «Norocul»! Oricum, mai mult decat o� mare adunare nationala, o� trezire a� spiritelor, un� protest prin muzica impotriva lagarului comunist! Dorinta de� a� manifesta liber, de� a� iesi din lagar, uniformitate, viata de� urss…

— Dar, a� venit o� zi� si� legenda, care anima spiritele a� zeci de� mii de� tineri, a� fost interzisa, de� ce� formatia a� fost exilata tocmai la� Tambov?

— Ar� fi� bine in� acest subiect sa� abordezi omul care administra finantele, responsabilul de� partea financiara a� Filarmonicii. El� ar� avea de� spus niste lucruri importante.

— De� ce� i–au privat de� dreptul de� a� se� numi «Noroc»?

— Era periculos. Fenomenul «Noroc» avea o� rezonanta mult prea mare, trezea pe� oricine, anima mult prea adanc spiritele. Celor de� la� sectia ideologica a� cc� al� pcus nu� le� convenea aceasta revolutie ideologica.

— Imi povestea cineva despre un� concert prezentat la� Teatrul de� vara din Odesa, cand nu� a� ramas vreun scaun intreg… Ai� fost martor?

— Imi amintesc cand au� concertat la� Filarmonica din Odesa si� toti peretii cladirii au� fost zgariati de� fanii acoperiti cu� tatuaje «Noroc». O� priveliste impresionanta! La� Dnepropetrovsk a� fost «o� adevarata psihoza a� maselor», a� intervenit armata! Zeci de� mii de� oameni scandau «Noroc»! La� Soci nu� puteau incepe concertul, ovatiile erau atat de� puternice… Nu� mai vazusem ceva similar altadata!

— A� exprimat «Norocul» prin tot ce� a� facut o� dorinta, o� idee de� libertate?

— In� mod cert. In� comportamentul publicului se� evidentia o� nuanta novatoare. Felul de� a� se� manifesta al� unui tanar sovietic, obligat sa� respecte codul constructorului comunismului, se� facea praf la� concerte lor! Pe� de� alta parte, din punct de� vedere al� marilor ideologi sovietici formatia «Noroc» era un� purtator al� unui virus al� libertatii, si� acesta devenea periculos. Stilul hippy exprima ideea de� libertate, tinerii hippy au� creat simbolul libertatii. Tot ce� a� facut «Norocul» a� fost sub semnul acestei idei. Nu� conteaza ca� viata lor a� fost scurta, totusi, ei� au� simtit gustul libertatii si� l–au� introdus in� rssm, iar tinerii acelor ani l–au trait!

— Cea mai frumoasa etapa din viata arhitectului Mihai Chiosev?

— Sigur, dintre evenimentele cu� incarcatura emotionala a� fost cel mai interesant! Nu� s–a mai repetat…

Un� interviu de� Antonina Sarbu

autor:http://www.garda.com.md/122/oameni/

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ