Oraşul Cahul

0
47

Orasul Cahul este situat în sudul-vestul republicii, pe un platou din preajma Prutului, brazdat de vaile câtorva râulete si strajuit de mai multe piscuri colinare si movile stravechi din împrejurime. Valea Maranzii, Valea Cotihanii, Frumoasa sunt vai si vâlcele deosebit de pitoresti, îmbietoare si ademenitoare prin naturaletea de culori ale crângurilor si livezilor, ale viilor si ogoarelor, care suie si coboara pe costise domoale de dealuri. Dintre coline mai impresionant se arata a fi Dealul Maranzii, dinspre rasarit de oras, cu multimea de vagauni, hârtoape si ierugi, cu rediuri si raristi de padure, reminiscente ale codrilor Tigheciului, care odinioara îsi întindeau covorul verde pâna la Dunare, deal pe culmea caruia îsi facuse loc de trecere vechiul sleah al Baimacliei. Pe aici îsi croiau drum spre pietele si iarmaroacele de la Baimaclia si Comrat care cu produse agricole, cu marfuri de fabrica de prin târguri si orase sudice, cu unelte de gospodarit si cu obiecte de uz casnic mestesugite de oameni dibaci de prin sate. Urmau acest drum de tara vehiculele de posta si trasurile pentru calatori, majile grele cu peste prins în Delta Dunarii si în baltile Prutului.

Balacea, Gârla Mare, Balta Florilor, Strafida, Rosul Mare, Rosul Mic… Sunt lacuri din lunca Prutului, unde pescuiau din belsug si mic si mare, locuri de agrement, adevarate oaze ale copilariei si adolescentei cahulenilor de alta data. Pe toate le-am cunoscut si le-am admirat împreuna cu prietenii si colegii mei de scoala.
Frumoasa este nu numai o simpla vâlcea, un reper topografic local, ci însusi leaganul întemeierii si dezvoltarii orasului Cahul. Vorba e ca în 1835 aceasta urbe a luat fiinta pe locul satului de la gura vâlcelei, numita si ea Frumoasa. Cu acest nume satul apare mentionat documentar în sec. al XVIII-lea. Sursele mai vechi ne informeaza ca si pâna la Frumoasa aici a existat o asezare rurala, care se numea Scheia, aceasta exista înca pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun, însasi denumirea Sheia fiind foarte veche. Toponimul Scheia reproduce, într-o forma modificata, antroponimul Scheau, acesta adaptat la modelul onimic derivational cu formantul -a/-ea. Numele de persoana Scheau, la rândul sau, provine de la apelativul scheau „bulgar; sârb”, care îsi trage originea din lat. sclavus „sclav”. Deci, Scheia va fi însemnat la origine locul de asezare a unui oarecare Scheau, satul descendentilor sau mosia celor care formau o comunitate de oameni, numite în trecut obste sateasca, avându-l în frunte pe un cnez, vataman sau jude pe nume Scheau.

Cea mai veche marturie despre existenta satului Scheia o avem de la 2 iulie 1502. În suretul de pe un ispisoc al lui Stefan cel Mare de la aceasta data se arata ca Marele Voievod a cumparat de la nepotii logofatului Neagoia, pentru 30 de zloti tataresti, „trei sate peste Prut, pe Frumoasa, anume Farcenii, din gios de Troian, si cu moara, si Scheia, în gura Frumoasei, si la Fântâna lui Maces, ce-i în capul cel din gios a iezerului Cerlenul, si cu toate gârlele, ce sunt în dreptul acelor sate si pâna la Prut”. Asupra acestor sate logofatul Neagoia avea ispisoc de întarire de la Alexandru cel Bun (1399-1432). Din acelasi document si din altul, de la 2 februarie 1503, aflam ca Domnul Moldovei a daruit satul de pe Frumoasa, împreuna cu multe altele, Manastirii Putna, pe care o ctitorise dupa una din victorioasele batalii cu turcii.

Cu numele latinizat Formoza localitatea apare mentionata pe harta lui Dimitrie Cantemir de la 1716. Despre mosia satului Frumoasa aflam mai întâi ca la 1742 ea se gasea în cuprinsul olatului Grecenilor. La 24 octombrie 1756 Constantin Racovita trimite pe Arghire, fost mare setrar, la Greceni, ca împreuna „cu oameni batrâni de prin sate sa masoare mai întâi mosia Frumoasa, a Manastirii Putna”, iar lui Toma Luca medelnicer, ispravnicului de Greceni, îi porunceste sa „orânduiasca oamenii batrâni de prin sate” ca sa hotarasca aceasta mosie. Documentele din 18 si din 31 iulie 1785 contin stirea ca în 1783-1784 mosia Frumoasa a fost zalogita episcopului de Husi pentru suma de 2.000 de lei, împrumutata de calugarii de la Putna „pentru construirea unui turn care sa adaposteasca clopotele” la portile manastirii.

Recensamântul din 1772 ne informeaza ca satul Frumoasa din tinutul Grecenilor avea 95 de gospodarii si ca mosia sa apartinea aceleiasi Manastiri Putna. Datele statistice din 1774 sunt mult mai complete: 115 case, dintre care 103 apartineau birnicilor, iar 12 rufetasilor, adica breslasilor, persoanelor cu o anumita functie, slujba sau meserie.

La 1803 mosia Frumoasa din tinutul Grecenilor, cu bir anual în suma de 1.400 de lei, apartinea clirosului din Bucovina, adica tot Manastirii Putna. Dintr-un document de la 21 martie 1809 aflam ca mosia satului Frumoasa fusese cumparata de vistiernicul Iordache Bals, care conform testamentului o lasa mostenire fiului sau Iancu (Ioan) Bals. Recensamântul de la 1817 confirma apartenenta mosiei Frumoasa lui Ioan Bals, mosie care pe atunci includea si ocinile satelor din vecinatate Rosu si Crihana, masurând în total 15.350 de falci. Mai târziu pamânturile de la frumoasa ajung în proprietatea lui Gheorghe Bals, fiul lui Alecu, cel de-al doilea fecior al lui Iordache Bals. Acest Gheorghe, zis si Egor, în 1835 vinde satul si mosia Frumoasa, care avea aproximativ 4.000 desetine de pamânt, guvernatorului Basarabiei Pavel Ivanovici Fiodorov.

Printr-un decret imperial din 18 decembrie 1835 târgului Frumoasa i s-a atribuit statut de oras. Tot atunci i-a fost schimbata denumirea în Cahul. Motivele redenumirii localitatii au fost, dupa unii, comemorarea a 65 de ani din ziua de 21 iulie 1770, când armata rusa, sub conducerea lui P.A. Rumeantev, a înfrânt ostirile turcesti în lupta de pe râul Cahul, iar dupa altii, factorul geografic, si anume pentru ca râul Cahul izvoraste din padurile de la nord-est de localitate. De fapt, ambele momente au putut servi ca puncte de plecare la schimbarea denumirii. Curând Cahulul deveni unul dintre principalele centre economice si comerciale din sudul Basarabiei. Orasul, planificat în cartiere patrulatere, cu strazi drepte, orientate de la est spre vest si de la nord spre sud, ocupa teritorii tot mai mari din preajma vechiului sat Frumoasa, parte a urbei care si pâna în prezent este strabatuta de ulite si ulicioare înguste si întortocheate, odinioara concentrate în jurul unei biserici de lemn foarte vechi.

Dupa pacea de la Paris, încheiata la 30 martie 1856, în urma razboiului dintre rusi si turci, Rusia se vede nevoita sa retrocedeze Principatului Moldovei partea de sud-vest a provinciei, care cuprindea cele trei judete – Cahul, Bolgrad si Ismail. Noul proprietar al mosiei locale Dimitrie Caravasile se îngriji sa asigure orasului perspectiva unei dezvoltari continue. Dupa autorizarea statutului de resedinta judeteana, la Cahul încep lucrari de edificare a orasului, se înfiripa viata culturala a cahulenilor, îsi fac aparitia mici întreprinderi industriale, se instaleaza organele si institutiile administratiei românesti. Se constata o intensa activitate de culturalizare si instruire a populatiei. În 1858 ia fiinta scoala urbana de baieti, având 36 de elevi, apoi se deschide si cea dintâi scoala urbana de fete, acestea pe lânga prima scoala parohiala din localitate (din 1842).

Recensamântul din 1864 fixeaza pentru Cahul 926 de case, 1.146 de familii, 2 biserici. Catedrala Sf. Arhanghel Mihail, construita în 1837-1850, este ctitoria familiei Fiodorov. Biserica rusa din mahalaua Lipovanca a fost ridicata în anii 1856-1857. Sursele documentare atesta pe teritoriul orasului la vreo 20 de mori de vânt, câteva oloinite, ateliere de fierarie si lemnarie, mici fabrici de olane si caramizi, o topitorie de sau, o instalatie de prelucrare a lânii, boiangerie etc. Principala ocupatie a locuitorilor era, bineînteles, agricultura si cresterea animalelor.

Cahulenii, împreuna cu plugarii satelor, au participat în 1859 la alegerea ca domnitor a lui Alexandru Ioan Cuza, înfaptuind prin aceasta Unirea Principatului Moldova cu tara Româneasca. Si românii basarabeni, si colonistii bulgari, gagauzi, germani, rusi, ucraineni etc. au beneficiat de aceleasi drepturi de împroprietarire la reforma agrara din 1864, efectuata de înteleptul domn al tuturor taranilor. Si intelectualii, si taranii au profitat de pe urma introducerii prin lege a învatamântului elementar obligatoriu, general si gratuit. Tot în acea perioada grafia chirilica a fost înlocuita prin scrierea latina, traducându-se în fapt aspiratiile generatiei cutezatoare de la 1848. În 1878, la 19 februarie/13 martie, în conformitate cu Tratatul de pace ruso-turc de la San Stefano, judetele Cahul, Bolgrad si Ismail sunt reanexate la Imperiul rus. Pe teritoriul de la est de Prutul inferior se reinstaureaza regimul administratiei tariste.
Documentele vremii continua sa depene firul istoriei, fixând evenimente, fapte, întâmplari:
1878 – 992 de case, 4.474 de locuitori, 2 biserici, 2 sinagogi, 2 scoli elementare, 69 de pravalii, 4.100 desetine de pamânt, 460 de cai, 1.402 vite cornute mari, 5.066 de oi, prisaci, gradini etc.
1897 – 7.077 de locuitori, inclusiv 3.599 barbati si 3.478 femei.
1920 – La reforma agrara din 1918-1924 aproximativ 1.670 de tarani din Cahul au fost împroprietariti cu 11.233 ha de pamânt arabil si de pasune.
1923 – 2000 de cladiri si menaje, 12.000 de locuitori flotanti, suprafata orasului fiind de 262 ha, segmentata în 5 sectoare, cu 45 de strazi, un parc si 4 piete, posta, telefon, telegraf, liceu de baieti, liceu de fete.
1934-1940 – În centrul orasului este înaltat monumentul lui Ioan Voda cel Viteaz, se paveaza trotuarele, la tipografia „Rapoport”, se editeaza revista „Cahulul literar”.
1945-1975 – În perioada postbelica se deschid mai multe institutii de învatamânt: scoala pedagogica (1945), scoala de medicina (1946), scoala internat nr. 1 (1961), scoli tehnice si de meserii (1969). Încep sa activeze: fabrica de bere (1957), combinatul industrial (1966), fabrica de produse lactate (1968), fabrica de conserve (1971), tipografia oraseneasca (1972). Se construieste linia de cale ferata Basarabeasca – Cahul, cu primul tren sosit în gara locala (1971).
1987 – Este inaugurat Teatrul muzical – dramatic „B.P.Hasdeu”.
1990 – Podul de la Cahul – Oancea gazduieste primul „Pod de flori” peste Prut.
1999 – 2000 – Tinerii studiosi pasesc pragul a doua noi universitati, una particulara si alta de stat. La sfârsitul celui de-al doilea mileniu orasul se prezenta cu o populatie de aproximativ 45 mii de locuitori.
La Cahul s-au nascut si au activat mai multi oameni de stiinta si cultura, fruntasi ai vietii publice: B.P.Hasdeu (1836-1907), judecator în oras (1858), construieste cu mijloace proprii o scoala de fete, transformata mai târziu în liceul „Iulia Hasdeu”; D. Craciunescu (1840-1908), avocat, prefect de judet, membru al societatii „Junimea” (Iasi); V. Hondrila (1902-1974), revizor scolar, redactor si editor al ziarului „Graiul satelor”; L. Septitchi (1919-1970), scriitor, publicist, profesor în scolile din oras; C. Reabtov (1920-1997), scriitor, publicist, autor de manuale, profesor în scolile din oras, eminent al învatamântului public; A. Ciurunga, nascut la Cahul (1920), scriitor, publicist, editor al revistei „Cahulul literar”; P. Dimitriu (1925-1996), istoric, autor de studii, manuale si colectii de documente; I. Osadcenco (1929-1994), filolog, profesor universitar, scriitor, autor de studii despre creatia clasicilor literaturii române; E.Grebenicov (n.1932) fost absolvent al scolii medii nr. 2 din oras, savant de reputatie internationala, specialist în problemele dinamicii cosmice si ale fizicii nucleare, profesor universitar, academician, stabilit cu traiul la Moscova; A. Bostan (n. 1949), fost absolvent al scolii-internat nr.1, profesor universitar, academician, rector al Universitatii Tehnice din Moldova; Gh. Voda (n. 1934), fost absolvent al scolii medii nr. 2, poet, scriitor, publicist, regizor de film. s.a.

Autor: dr. Anatol Eremia
Sursa: Natura.md

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ