O istorie a literaturii române… fără literatura pentru copii

0
17

Interviu cu Iuliu Raţiu, autorul cărţii „O istorie a literaturii pentru copii şi adolescenţi”, care a obţinut, la Salonul internaţional de carte de la Chişinău, premiul „Cartea de referinţă”

– De ce aţi decis să scrieţi o astfel de istorie a literaturii?
– La Bucureşti există un club, numit al „şoriceilor de bibliotecă”. Când a apărut „Istoria literaturii române”, unde nu se scria nimic despre cartea pentru copii, i-am întrebat ce fac. Mi-au răspuns că „ronţăie istoria literaturii”. „O să ronţăiţi degeaba”, le-am spus, pentru că nu o să găsiţi nimic despre literatura pentru copii. De asta am şi scris „Istoria literaturii pentru copii şi adolescenţi” ca un fel de reacţie împotriva celor care neagă existenţa literaturii pentru copii.
– Este cunoscută în România literatura pentru copii care apare în Republica Moldova?
– Este nu doar cunoscută, ci şi foarte apreciată. În indicele bibliografic al „Istoriei literaturii pentru copii şi adolescenţi” am inclus mai mulţi autori de carte pentru copii, foarte multe lucruri despre scriitorii basarabeni, despre cei din Bucovina, sunt români şi la Novisad, şi în Pancevo (Iugoslavia). Am publicat despre ei fiindcă ei scriu o literatură de bună calitate. Când scrii pentru copii aproape că te simţi prost să scrii rău. Trebuie să scrii bine, eşti obligat de aceşti ochişori care reprezintă viitorul nostru. Din acest punct de vedere, văd că am mulţi aliaţi în Republica Moldova şi în România, dar deocamdată trecem prin nişte greutăţi, eu le socot financiare şi de scurtă durată. Vor trece şi aceste greutăţi şi vom începe şi noi să facem o activitate aşa cum trebuie pentru aceşti copii, care merită.
– Cum credeţi, ce ar trebui să conţină o altă ediţie a „Istoriei literaturii pentru copii”?
– „Istoria literaturii pentru copii” cuprinde, în timp şi în spaţiu, istoria acestei literaturi – în timp, de la Ghilgameş şi terminând cu Harry Potter, iar în spaţiu – absolut tot ce s-a scris în lumea întreagă. Dar am cam neglijat o parte foarte importantă a literaturii japoneze, chineze şi chiar am luat legătură cu ambasadorul Japoniei, care mi-a dat nişte sfaturi interesante despre cum pot aborda şi să suplinesc într-o viitoare ediţie şi această posibilitate.
– Există literatură religioasă pentru copii, aţi abordat acest aspect în cartea dvs?
– Toate revistele pentru copii, de Paşti, Anul nou, de Crăciun publică lucruri legate de religie.
Este o preocupare foarte importantă, religia, pe care o menţinem, nu o abandonăm deloc şi, în continuare, cred că va fi probabil şi mai interesant. Dar scriitori specializaţi pe această tematică nu sunt şi nu ştiu dacă ar fi bine să fie, pentru că Vechiul şi Noul Testament este o literatură atât de densă, încât nu ştiu ce ar mai putea adăuga scriitorii. Dar, în orice caz, ei, cu fantezia lor, găsesc tot felul de subiecte.
– Care ar fi menirea literaturii de inspiraţie religioasă, în special, pentru copii?
– Care să fie? Literatura este o armă formidabillă, extraordinară, în propagarea culturii, a culturii religioase. Şi dacă prin literatură nu reuşim şi noi să fim alături… Au apărut atâtea cărţi foarte frumoase – îmi trece acum prin minte o carte despre Solomon, a lui Radu Cârneci, extraordinară, care este o adevărată operă de artă… Aşa că, din punctul ăsta de vedere, e o preocupare constantă. Cine citeşte o carte scrisă de un scriitor plantat bine în actualitate, face un serviciu şi acestei literaturi şi educării copiilor, care este foarte important. Aşa că, în orice caz, scriitorii vor fi întotdeauna alături de religie, nu se poate altfel, e în sângele nostru.

http://www.flux.md/p/index.php?action=show&idu=20389&cat=Cotidian National&rub=Cultura&num=51

NICIUN COMENTARIU

  1. O istorie a literaturii pentru copii si adolescenti umple un gol imens, mai ales ca de la un veteran in domeniu, cum este talentatul I. Ratiu,creator original si redactor de reviste pentru copii , eu astept o abordare competenta. Voi procura cartea si o voi citi cu tot interesul.Sanatate si succes! Anca Sirghie

LĂSAȚI UN MESAJ