Nicolae Dabija: Cat ne costa ne-unirea ???

0
5

L-am auzit candva pe cineva afirmand: “Viata e atat de scumpa incat nici nu merita s-o traiesti”. La fel, analistii de la publicatia bucuresteana “Cotidianul” incearca sa ne convinga ca Unirea Basarabiei la Romania ar fi atat de scumpa, incat nu merita sa fie facuta. Ei estimeaza ca Unirea noastra ar costa in jur de 25-30 miliarde de euro. Scump!, zice cetateanul de rand al Romaniei, prea sump! Mai bine colo un adaos la pensie sau la salariu! Caci anume pentru el, om sentimental si cu simtul dreptatii, e scris acest “manifest antiUnire”, o sperietoare, ca uite, domnule, vin basarabenii peste tine si o sa se ruineze Tara, si atunci ce doresti: o Tara Mare si saraca, sau o Tara mica si bogata?! Mai bine renuntam… Dar cum sa estimezi ceva ce nu poate fi estimat in bani?! Dorul, spre exemplu?! Sau Visul?! Cat ne-a costat, ma intreb, dez-Unirea noastra din 1940?! Vietile unui milion de basarabeni, care au fost impuscati, care au murit in inchisorile de langa Polul Nord, in minele de la Inta si din Kolama, in taigaua fara de margini sau intre ghetarii de la Vorkuta, care au fost deportati cu satele si osemintele carora sunt semanate prin toata Siberia, care au fost nevoiti sa-si paraseasca bruma de avere, casele, mormintele parintilor, trecand Prutul ca sa se poata salva, care au ramas, cei care au ramas, fara de limba, fara de istorie, fara de credinta, ele cat costa?! Cat costa cele peste 1000 de biserici si manastiri rase de pe fata pamantului sau prefacute in clozete publice (ca cea de la Cetatea Alba), in case de petreceri, depozite, ospicii, ferme pentru vite etc.?! Cat costa cele cateva milioane de carti stranse din toate bibliotecile basarabene in 1944 si arse public?! Cat costa cimitirele noastre arate, monumentele rasluite, cetatile daramate? Cat costa Sudul mutilat al Basarabiei, Nordul retezat de pe harta noastra, Insula Serpilor s.a., pamanturi daruite in 1940 de catre Stalin Ucrainei?! Cred ca mai mult de 25-30 de miliarde de euro. Acesti bani trebuiesc ceruti, ca recuperare a unor daune materiale si morale de la Federatia Rusa, ca succesoare de drept a statului criminal Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, si cu ei sa se faca UNIREA. In ultimatumul de la 28 iunie 1940, URSS a solicitat de la Romania Basarabia, iar ca despagubire (”scoda”), pentru “ocuparea Basarabiei timp de 22 de ani”, ea a mai cerut obraznic si partea de nord a Bucovinei. Noi pentru ocuparea si cotropirea teritoriilor noastre stravechi, pentru decimarea mai multor generatii de basarabeni, pretindem o suma infima, cele 25-30 de miliarde de euro, bani necesari pentru a fi corectata o greseala a istoriei. E de fapt recuperarea unor bani care ne apartin. Academicianul Petru Soltan, fost director al Institutului de Planificare, iar domnia sa stie ce spune, a afirmat ca in perioada 1944-1991 URSS a sustras din haznaua R. Moldova, circa 100 miliarde de dolari. Noi solicitam sa ni se restituie doar a treia parte. Unirea costa prea mult, ne dau de inteles cei 4 analisti. La fel ne spunea conducerea de stat si de partid, va mai amintiti?!, in 1988-1989, ca trecerea la alfabetul latin va costa circa 10 miliarde de ruble (aproximativ 14 miliarde de dolari). Iar revenirea scrisului nostru la alfabetul latin n-a costat nimic. Readaptarea unei masini de dactilografiat la noul “srift” costa 10 ruble si 50 de copeici (e afirmatia dlui Mihai Coscodan, pe atunci vice-prim-ministru pe probleme de cultura, sanatate si… alfabet). Fiecare organizatie, intreprindere, redactie etc. a platit acele 10 ruble si 50 de copeici din fondurile proprii, fara sa le mai solicite de la stat. Cat a costat Unirea din 1918? A valorat ea oare 25-30 de miliarde de euro?! As! Ea n-a costat nimic. Atunci, la moment. Pe urma ea a adus beneficii Romaniei si civilizatiei europene. Cati basarabeni de geniu s-au afirmat in perioada interbelica si ulterior?! De la Constantin Stere, la Eugen Coseriu, de la Antonie Plamadeala la Nestor Vornicescu, de la Leonid Dimov la Paul Goma, de la Stela Popescu la Iurie Darie, s.a., s.a. Poate fi aportul lor estimat in bani?! In 1939 Romania ocupa alaturi de Danemarca locul 6 si 7 in Europa dupa Venitul National. Si asta pentru ca eram impreuna. Solul Basarabiei, considerat de Pirogov si alti savanti pedologi, cu cel mai bogat cernoziom din lume (pe alocuri unele straturi ajungand la 6-7 metri adancime) inca n-a secatuit de tot. Taranul nostru harnic, asistat de o tehnica avansata si de tehnologii performante, l-ar putea face sa-si revina. Intr-o perioada scurta, roadele acestor pamanturi ar putea recupera acele miliarde despre care ni se spune ca ar fi necesare pentru salvarea noastra. Si nu atat pentru salvarea noastra, cat pentru cea a generatiilor de maine, care – izolati de contextul Tarii si al Europei – nu vor avea parte decat de saracie si neviitor. Destinele urmasilor razesilor si darabanilor lui Stefan cel Mare care au protejat fruntariile de est ale romanimii, dar si ale Europei, costa oare chiar atat de mult, incat acestia sa merite sa fie abandonati?! Acest moment al istoriei imi aminteste de scene frecvente in Evul Mediu, cand persoanelor care locuiau la poalele cetatilor li se inchideau portile in nas, din motiv ca navalitorii ar fi prea aproape si ar putea si ei sa patrunda in fortareata odata cu cei care-si cautau in ea refugiu, si atunci – mesterii, plugarii, zidarii erau sacrificati cu tot cu familii, iar batalia cea mare , in care se includeau cu uneltele lor pasnice, o purtau chiar dansii. Am impresia ca acum, cand aproape ca eram cu un picior pe podul suspendat din fata Cetatii, acesta este tras in pripa din fata noastra, motivandu-se ca undeva pe zare se vede praful ridicat de ostile hunilor lui Putin-han. Daca in 1918 bunicii nostri ar fi efectuat calcule asemanatoare, s-ar mai fi unit oare cu Tara – Basarabia, Bucovina, Transilvania?! Norocul lor ca ei n-au avut parte de “analisti”. Dar cat i-a costat pe rusi ocuparea din 1940 a Basarabiei?! S-au speriat cumva dansii de “pierderile” pe care le-ar fi putut suporta, daca tancurile lor ar trece Nistrul in astalalta parte?! Admit ca Unirea Basarabiei cu Romania ar putea sa pretuiasca cateva zeci de miliarde de euro. Acesti bani (daca am ajuns la bani) vor putea fi recuperati in cativa ani din sumele enorme pe care R. Moldova le plateste pentru intretinerea ambasadelor parazitare, pentru salarizarea ministerelor inutile, a enormului aparat administrativ si represiv (securitatea, armata, internele) etc. Basarabia va putea recastiga banii necesari investitiilor alocate pentru eruropenizarea ei prin pozitia geostrategica in primul rand, de care vorbeste si eseistul Andrei Vartic. Am citit nu mai tin minte unde un studiu stiintific care afirma: “Dragostea face rau sanatatii”. E acelasi lucru cu a sustine ca Unirea costa atat de mult incat nu trebuie facuta. E un argument pentru lasi. Sau pentru cei care nu vor sa faca ceea ce ar trebui sa faca si de la care Dumnezeu asteapta sa faca. Motivatii se vor gasi mereu si suficiente, pentru ca sa nu fim impreuna. Iar noi, basarabenii, prin sacrificiul a zeci de generatii, avem niste drepturi la care nu putem renunta: dreptul nostru la Patrie, dreptul de a ne afla in aceeasi tara cu rudele noastre, dreptul la a fi europeni, dreptul de a ne sti cu lumea civilizata, dreptul de a scapa de saracie s.a. A estima in bani vietile si destinele unor oameni e o blasfemie. Ceea ce propun analistii de la “Cotidianul” imi aminteste intr-un fel spusa “patriotica” a lui Stalin care, atunci cand i s-a propus sa faca schimb de captivi: sa-l dea pe generalul Pauls, facut prizonier la Stalingrad, pentru feciorul sau Iacov, care fusese capturat de nemti, ar fi afirmat: “Eu nu schimb un general pe un soldat”. La fel unii “specialisti” in ale integrarii, par a sustine demagogic: “Noi nu putem renunta la UE de dragul Basarabiei”. Iar miile de semnaturi, care sosesc zilnic pe adresa Forului Democrat al Romanilor din Moldova intru sustinerea Initiativei Basescu de integrare concomitenta a
Republicii Moldova si Romaniei in Uniunea Europeana parca ar vrea sa zica: “Daca voi nu ne vreti, noi va vrem!”. Pentru ca fara de voi, nici noi nu mai suntem noi!

Autor: NICOLAE DABIJA, Chisinau

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ