RSS Feed

Pactul Stalin-Hitler

0

ianuarie 28, 2010 by Românism

Stalin si Hitler
La 23 august 1939, Germania si Uniunea Sovietica au incheiat un tratat de neagresiune, cunoscut ca Tratatul sau Acordul Ribbentrop-Molotov, dupa numele celor doi ministri de externe care l-au semnat; acest document a constituit preludiul celui de-al doilea razboi mondial, declansat prin atacarea Poloniei de catre Germania, la 1 septembrie 1939.

La cererea partii sovietice, a fost semnat si un Protocol secret, ce împartea sferele de influenta intre cele doua puteri imperialiste:

URSS prelua Europa Centrala si de Sud-Est, de la Marea Baltica la Marea Neagra, plus Finlanda, Estonia si Letonia.

Germania revendica Lituania si orasul Vilnius.

Polonia si-au impartit-o urmand linia raurilor Narev, Vistula si San.

La punctul 3 al protocolului, Germania isi manifesta “dezinteresul politic total pentru aceste regiuni”, iar sovieticii solicita Basarabia.

Ambiguitatea formularii germane, care se referea la “regiuni” nu la o singura regiune, a alimentat eterna perfidie ruseasca;
in iunie 1940, sovieticii vor cere, pe langa Basarabia, si Nordul Bucovinei si Tinutul Herta.

La 6 septembrie 1939, Consiliul de Coroana a decis proclamarea neutralitatii României. Razboiul sovieto-finlandez, declansat la 30 noiembrie 1939 si terminat la 12 martie 1940, a dat un ragaz Romaniei; la 29 martie 1940, Molotov, ministrul de exterme al URSS, declara intr-o cuvantare in fata Sovietului Suprem ca URSS nu are un tratat de neagresiune cu Romania dat fiind ca nu a recunoscut cotropirea Barasabiei de catre Romania;

Dupa aceasta prima afirmare a pretentiilor teritoriale sovietice asupra Basarabiei, a urmat, conform binecunoscutelor scenarii rusesti aplicate si in cazul tarilor baltice, o politica de hartuire in trepte.

Incredibila cadere a Frantei in 40 de zile, de la 10 mai pana la 22 iunie 1940 (cand se semneaza armistitiul germano-francez), previzibila cadere si a Angliei, a determinat schimbarea si accelerarea politicii anexioniste a URSS.

Seful Directiei principale politice a Armatei Rosii a transmis, la 21 iunie 1940, regiunilor militare Kiev si Odessa, precizarea ca Basarabia ” sa fie smulsa din mainile talharesti ale Romaniei boieresti”; in caz de conflict armat intre URSS si Romania, erau precizate obiectivele pe care trebuie sa le aiba Arrmata Rosie: “rapida descompunere a armatei romane, a demoraliza spatele (armatei) si, astfel, a ajuta comandamentul Armatei Rosii sa obtina, in cel mai scurt timp si cu cele mai mici pierderi, victoria deplina”.

La 23 iunie 1940, Molotov (ministrul de externe sovietic) si von Schulenburg (ambasadorul german la Moscova) discuta situatia Basarabiei si a Bucovinei.
Desi, initial, germanii nu accepta punerea in discutie a Bucovinei, care nu fusese mentionata in protocolul Ribbentrop-Molotov din 1939, au acceptat, ulterior, la 24-25 iunie, un compromis, acordand Rusiei doar nordul Bucovinei.
Prima reactie a Germaniei a fost de a-si da acordul pentru anexarea Basarabiei, dar de a preciza ca anexarea Bucovinei era “ceva nou”; mai mult, Schulenburg a sugerat lui Molotov ca Romania ar putea accepta mai usor aceste cereri daca URSS ar inapoia Romaniei tezaurul trimis la Moscova; raspunsul lui Molotov sa fost ca Romania ar fi exploatat prea mult Basarabia.

La 26 iunie, ora 22.00, printr-o nota ultimativa inaintata lui Gheorghe Davidescu, seful misiunii diplomatice romanesti la Moscova, Molotov cerea “inapoierea cu orice pret” a Basarabiei si cedarea partii de nord a Bucovinei catre Uniunea Sovietica; in caz contrar, ameninta cu recurgerea la forta.

Nota avea atasata si o harta a teritoriilor revendicate, harta pe care Gheorghe Davidescu a refuzat sa o ridice si care includea si Tinutul Herta, în revendicarile sovietice, desi nu figurase niciodata in textul notei ultimative.

Absenta hartii a condus la necunoasterea amplasarii granitelor sovietice, lucru care a pus autoritatile romanesti si trupele din Herta intr-o situatie tragica.

Pusa in fata acestui ultimatum, Romania este lasata singura de toti cei pe care i-a solicitat: Franta era invinsa, Anglia era in pragul invaziei; Germania, Italia, Grecia si Iugoslavia cer Romaniei sa accepte conditiile, mai mult, sa nu submineze pacea regionala prin rezistenta militara.
Singura tara care a promis sprijin Romaniei (avand in vedere un atac asupra Bulgariei) a fost Turcia.

La 27 iunie se intrunesc doua doua Consilii de Coroana, in care se separa partizanii apararii cu orice pret a integritatii teritoriale si cei ai cedarii. Aparatorii teritoriului il aveau in frunte pe Nicolae Iorga: “Ne batem, blestem pe noi daca nu ne batem”. cel de-l doilea Consiliu intrunit la 9 seara, va verdictul tragic: capitulare, votat cu 19 pentru, 6 contra si 1 abtinere.

La 28 iunie, orele 11, guvernul roman comunica acceptarea dicatatului, cerand sovieticilor prelungirea termenului de evacuare, de patru zile incepand cu data de 28 iunie 1940; sovieticii fixeaza finalul retragerii pentru 3 iulie 1940, ora 14.00, ora Moscovei.

3.776.309 locuitori si o suprafata de 50.762 km2 din trupul Romaniei au fost lasate prada furiei oarbe a hoardelor rusesti. Armata Romana a fost umilita si demoralizata de o capitulare neconditionata fara lupta in fata unei hoarde anarhice care se intitula Armata Rosie; atacuri au venit si din partea elementelor comuniste, printre care, ucraineni si evrei.

La 29 iunie, tancurile rusesti ataca abuziv Tinutul Herta impuscand patru soladti romani, din care 3 mortal; in telegrama militara romana trimisa la Bucuresti la 29 iunie orele 11, se specifica: “rusii au declarat ca au gresit ca au mers pana la Herta”. Demersurile ministrului roman Gh. Davidescu si, ulterior, ale lui Grigire Gafencu, de retragere din Herta – teritoriu care nu facea parte nici din Basarabia nici din Bucovina, ci din vechiul regat – nu au avut rezultat pe langa puterea sovietica.

Dupa anexarea celor trei provincii, zeci de mii de romani au fost impuscati sau deportati in Siberia si Kazahstan de catre autoritatile sovietice, care aveau nevoie numai de pamantul romanesc dar nu si de romani.

Nordul Bucovinei, Tinutul Herta, nordul si sudul Basarabiei au fost incorporate, de catre Stalin, RSS Ucrainene;
RSSA Moldoveneasca – ce facea deja parte din componenta URSS – a fost impartita in doua: o parte a fost incorporata Ucrainei, cealalta a fost alipita restului Basarabiei anexate, constituind RSSA Moldoveneasca, la data de 2 august 1940.

Sursa: Florin Constantiniu – O istorie sincera a poporului roman, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti,2002; p.340-353


0 comments »

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Caută

Comentarii Recente

ChatVorbește instant cu noi !+