O oază de românism la Tiraspol

1
113

Eram acolo…în Tiraspol. După ce taximetristul, în loc sǎ ne ducǎ la Liceul Teoretic “ Lucian Blaga” ne-a “deportat” la Liceul Moldovenesc “Dimitrie Cantemir”, toate pǎreau a fi şi mai urâte. Ne aflam într-un deşert unde absolut totul era uscat: feţele oamenilor, vorbele lor, chiar şi văzduhul era uscat. Ne sufocam…Păşeam repede ca sǎ ajungem la Oaza de pe strada Odeskaia 75, la Liceul Teoretic “Lucian Blaga”…
Privim peste drum şi, dintr-odatǎ, zǎrim o curte plinǎ cu panglici tricolore. Erau panglicile care şi le-au legat absolvenţii claselor a XII-a ai Liceului “Lucian Blaga”. Baloanele fluturânde, buchetele de flori şi zâmbetele sincere de pe feţele elevilor creau o adevăratǎ sǎrbǎtoare în mijlocul acelui deşert. Aici era! Acea oază de Românism pe care o cǎutam!
Aici era viaţǎ…mişcare…frumos…armonie.


Se dǎdea start careului ce avea sǎ anunţe ultimul sunet de clopoţel. Discursuri solemne, cuvinte din suflet, dansuri şi cântece superbe, elevi deştepţi cu locuri de frunte la concursurile naţionale şi internaţionale – toate acestea erau pǎrticele din insuliţa de Românism din Tiraspol.

Le-am urat cuvinte frumoase, felicitǎri, le-am oferit diplome şi premii pentru participarea la concursurile de picturǎ şi literaturǎ iniţiate în cadrul proiectului Uniţi Sub Tricolor. Vedeam în ochii lor fericire. Nu conta cǎ primiserǎ 500 de lei sau cǎ primiserǎ o carte, conta cǎ eram lângǎ ei, acolo, iar prin noi, cei doi reprezentanţi ai grupului, ei îi simţeau pe toţi alǎturi. O îmbrǎţişare frǎţeascǎ le-ar fi fost leacul cel mai dorit din lume, o îmbrǎţişare ca acea de la 27 martie din Scuarul Teatrului de Operǎ şi Balet…Doar noi eram acolo, eu cu Mihai, însă prin noi venise Basarabia şi România la ei iar asta îi încuraja, nu se simţeau singuri.

Clopoţelul îşi sfârşea ultimele clinchete. Urma sǎ ne adunǎm cu toţii la ora de diriginţie pregǎtitǎ de cǎtre absolvenţii liceului pentru profesorii lor. Pǎşeam, de data aceasta încet, în urma directorului, treptele acelui atât de chinuit liceu. Clǎdirea e micǎ însǎ tricoloarele din interiorul ei, pozele personalitǎţilor naţionale îi oferǎ un aspect mǎreţ. Nu cred că existǎ în Republica Moldova un alt liceu în care sǎ atârne atâtea panglici tricolore şi un atât de mare steag cum e cel din Liceul “Lucian Blaga” din Tiraspol. Împreunǎ, şi mici, şi mari, eram Uniţi Sub Tricolor.


La ora de diriginţie am admirat originalitatea ideilor elevilor acestui liceu, creativitatea lor şi dragostea cu care le realizeazǎ pe toate. Elevii râdeau şi plângeau împreunǎ cu profesorii şi părinţii, lacrimile din ochii lor erau dovada unitǎţii, legǎturii strânse dintre ei. Împreunǎ alcǎtuiesc o familie pe care îi uneşte demnitatea naţională şi flacǎra românismului ce o ţin vie în suflet. Au recitat poezii, au dedicat iarăşi cântece profesorilor, au mulţumit pǎrinţilor şi, din nou, au plâns. Fiind şi eu, şi Mihai, absolvenţi anul acesta, am trăit, deasemenea, emoţii profunde împreună cu cei de la “Lucian Blaga”.

Calculatoarele, proiectorul, imprimanta oferite anterior liceului tot de cǎtre Noii Golani, le-am zărit prin cabinete. Acolo, printre ei, mi-am dat seama cât de mult înseamnǎ Campania Uniti Sub Tricolor pentru aceşti elevi şi profesori. Pentru noi înseamnǎ doar 10 lei româneşti oferiţi în schimbul unui CD cu muzicǎ patrioticǎ, însǎ pentru ei Campania e ceva cu mult mai mult, înseamnă metode noi de învăţământ, dezvoltare, coeficient înalt al calităţii învăţăturii dar, în primul rând, este dovada faptului că fraţii sunt alǎturi de ei, gata să-i ajute în orice moment. E Campania lor; de la noi pentru ei.


Domnul Director, Ion Iovcev, un om foarte onest, ospitalier şi cumsecade, de altfel ca şi toţi ceilalţi profesori ai liceului, ne-a vorbit despre situaţia instituţiei, despre obstacolele întâmpinate dar şi despre dragostea, munca şi sârguinţa care o depun toţi profesorii în educarea copiilor.
Atât părinţii, cât şi profesorii ne-au mulţumit, ne-au felicitat şi ne-au spus cǎ ne mai aşteaptǎ în vizită.
În drum spre ieşire, Doamna Pădureanu ne-a povestit calvarul prin care a trebuit sǎ treacǎ liceul din 1994 încoace pentru a rezista în faţa represiunilor autoritǎţilor tansnistrene.
Îmi pare rău că autorităţile din Republica Moldova nu prezintă nici un interes pentru această instituţie, unica de Limbă Română din Tiraspol şi unica speranţă a românilor de acolo.
Cei de la “Lucian Blaga” sunt o lecţie de viaţǎ pentru noi. Ei sunt cei care cred în istorie, neam şi Limbǎ Românǎ, ei sunt cei care ştiu ce înseamnǎ sǎ fii român, şi anume sǎ fii român dincolo de Nistru.


Am ajuns acasǎ cu inima plină, cu impresii frumoase, cu mândrie în suflet cǎ am fost alături de bravul colectiv de la Liceul Teoretic “Lucian Blaga” din Tiraspol dar, şi cu două buchete mari de flori.
Îmi sună şi acum în minte cuvintele lui Nicolae Iorga, rostite, astăzi, de Domnul Ion Iovcev: “Pentru ca să fiu eu om au fost atâţia oameni. Pentru ca să fie alţi oameni, trebuie să fiu eu om”

Vica din Basarabia

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ