O legendă basarabeană – colonia elveţiană şaba

0
73

Basarabia în toate timpurile a avut o vocaţie europeană şi, dacă strămoşii noştri, firi statornice, n-au vrut să plece în Europa, atunci Europa a venit la ei. Colonia Şaba din sudul Basarabiei este cel mai elocvent exemplu. În Elveţia, în oraşul Bazel, există şi astăzi strada Bessarabien Strasse.

Şaba este o colonie originală puternică din Basarabia meridională, situată lângă limanul Nistrului. Un teren întins, nisipos, o climă favorabilă, un teren în faţa soarelui, ceea ce făcea din această regiune o zonă propice pentru cultivarea viţei-de-vie. Există în Elveţia, pe malurile lacului Geneva, în ţara Vaude, o populaţie excelentă de viticultori. Cum a putut să apară această idee la curtea împărătească rusă, de a face apel către populaţia respectivă din ţara Vaude şi de a-i invita să populeze şi să valorifice aceste terenuri? Răspunsul ni-l furnizează o stradă din Şaba, care frapa vizitatorii: str. Fredreric Cezar de la Harpe.

Harpe, fost preceptor al împăratului Alexandru I, care păstrase relaţii cu elevul său, a jucat un rol important în ţara Vaude. El a obţinut intervenţia Franţei, provocând prin intermediul ei căderea Confederaţiei elveţiene din 1798. Harpe era popular în ţările vauduizilor. Situaţia economică aici nu era prea strălucită, el devenind intermediar între compatrioţii săi şi Alexandru I pentru fondarea unei colonii elveţiene în Şaba. Distanţa considerabilă până în Basarabia şi dificultăţile inerente epocii i-au făcut pe prudenţii vaudoises să ezite. Ei au delegat în Basarabia pe unul dintre ai lor – Tardent, pentru a inspecta locurile şi a face calculele necesare. Acesta pleacă în 1821. Raporturile sale pe parcursul călătoriei au fost încurajatoare, dar el n-a putut învinge îndoielile camarazilor săi. În decembrie 1821, ei au cerut copia ucazului imperial, prin care le acorda concesionarea Şabei. Ucazul delimita teritoriul pe care urma să-l populeze colonia, garanta libertatea confesiunii, scutirea de serviciul militar în armata rusă şi-i elibera pe timp de zece ani de la plata impozitelor.

În iulie 1822, primii colonişti se pornesc cu familiile, cu căruţe şi pe jos, riscând o călătorie lungă şi periculoasă.

Sosind la Şaba, ei au construit case, înainte de a începe lucrarea pământului. Populaţia coloniei sporea rapid. De altfel, a fost completată de câţiva elveţieni germani, câţiva elveţieni francezi şi câţiva germani. În cursul anului 1843 colonia avea preotul său, o biserică. Copiii născuţi la Şaba vorbeau franceza, utilizarea limbii materne menţinându-se până în perioada interbelică. Era neobişnuit să auzi vorbindu-se pe malul Nistrului, în vecinătatea Ucrainei, devenită republică sovietică, o franceză în care se regăsesc câteva expresii din ţara vauduizilor, suvenir din patria de origine.

În jumătate a doua a sec. XIX Şaba a cunoscut o prosperare reală. În anul 1874 au început recrutările pentru serviciul militar în armata rusă. Unicii care au fost scutiţi de serviciul militar au fost acei care şi-au conservat naţionalitatea.

Preotul M. Bugnion a publicat în 1846 o lucrare La Bessarabi, apărută la Lausanne şi Odesa. La 1907 academicianul L. Berg dă cifra locuitorilor Şabei – 370 de elveţieni francezi şi împreună cu ei 190 de germani-colonişti. Cunosc limba rusă. Şi în 1917, când s-au pus bazele autonomiei Basarabiei, când s-a declarat Republica Democrată Moldovenească şi s-a făcut Unirea Basarabiei cu România, ei au avut reprezentanţii lor în Sfatul Ţării, parlamentul de atunci al Basarabiei ieşite de sub călcâiul imperiului rus. Ultimul acord în existenţa acestei colonii a fost în anul 1940, când s-a pus problema reîntoarcerii la pământurile străbune a germanilor care locuiau în Basarabia. De teama comunismului agresiv, au plecat de aici şi elveţienii.

Iurie Colesnic

sursa:http://www.timpul.md/Rubric.asp?idIssue=500&idRubric=5272

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ