Oxana: au trecut 20 de ani…ce sărbătorim?

0
7

limba noastra

Iată-iată peste vreo câteva zile se împlinesc 20 de ani de la trecerea la alfabetul latin. Prea plini de evenimente au fost anii 89-90, iar noi prea ne-am lăsat îmbătaţi de parfumul acelor victorii, continuăm să le marcăm  în fiecare an, fără să ne dăm seama măcar ce sărbătorim.

Dacă ai întreba pe cineva din stradă ce sărbătorim la 31 august, 9 din 10 ar răspunde “Ziua Limbii”. Care limbă? Limba noastră. Până şi denumirea oficială a aceastei sărbători este “Limba noastră”. Limba de stat a lui Stati. Cam aşa ar ieşi. Să fi ştiut Mateevici la vremea aceea câte polemici avea să trezească “limba noastră”, cu siguranţă avea să inventeze o altă denumirea pentru frumoasa sa poezie. Or, dacă ar avea cineva dubii, anume Mateevici fusese la vremea lui unul din cei mai înflăcăraţi apărători ai limbii române în Basarabia. La un congres al învăţătorilor din Basarabia, prin 1917, a avut curajul să se ridice să zică  “Trebuie să ştim că suntem români, strănepoţi de-ai românilor, şi fraţi cu italienii, spaniolii şi portughezii.” , “N-avem două lumbi şi două literaturi, ci numai una, aceeaşi cu cea de peste Prut“, ca să-şi încheie discursul prin devenitul celebru îndemn “Să-i luminăm pe toţi cu lumină dreaptă” .

Aproximativ cu un an urmă publicasem pe acest blog  articolul  “Ce rost mai are să sărbătorim “Limba noastră “?!” .  Are rost. Şi numai, suntem obligaţi s-o sărbătorim. Această zi ar trebui să fie o şansă în plus pentru noi să ne convingem că avem pentru ce lupta. Am observat în campania electorală, partidele din opoziţie la întâlnirile cu alegătorii încercau tot timpul într-un mod cât mai subtil să evite termenul de “limba română”, justificându-şi gestul prin a nu părea naţionalişti şi cu orientare pro-românească. Cică i-ar speria pe alegători. Doar că nu văd în ce măsură termenul “limba română” ar afecta independenţa şi statalitatea R.Moldova. Nu e doar un adevăr istoric, ci unul ştiinţific. Şi dacă împotriva istoriei poţi să mergi (aşa cum o fac mulţi oficiali la Chişinău),  să te împotriveşti ştiinţei este deja o ruşine.

Autor: Oxana Greadcenco

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ