RSS Feed

Opoziţia, oglinda noastră fidelă

0

martie 23, 2007 by Românism

Ne place să criticăm şi să înjurăm opoziţia. De fapt, dacă ne gândim mai bine, noi, cei care alcătuim societatea moldavă, inclusiv elitele noastre, am semănat întotdeauna cu opoziţia.

Opoziţia de astăzi parcă nu mai este alcătuită din oamenii de la începutul şi mijlocul anilor ’90. Cu toate acestea, reflexele şi comportamentul ei au rămas neschimbate. Dar parcă noi în ansamblu am evoluat mai departe?
Faptul că la guvernare, în anul 2001, a venit un partid oarecum „extraterestru”, adică cu totul din afara paradigmei existente, nu demonstrează că noi singuri nu am fost capabili să ne organizăm, nu am ştiut să fim nici o putere adevărată, nici o opoziţie adevărată şi nici o societatea civilă adevărată?!
Cunoaşteţi la noi mulţi lideri puternici din diverse domenii care ar fi ştiut să-şi formeze echipe puternice pe care să le poată menţine şi cu care să realizeze lucruri mari? Cunoaşteţi multe exemple de echipe mai slabe care s-ar fi unit pentru a crea o echipă puternică? Ştiu şi eu că există câteva, dar extrem de puţine.
Fiindcă teatrul şi ziarele sunt domeniile pe care le cunosc ceva mai bine, o să exemplific de aici, bineînţeles, fără să dau titluri şi nume. Cunosc trupe şi redacţii care au pornit la drum ca nişte echipe relativ bune şi care într-o primă fază au devenit chiar bune, ca mai apoi să fie afectate de un fel de duh al discordiei, încât până la urmă nu a mai rămas decât liderul plus trei-patru oameni nu neapărat cei mai buni. (Uneori chiar şi liderul a plecat în această primă fază, ca să revină peste trei-patru ani şi să nu mai aibă loc în vechea echipă.) Peste încă un timp avea să mai vină un vânt al destrămării, liderul văzându-se obligat să adune alte „resturi”, dar şi câte un om-doi de valoare şi aşa să „sclipuiască” o nouă echipă, dar care să fie departe de ceea ce ar fi putut realiza cu colegii de la început. Bineînţeles, sunt şi excepţii.
Şi în afaceri, cred că există exemple de acest fel cu sutele şi chiar cu miile. Câţi oameni au pornit o afacere împreună şi ce s-a ales din echipa lor până la urmă?
Nu vreau decât să spun că atunci când criticăm opoziţia, ar fi bine să înţelegem că ea reflectă întru totul societatea, nu este nici mai bună, nici mai rea decât ea şi că acest morb al disoluţiei ne caracterizează pe foarte mulţi dintre noi. Nu cred că la mijloc este doar acest mult vehiculat „ambâţ moldovenesc”. Da, patima aceasta a multora de a se dori lideri reflectă un stadiu oarecum primar al democraţiei şi al civilizaţiei umane în ansamblu, dar ea vine şi după o epocă în care liderii erau numiţi întotdeauna de sus, iniţiativa individuală fiind blocată, iată de ce „pofta” de a fi lider în condiţiile de astăzi pare explicabilă până la un punct.
Cred că am putea fi mai pertinenţi şi mai obiectivi în criticile noastre dacă am privi la viciile opoziţiei, inclusiv la lipsa de coeziune, pornind de la propriile fapte, pornind de la experienţa întregii noastre societăţi, care este una marcată în ansamblul ei de tendinţe centrifuge. Priviţi ce comunitate stratificată şi chiar atomizată reprezentăm noi! Ne alcătuim din moldoveni şi rusofoni, din găgăuzi şi transnistreni, din bogaţi şi săraci, apoi moldovenii se mai divizează în intelectuali şi oameni simpli, între cele două categorii existând o intelectualitate medie foarte pestriţă, mai avem şi o clasă de mijloc foarte subţire, apoi între intelectuali există cei care au pactizat cu comuniştii şi ceilalţi, apoi între intelectuali mai există „postmoderniştii” şi „tradiţionaliştii” şi toate categoriile acestea sunt despărţite de contradicţii adesea ireconciliabile.
Cei care au guvernat până la comunişti au stimulat şi încurajat această atomizare, ei nu au ştiut să inducă coeziune socială, ci din contră.
Pe urmă să nu uităm de această gaură imensă lăsată în ţesutul nostru social de către migranţii noştri.
Cum vreţi o opoziţie monolită şi lideri puternici în asemenea circumstanţe, interesele cărui grup, etnii, categorii ar trebui să le reprezinte această opoziţie?
Comuniştii nu şi-au făcut asemenea scrupule, ei au contat pe patru categorii: sărăcime, pensionari, rusofoni şi găgăuzi. Şi au câştigat.
Pe cine să mizeze opoziţia noastră astăzi?

autor: Constantin CHEIANU

sursa:http://www.jurnal.md/article/2867/


0 comments »

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Caută

Comentarii Recente

ChatVorbește instant cu noi !+