RSS Feed

Nevastã în rate

0

martie 14, 2007 by Românism

de Alina DARIE

SACRIFICIU Pentru a putea locui împreunã cu sotiile lor basarabence, românii de pe malul Prutului trebuie sã plãteascã anual la Consulat peste 1000 de Euro

În satele comunei Stãnilesti, aflate pe malul drept al Prutului, povestile de dragoste, cu… dublã cetãtenie, sunt la ele acasã! Numãrul familiilor în care bãrbatul si sotia lui legitimã apartin, în documente, unor cetãtenii diferite – el, român, ea, moldoveancã, este tot mai mare. În ciuda faptului cã aici si-au întemeiat gospodãrii trainice, cu acte în regulã, nevestele provenite din Basarabia au voie sã locuiascã în propria lor casã, numai cu permis de sedere, emis de Consulat! În fiecare an, se pune la bãtaie câte 1100 de euro, pentru permisul prin care basarabencele vor mai obtine încã un an de viatã, în România.

Adãpostul iubirilor „mixte”, de ieri si de azi.

DECOR Pogãnestiul sau Chersãcosu sunt douã dintre satele sãrace ale Vasluiului, cu oameni simpli si linistiti. Ceea ce le deosebeste mediul, în raport cu alte sate, este problema acestor familii asa-zis „mixte”, întâlnite la tot pasul. Pogãnestiul, situat pe malul drept al Prutului, pare sã aibã cele mai multe astfel de cupluri. Pe drumul nepietruit, se vãd copii, bãtrâni si cãrute cu cai. Mãtusa Maria, de 74 de ani, este prima femeie întâlnitã în cale, care se opreste în loc, la vederea strãinilor. Intrãm în vorbã cu ea si bãtrâna, care aude greu, ne spune: „Eu nu mai stiu cum vin treburile acum. Dar demult, am iubit un basarabean. Si el mã iubea. Se fãceau baluri frumoase, la noi, si el venea cu cãruta, cu caii dupã mine. Îl chema Constantin. Era din Cioara. Nu ne-am cãsãtorit. Nu m-a vrut mã-sa. Zicea cã-s frumoasã si n-am sã fiu de casã. În rest, cu Basarabia n-am treabã”, a spus bãtrâna. Aratã însã cu mâna, câteva case unde, zice ea, „gãsiti basarabencele”.

Plãteste 1100 de euro, pe an, ca sã stea la ea acasã!

UNA DINTRE ZECILE DE POVESTI… În 1991, momentul „Podul de Flori”, care a deschis granitele dintre Republica Moldova si România, a dat prilejul multor tineri, de dincoace si dincolo de Prut, sã se apropie, sã se împrieteneascã si, unii, sã se cãsãtoreascã. Asa a început si povestea de dragoste dintre Relu, 37 de ani, si Rita, 32. Rita este din satul Pãgãnesti (Moldova), iar Relu, din Pogãnestii, de la noi. S-au cãsãtorit si au fãcut nuntã mare, în România, în ‘92. Nuntasii moldoveni au venit la petrecere, doar cu buletinul, îsi amintesc ei. Din 2000 însã, regulile s-au schimbat si granitele s-au închis. La mama ei, Vera, de dincolo de Prut, dar si la cei 5 frati rãmasi în sat, Rita ajunge foarte rar. „Suntem cam sãraci asa, dar trãim fãrã ceartã. Greutatea vine însã doar din aceea cã, an de an, eu trebuie sã îmi cumpãr dreptul de a sedea aici. Cheltuiala cu Consulatul, cu permisul de sedere, ne caliceste cu totul. Am 14 ani de când trãiesc în România, dar am trãit ca o strãinã. Avem cumãtri, prieteni, dar nu am cetãtenie. Stau cu grijã, sã strâng bani, ca sã plãtesc taxele si sã am cele peste 30 milioane de lei (vechi, n.r.), ca sã le prezint la Consulat”, povesteste Rita. Femeia a prins de fricã: în 2005, pentru cã si-a depãsit termenul de sedere cu 17 zile, a fost amendatã cu patru milioane de lei vechi. „Patru milioane, pentru noi, este o avere. Nu avem niciun venit. Doar vacã, pãsãri, prin curte”, spune Rita. În septembrie 2007, Ritei iar îi expirã permisul de sedere. Asadar, necazurile se apropie.

„Pot sã spun cã mi-am cumpãrat nevasta. În rate”

AMAR Relu este mândru de Rita si de fiica lui, Georgiana. Crede cã asta i-a fost soarta lui, sã aibã nevastã din Basarabia. Bãrbatul povesteste cu supãrare, cum trebuie ca, în fiecare an, sã strângã banii pentrui a-si plãti… prezenta nevestei acasã. „Stãm uneori, seara, si ne gândim cã eu, practic, pe nevastã-mea, am cumpãrat-o în rate (râde!). Si, din 2000 încoace, nici acum n-am achitat-o. În fiecare an, strâng 1100 de euro, pentru Consulat. Nu cred cã întelege cineva ce înseamnã sã n-ai niciun venit, dar sã fii obligat sã plãtesti cã trãiesti la casa ta. Cã asta este si casa ei. Amândoi am fãcut-o. Dacã Rita ar obtine cetãtenia românã, am scãpa”, crede Relu.

Împotriva timpurilor anacronice!

INTENTII În aceeasi situatie cu familia lui Relu Petrea, sunt peste 50 de familii, din întreaga comunã. Procedurile grele si costisitoare de obtinere a cetãteniei române, le transformã viata de cuplu într-o povarã, atât pentru ei, cât si pentru copiii lor. Stiind despre familiile cu asemenea situatii, cadrele didactice ale scolii Pogãnesti, solidare cu necazurile lor, sustin cã vor sã le facã o bucurie, aniversând, cu fast, momentul istoric al unirii dintre Basarabia si România, petrecut la 1918. Profesorul Stefan Plugarul este organizatorul principal si cel care are în lucru o monografie a istoriei satelor cu acelasi nume, Pogãnesti, de dincoace si de dincolo de Prut. „Nu as vrea sã dezvãlui toate detaliile, dar va fi, sperãm frumos. Vrem sã organizãm o manifestare culturalã deosebitã, prin care sã serbãm acest act istoric. Da, vor fi invitati de dicolo de Prut, pentru cã nu ar avea sens sã sãrbãtorim singuri. Dedicãm totul, familiilor si elevilor nostri, români, cu rãdãcini în Moldova de dincolo de Prut”, a precizat profesorul de istorie, Stefan Plugaru.

Cutulache nu are nevoie nici de Consulat, nici de cetãtenie!

ROMÂNCÃ Fiica lor, Georgiana este în clasa a VII-a, la scoala Pogãnesti, si este unul din cei 11 copii ai scolii, proveniti din familii cu cetãtenii diferite. Ea stie cã este româncã. Este unul dintre cei mai buni elevi ai scolii. Georgiana are un vis tainic: sã se facã avocatul poporului. „Avocatul poporului este acela care încearcã sã punã rânduialã între oameni si autoritãti. Mama are mari probleme la Consulat. Obtine greu actele. Eu o sã fiu avocat si dacã merg cu ea, o sã fie mai usor”, povesteste fiica, Gerogiana. Ea se declarã româncã si – suprinzãtor – ne face cunostintã cu un alt… român, dar de dincolo de Prut. Câinele Cutulache! „Acesta este câinele nostru. Eu l-am adus demult, într-o sacosã, de la bunica din Basarabia. Era mic. Acum e mare. El tot român este si de aceea i-am pus un nume de câine românesc: Cutulache”, a explicat fetita.
Sursa:Adevarul de Vaslui


0 comments »

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Caută

Comentarii Recente

ChatVorbește instant cu noi !+