Născut de Buna-Vestire Ion Aldea-Teodorovici ar fi împlinit 54 de ani

0
78

Teodorovici În muzica noastră a avut o misiune apostolicească. De fapt, s-a născut într-o zi specială, de Buna-Vestire. Iar piesele lui au răsunat şi, slavă Domnului, răsună încă asemeni clopotelor Învierii, pentru deşteptare şi smerire. Deşi s-a stins din viaţă la doar 42 de ani, muzica lui Ion Aldea-Teodorovici nu cunoaşte vârstă.

Ion Aldea-Teodorovici s-a născut în 1954, de Buna-Vestire, în orăşelul Leova. Dragostea faţă de muzică i-a fost cultivată de părinţi. Tatăl său, Cristofor Teodorovici, a fost preot, dar, în perioada de ocupaţie sovietică, a trebuit să se retragă din biserică pentru a evita persecuţiile. Timp de câţiva ani este solist în Capela corală “Doina”, apoi se căsătoreşte cu Maria Aldea, medic, şi revine în orăşelul Leova, unde lucrează în calitate de profesor de muzică şi conduce corul Şcolii moldoveneşti nr. 2 din localitate. Cristofor Teodorovici moare când Ion avea 10 ani. Cel care avea să devină un compozitor de geniu a studiat clarinetul la Şcoala “Eugeniu Coca” (astăzi Liceul “Ciprian Porumbescu”). În 1969, Ion se înscrie la “Şcoala medie de muzică” din Tiraspol, unde studiază saxofonul şi pe care o absolveşte în 1973. Este înrolat în armata sovietică în oraşul Zaporojie; aici, tânărul artist devine artilerist. L-a salvat de manevrele militare un general ucrainean, mare amator de jazz-band care, într-o zi, a ascultat întâmplător, la radio, în cadrul emisiunii pentru ostaşi, piesa “Crede-mă, iubire”, interpretată de Sofia Rotaru şi semnată de tânărul compozitor Ion Aldea-Teodorovici.

Din 1975 şi până în 1981, când devine student la Facultatea de compoziţie şi pedagogie a Conservatorului “G. Musicescu” din Chişinău, activează în cadrul formaţiei de muzică uşoară “Contemporanul”, condusă de compozitorul Mihai Dolgan. Aici este instrumentist, compozitor şi solist. Tot în aceşti ani, lansează piesa “Seară albastră”, a cărei paternitate a fost disputată un timp între el şi fratele său, Petre Teodorovici, cu care semnase anterior câteva piese comune, începând cu această piesă compozitorul cunoaşte succesul. Este piesa care o consacră şi pe tânăra Anastasia Lazariuc, o voce deosebită în arealul muzical românesc.

Cea care avea să-l însoţească, să-l inspire şi să-i cânte ulterior piesele lui Ion Aldea-Teodorovici este Doina Marin, cu care se căsătoreşte în 1981. Respins la radioul şi televiziunea moldovenească, duetul Doina şi Ion Aldea-Teodorovici cutreieră satele şi orăşelele Moldovei şi susţin numeroase turnee în România. În 1991 au cântat la Marea Adunare Naţională, apoi au plecat, imediat, la Festivalul de la Mamaia, unde Doina avea să spună: “Vin aici direct din Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău, să vă aduc salutul libertăţii noastre”.

În noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992, glasul celor doi cântăreţi a fost curmat în timp ce maşina cu care se deplasau de la Bucureşti la Chişinău a intrat într-un copac, la 49 de kilometri de capitala României, în dreptul localităţii Coşereni. În acel moment, moartea soţilor Doina şi Ion Aldea-Teodorovici, cel mai frumos cuplu al muzicii româneşti, a fost percepută ca o tragedie naţională.

Ion Aldea-Teodorovici a scris peste 300 de piese patriotice, lirice, pentru copii, muzică pentru filme, piese de teatru. A scris muzică instrumentală, varietăţi pentru pian, cvintet pentru coarde.

Făcând o paralelă între muzica pe care scris-o Ion Aldea-Teodorovici şi muzica scrisă după moartea lui, compozitorul Andrei Sava ne-a declarat: „Ion Aldea-Teodorovici a fost unul dintre cei mai îndrăgiţi şi recunoscuţi compozitori ai neamului. A scris piese patriotice, de dragoste, de bun-simţ, toate actuale şi aproape sufletului nostru. Accesibile nu prin simplitate, ci prin sinceritatea mesajului. A realizat orchestraţii îmbrăcate profesionist, corespunzător timpului şi melodii devenite testări pentru tinerii care se vor interpreţi. Muzica lui i-a educat pe mulţi dintre noi, o muzica care face mulţi cetăţeni să prindă curaj şi pe demnitari să tremure. Azi, compozitorii nu mai scriu cântece patriotice, nu mai luptă pentru adevăr. Tendinţa spre comerţ ne-a schimbat, ne-a vândut. Acest spaţiu însa nu e gol, e rezervat pentru azi şi mâine de piesele semnate de Ion Aldea-Teodorovici”.

http://www.flux.md/articole/2877/

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ