RSS Feed

O oră de respiro pe Aleea Clasicilor

0

iunie 23, 2007 by Românism

Aleea Clasicilor literaturii române din Grădina publică „Ştefan cel Mare şi Sfânt” din centrul Chişinăului este nu doar un monument de cultură, o oază pentru meditaţie sau relaxare, dar şi un loc pentru îndrăgostiţi şi pentru „cercetători”, pentru amintiri şi pentru dezbateri (de cele mai dese ori, politice). În fine, Aleea… poate fi considerată de unii o „punte” între bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt şi strada 31August 1989.

 

În fiecare zi, pe numeroasele, dar totuşi puţinele bănci instalate între busturi şi, în general, în tot parcul, poţi vedea diferiţi oameni. Un tânăr îşi aşteaptă iubita cu o floare. Alături stau doi bătrânei răsfoind amintiri mai vechi, mai noi. Mai departe – o mamă se uită la copilul ei cum mănâncă îngheţata de 1 leu 25 bani, spunându-i că, dacă va fi cuminte, „îţi voi cumpăra şi acasă una”. De partea cealaltă, cineva citeşte un ziar, iar vecinul său de bancă trage sfios cu ochiul pentru a rupe vreo noutate. Cititorul îşi mai ridică capul din ziar, fiind întrerupt, din când în când, de vocile ridicate ale patru tineri care discută în apropiere.

La toate aceste aspecte ale vieţii Grădinii publice privesc „din umbră” scriitorii clasici. De la bustul lui Nicolae Milescu Spătarul şi până la cel al lui Lucian Blaga, toţi se uită de sus la scenele pe care le joacă urmaşii lor, la care sunt nevoiţi să asiste, uneori cu plăcere, alteori – din obligaţie (şi-or mai fi făcând, probabil, nişte notiţe). Cred că, „informându-se din prima sursă”, scriitorii „din spatele nostru” ştiu aproape totul despre noi. Dar ce ştim noi despre ei? Cine au fost şi ce au lăsat istoriei, literaturii? Sau… măcar ce opere au scris? Am încercat să aflu răspuns la aceste întrebări într-o zi cu mult soare, când doar umbra copacilor i-a scos pe orăşeni din casă. Menţionez din start că n-am avut scopul de a obţine biografii amănunţite şi ample, eram curios să ştiu dacă persoanele care stau lângă scriitorul respectiv cunosc ceva despre el. Ce a ieşit, vedeţi mai jos.

Ion Creangă. Valeria Balan, studentă, anul I: „Este vestit prin proza sa. A scris poveşti precum „Capra cu trei iezi”. Desigur, a rămas în mintea noastră ca autorul „Amintirilor din copilărie”. A avut o viaţă impresionantă, din care au rămas câteva lucruri ce le putem vedea în bojdeuca lui din România. A fost bun prieten cu Mihai Eminescu, cu care obişnuia să stea pe prispa casei şi să-şi spună ce au pe inimă”.

Bogdan-Petriceicu Hasdeu. Natalia, studentă. N-a vrut să ne spună prea multe, doar că „ceva am studiat, dar am uitat”.

Alexandru Donici. Eugen Plăcintă, muncitor: „A fost scriitor român. Am învăţat la şcoală, da’ am uitat. De-amu’ îs bătrân, nu mai ţin minte”. Totuşi, până la urmă şi-a amintit că „a scris fabule”.Alecu Russo. Dorin şi Elena, elevi. Au spus că nu ţin minte şi că n-au avut ocazia să citească prea multe despre A. Russo, deoarece „nu este preferatul nostru”.

Alexandru Hâjdeu. Marina, studentă USMF: „A fost scriitor. Face parte din familia sau dinastia Hasdeu. A scris nuvele sau… aşa ceva”.

Dimitrie Cantemir. Dna Elena, în jur de 50 ani: „A fost în alianţă cu Petru cel Mare împotriva turcilor… E foarte interesantă viaţa lui. Am învăţat la şcoală şi mi-a plăcut. Dar nu vreau să dau greş. Ca să povesteşti ceva, trebuie să mai citeşti, să-ţi aduci aminte”.

Nicolae Milescu Spătarul.Gheorghe, muncitor, 70 ani. Mi-a spus ferm, chiar înainte de a-mi termina întrebarea: „Nu ştiu nimic…, defeli, ’nică”.

Dl Leontie, 50 ani, care stătea alături şi ştia câte ceva: „Era cărturar mare. A organizat un complot împotriva domnitorului de atunci. După ce a stat o vreme în Turcia, a plecat în Rusia, unde a devenit diplomat… A scris lucrări religioase”. Văzând că am venit dinspre bustul lui Dimitrie Cantemir, m-a întrebat: „Vrei şi despre Cantemir să-ţi spun?… Aista a fost trădător. Tatăl său l-a dus în capitala Turciei, ca zalog, unde a stat mult timp. Acolo, a învăţat multe, muzica turcească, cunoştea cultura turcă. Apoi a murit tatăl lui şi turcii l-au pus domnitor în Ţara Moldovei. Mai târziu, s-a dus în Rusia, unde a devenit mâna dreaptă a lui Petru cel Mare… A avut două fete, un fiu bolnav şi altul devenit cunoscut – Antioh. A murit pe lângă Kaluga. Acolo este un sat Dmitrievka, unde a fost înmormântat… Da’ n-avem acum timp de citit, avem alte griji…”.

Lucian Blaga. Tudor Guzun, student USM, anul II: „A fost scriitor, publicist, dramaturg; a scris poezii. A absolvit Facultatea de Teologie. Este autorul a zece piese de teatru. Din titlurile sale, îmi amintesc opera autobiografică „Hronicul şi cântecul vârstelor”…

Mihai Eminescu. Pe banca de lângă bustul Luceafărului poeziei române stătea o doamnă care n-a vrut să se prezinte. Când am întrebat-o ce ştie despre Eminescu, s-a întors cu spatele spre mine, dând negativ din cap, semn că nu spune nimic. „Nu ştiu, întrebaţi pe altcineva, sunt tineri mai încolo”, mi-a reproşat ea. În clipa aceea, figura marelui poet şi ziarist român a devenit mai tristă…

autor:Ion Surdu, student, stagiar la TIMPUL

sursa:http://www.timpul.md/Rubric.asp?idIssue=557&idRubric=5810


0 comments »

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Caută

Comentarii Recente

ChatVorbește instant cu noi !+