Patriarhul, geopolitica şi Mitropolia Basarabiei

0
5

„Dacă alegerea viitorului Patriarh al României nu depinde decisiv de Mitropolia Basarabiei, destinul Mitropoliei Basarabiei depinde decisiv de viitorul Patriarh al României!”
– convorbire cu conf. Univ. Dr. Dan Dungaciu –

O biografie misionară ciuntită

– Domnule Dan Dungaciu, vă propun să purtăm un dialog despre moştenirea Patriarhului României, Teoctis, trecut la cele veşnice în respectul şi admiraţia lumii creştine. Şi v-aş ruga să insistăm mai mult asupra problematicii Mitropoliei Basarabiei.
– Cred că este soluţia cea mai bună, căci vorbind despre Mitropolia Basarabiei îl vom omagia, indirect, şi pe Patriarhul român…
Aş vrea să sesizăm, de la început, că presa de la Bucureşti şi nu numai – care, în paranteză fie spus, a scris abundent despre Patriarh, şi inspirat şi mai puţin inspirat – a ignorat de prea multe ori aspectul menţionat de dumneavoastră. Presa a vorbit despre vizita Papei în Români ca performanţa supremă pe plan extern a Biserici Ortodoxe Române păstorită de Patriarhul Teoctist şi despre Catedrala Mântuirii Neamului ca proiectul nerealizat al Preafericitului trecut la cele veşnice.
Eu aş face aici o corecţie: Biserica Ortodoxă Română şi, implicit, Patriarhul Teoctist au avut două mari proiecte aşa zicând externe, respectiv reactivarea Mitropoliei Basarabiei şi vizita liderului Bisericii Catolice la Bucureşti. Pe de altă parte, şi ca capitolul „proiecte întârziate” sau neîmplinite până la capăt ale Patriarhului Teoctist aş adăuga, pe lângă Catedrala Mântuirii Neamului, şi Mitropolia Basarabiei, pe care nu a reuşit să o viziteze niciodată, deşi a dorit mult asta. Mitropolia Basarabiei a fost un proiect de suflet al Patriarhului, dar deplina lui concretizare nu s-a produs încă.
Dacă ignorăm reactivarea şi evoluţia Mitropoliei Basarabiei din biografia misionară a patriarhului Teoctisc, cum se sugerează, din ignoranţă, desigur, astăzi, aceasta nu va mai fi completă.

Geopolitica Ortodoxiei şi Mitropolia Basarabiei

– Domnule Dungaciu, spuneţi că Mitropolia Basarabiei a fost un proiect esenţial al Bisericii Ortodoxe Române după 1990. Puteţi concretiza un pic?

– Aş spune că a fost un proiect esenţial în perspectiva a ceea ce putem numi geopolitica Ortodoxiei în acest spaţiu. În esenţă, este vorba despre importanţa naţiunii şi a religiei în structurarea (geo)politică a spaţiilor ortodoxe. Pornind de la critica tezei „ciocnirii civilizaţiilor” a lui Samuel Huntington, o asemenea abordare aduce în discuţie, critic, ceea ce francezul François Thual numea „geopolitica Ortodoxiei”, căreia îi amplifică semnificaţie şi aria de aplicabilitate. Ilustrările aplombului teoretic ale acestei paradigme geopolitice pot fi evidenţiate discutând, de pildă, numeroase cazuri în care relaţia identitate naţională / identitate religioasă se developează maximal: cazul Serbiei şi al Muntenegrului, al Ucrainei, al Macedoniei, dar şi al R. Moldova. Ideea este de a sesiza resurecţia naţională pe dimensiune religioasă, şi invers, în spaţiul ortodox, ceea ce îi conferă unicitate din acest punct de vedere în arealul creştin (religios). Dincolo de mizele religioase sau eclesiologice, în acest cadru, cred eu, trebuie discutată şi reactivarea şi destinul acestei părţi a Bisericii româneşti după 1992.

– Vedeţi conflictul mai degrabă geopolitic decât eclezial?

– Da! Cazul Mitropoliei Basarabiei nu a fost niciodată (numai) un conflict canonic, aşa cum nu a fost nici desfiinţarea Mitropoliei Basarabiei după ocupaţia sovietică. Totul este (şi) geopolitică în acest spaţiu! Experţii în dreptul canonic, de pildă, nu se sfiiesc să afirme explicit că Biserica Ortodoxă Rusă şi-a extins jurisdicţia asupra Basarabiei nu conform canoanelor bisericeşti, ci în urma încălcării lor, când teritoriul dintre Prut şi Nistru a fost alipit forţat în 1812 la Rusia Ţaristă şi în 1940 la U.R.S.S., fără ca populaţia Basarabiei să fie consultată în această privinţă. Biserica Rusă a profitat de această ocupaţie politică şi şi-a extins jurisdicţia asupra noului teritoriu anexat.
În plus, sintagma „geopolitica Ortodoxiei” mai sugerează ceva: cazul Mitropoliei Basarabiei este o veritabilă hârtie de turnesol în ceea ce priveşte tectonica politicii mari din spaţiu; o ilustrare în mic, în oglindă, a ponderii sau disponibilităţii diverşilor actori cu interese în zonă, a tensiunilor care există în acest spaţiu. Sunt tensiuni diverse, care vin din trecut dar şi din prezent şi care vizează, până la urmă, poziţionarea (geo) politică a R. Moldova în raport cu centrele mari de putere care controlează marile decizii din ceea ce se numeşte acum „regiunea extinsă a Mării Negre”. Multă lume a scăpat din vedere o serie de gesturi aparent minore – Mitropolia Basarabiei a fost prima instituţie nepolitică vizitată de actuala Ambasadoare SUA în R. Moldova, prezenţa echipei lui John W. Montgomery, sprijinul internaţional acordat Mitropoliei Basarabiei etc. – dar care, puse pe ceastă grilă, sugerează câteva lucruri.

Eclesiologie şi (geo) politică. Trei proiecte pentru Biserica din R. Moldova

– Să revenim la cauzele conflictului „religios” apărut în R. Moldova la începutul anilor 90?

– Este evident astăzi că ceea ce numiţi conflictul care s-a derulat în R. Moldova şi care s-a încheiat – cel puţin o etapă – prin trecerea în legalitate a Mitropoliei Basarabiei are cauze multiple şi nu poate fi epuizat într-un singur registru. Eu consider că principalele cauze, la fel precum cele ale conflictului transnistrean, sunt (geo)politice. Restul elementelor, de natură economică, etnică, istorică etc. se adaugă la această cauză majoră. De pildă, evaluarea începutului anilor ’90 din punctul de vedere al deschiderii confruntării (şi) pe terenul eclesiologiei putea fi evaluată astfel: revenirea Bisericii Ortodoxe din Basarabia sub jurisdicţia Patriarhiei Române, aşa după cum prevede canonul 34 apostolic, a generat o reacţie virulentă. Cum remarca un comentator al evenimentelor, „incidentele sângeroase de pe Nistru şi-au găsit astfel un corespondent ecleziastic”.
În 1992, existau pe hârtie trei grupări şi proiecte pentru R. Moldova. Prima, cea mai numeroasă, reprezintă grupa conservatoare, care lupta în mod deschis cu toate metodele şi formele legitime şi nelegitime pentru păstrarea Bisericii moldoveneşti în cadrul jurisdicţiei Bisericii de la Moscova. A doua categorie o reprezentau susţinătorii unirii spirituale cu România – deci, trecerea Bisericii Ortodoxe din Moldova sub jurisdicţia canonică a Patriarhiei Române; iar a treia direcţie o reprezintau cei care luptă pentru independenţă şi autonomie.

„Autocefalia” ca expresie absolută a moldovenismului

– Despre acest ultim proiect s-a vorbit mai puţin…

– Aveţi dreptate, dar asta nu înseamnă în nici un caz că el nu a existat sau nu există! A fost iniţiat la începutul anilor 90, dar a fost susţinut ulterior cu consecvenţă. Preşedintele Lucinschi, de pildă, l-a promovat la Constantinopol, dar a primit un răspuns negativ de la Patriarhul Ecumenic. În esenţă, o Biserică autocefală moldovenească nu poate exista pentru că nu pot exista două Biserici autocefale româneşti, în condiţiile în care nu există o „etnie moldovenească” capabilă să fundamenteze eclezial un asemenea proiect. Dacă ducem mai departe argumentul, dependenţa continuă a Mitropoliei Moldovei de Moscova nu înseamnă decât eşecul absolut a tezelor moldoveniste ca atare!
Nici Patriarhia Rusă nu îşi poate permită să pună problema – darămite să accepte! – autocefaliei Bisericii di R. Moldova, căci realizează clar lipsa de fundament a unui asemenea demers. În plus, consecinţele ar fi devastatoare pentru Biserica Ortodoxă Rusă…

„Viziunea BOR a fost antemergătoarea viziunii statului român!”

– Să revenim la activarea Mitropoliei Basarabiei şi la contextul în care s-a produs.

– Acesta este contextul pe care trebuie cred să îl avem în vedere. Aş remarca aici că în 1992, Biserica Ortodoxă Română (BOR) avea în raport cu R. Moldova o viziune mai articulată şi mai coerentă decât a statului român! Reactivarea Mitropoliei Basarabiei indica limpede un mesaj după care vectorul de evoluţie al R. Moldova trebuie să fie Vestul, de unde şi ideea că orice canal care leagă R. Moldova de spaţiul occidental este util şi trebuie utilizat. Biserica Ortodoxă Română a acţionat prompt şi a indicat direcţia prin reactivarea Mitropoliei Basarabiei. Aş spune că, în comparaţie cu ea, statul român s-a bâlbâit impardonabil, în acele momente. Având în vedere şi istoria recentă pe care o invocăm aici, eu continui să cred, dincolo de orice implicare subiectivă – aici fiecare dintre noi e suveran – că Mitropolia Basarabiei este un instrument nu doar de relaţionare bună şi eficace între cele două state sau biserici, ci unul de apropiere a R. Moldova de spaţiul euro-atlantic. Iată că, pe lângă faptul că are o limbă oficială europeană, R. Moldova mai are pe teritoriul ei şi o instituţie religioasă cu circa 10% de credincioşi şi care se poate constitui şi ea într-o curea de legătură cu spaţiul ca care R. Moldova declară că vrea să adere.

– Să reamintim cititorilor câteva elemente concrete care au dus la reactivarea Mitropoliei Basarabiei.

– Lucrurile sunt acum istorie, chiar dacă istorie recentă. La 9 aprilie 1992 Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române publică un Comunicat oficial prin care declara că „nu a recunoscut niciodată desfiinţarea Mitropoliei Basarabiei, cu sediul la Chişinău, şi a Mitropoliei Bucovinei, cu sediul la Cernăuţi. Patriarhia Română nu a acceptat şi nu poate accepta niciodată consecinţele nefaste ale pactului Ribbentrop-Molotov”. În 1992 şi-a ţinut lucrările la Chişinău Adunarea de reactivare a Mitropoliei Basarabiei. La 19 decembrie 1992, Biserica Ortodoxă Română a emis un „Act Patriarhal şi Sinodal al Patriarhiei Române, privind recunoaşterea reactivării Mitropoliei Basarabiei, autonomă şi de stil vechi, cu reşedinţa în Chişinău” care proclamă: „Biserica Ortodoxă Română, ‘Mama spirituală a poporului român’, răspunde cu părintească şi frăţească dragoste dorinţei sfinte a fraţilor noştri de peste Prut şi cererii scrise, din 14 septembrie 1992, a Adunării eparhiale de constituire, prezidată de Prea Sfinţitul Episcop Petru şi compusă din reprezentanţii preoţilor şi mirenilor dreptmăritori români din Republica Moldova, ca tradiţionala Mitropolie Ortodoxă a Basarabiei să-şi reia activitatea sub oblăduirea canonică şi cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, mai ales că acesta n-a recunoscut niciodată desfiinţarea Mitropoliei Basarabiei”.

– Rusia nu a stat nici ea cu mâinile în sân…

– Desigur. Şi nu stă nici astăzi…. La acel moment, problema canonicităţii şi a continuităţii Mitropoliei Basarabiei a făcut obiectul corespondenţei dintre Prea Fericitul Teoctist Arăpaşu, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, şi Sanctitatea Sa Alexei al II-lea Ridigher, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii. Deosebit de relevantă în acest subiect este scrisoarea PF Teoctist către SS Alexei al II-lea din 19 mai 1993. Prea Fericitul Teoctist arată în această scrisoare că „exercitarea jurisdicţiei Bisericii Ortodoxe Ruse asupra românilor ortodocşi din Basarabia, între anii 1769-1774, 1787-1791, 1808-1918, 1940-1941, 1944-1992, a fost un act nedrept şi abuziv din punct de vedere al realităţii istorice şi al normelor de drept canonic, deoarece a fost urmarea unor abuzuri politice care au lezat dreptul istoric”.
Să remarcăm, în treacăt, că Mitropolia Moldovei, structură locală a Bisericii Ortodoxe Ruse, figurând în diptice ca a 117-cea eparhie din cele 124 ale Patriarhiei Moscovei şi purtând numele de Kişihiovskaia, adică a Chişinăului, îşi are începutul juridic la 17 noiembrie 1993, când a fost înregistrată de Guvernul de la Chişinău condus de Andrei Sangheli şi declarată „parte inseparabilă a trupului bisericesc rus”.

– Deşi reactivată, Mitropolia Basarabiei nu a fost recunoscută de autorităţile de la Chişinău decât mult mai târziu…

– Aşa este. Era la un moment dat singura instituţiei religioasă nerecunoscută! Aş zice, parafrazând titlul unei acţiuni frumoase desfăşurată în anii 90 pe ruta Bucureşti-Chişinău că drumul către legalitate a fost un veritabil drum al crucii. Din 1992 până la 30 iulie 2002, Mitropolia Basarabiei şi-a continuat activitatea în condiţii de persecuţie metodică şi sistematică din partea autorităţilor statului. A fost acuzată – aberant – că a declanşat conflictul din Transnistria, că subminează autoritatea statului şi statalitatea R. Moldova, că e „agentură străină” şi instrument în mâna Bucureştiului. Există a serie de declaraţii publice ale oficialilor de la Chişinău – prim-ministrului A. Sangheli, preşedintele M. Snegur, preşedintele Vladimir Voronin. Toate acestea au fost semnale politice clare la vremea lor. Autorităţile de la Chişinău au scos Mitropolia Basarabiei în afara cadrului legal, fapt ce a determinat un şir de procese la nivel naţional.
Curtea Europeană a drepturilor Omului a pus punct acestor acuzaţii nefondate. La 13 decembrie 2001 CEDO a hotărât în unanimitate că, în cazul nerecunoaşterii Mitropolia Basarabiei, Republica Moldova a încălcat Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a obligat statul pârât la achitarea a 20.000 de euro ca despăgubire morală şi a 7.025 de euro pentru cheltuielile de judecată. Guvernul RM a atacat decizia CEDO cerând rejudecarea cazului, dar CEDO a decis respingerea cererii guvernului RM, hotărârea CEDO din 13 decembrie 2001 intrând în vigoare cu titlu definitiv. Ca urmare a hotărârii CEDO, Mitropolia Basarabiei a fost recunoscută şi admisă în legalitate la 30 iulie 2002.

Un american pe frontul româno-rus

– Cine a ajutat Mitropolia Basarabiei la CEDO?

– Un cetăţean american! Este evident că susţinerea unui proiect la CEDO ar fi fost de neconceput fără o susţinere juridică pe măsură. Şi aici intră în scenă unul dintre actorii fundamentali ai dosarului Mitropoliei Basarabiei, fără de care, probabil, recunoaşterea acesteia nu s-ar fi petrecut: John Warwick Montgomery. Este profesor, teolog şi avocat, recunoscut internaţional la cel mai înalt nivel în toate aceste domenii. Este cetăţean american (de asemenea, şi cetăţean britanic). Cum a ajuns acesta să pledeze cauza Mitropoliei este o poveste care, în datele ei esenţiale, poate fi rezumată astfel. Pe de-o parte, interesul ridicat pe care cazul ca atare l-a stârnit în anumite medii preocupate de eclesiologie răsăriteană, Rusia sau drepturile omului – asociaţii non-guvernamentale din Statele Unite ale Americii sau Marea Britanie, cercuri politice etc. Pe de alta, prestaţiile de la Strassbourg ale deputatului Vlad Cubreacov, care au atras atenţia în Europa, dar nu numai. Şi, dincolo de toate acestea, interesul pentru Ortodoxie şi spiritualitate răsăriteană a avocatului şi teologului John Warwick Montgomery.
Evaluată post-festum, întâlnirea s-a dovedit providenţială. Flancaţi juridic impecabil de către juristul anglo-american, reprezentanţii Mitropoliei Basarabiei au avut, în final, câştig de cauză. Adversarul Mitropoliei era atunci reprezentat de Ministrul Justiţiei Ion Morei. Anvergura cazului – pe care nu o sesizăm, poate, la adevărata dimensiune din pricina distanţei încă prea mici faţă de eveniment – îi plasează pe protagonişti la loc de cinste nu doar în lupta pentru democraţie şi drepturile omului pe continentul european, dar şi în istoria Bisericii Ortodoxe Române, ai cărui purtători de cuvânt şi slujitori s-au făcut prin biruinţa cauzei pe care au susţinut-o exemplar. Să mai spunem că Asociaţia Juriştilor Britanici a desemnat cele mai importante trei cazuri derulate pe parcursul anului 2002. Printre ele s-a numărat şi cazul Mitropoliei Basarabiei, iar numele avocatului John Warwick Montgomery a fost, din nou, pronunţat cu respect.

– După câte ştiu, avocatul american a fost invitat în România…

– Aşa este. La invitaţia Patriarhului României, avocatul Mitropoliei Basarabiei la CEDO a vizitat România în perioada 01-06 octombrie 2003. În timpul acestei vizite a fost decorat de către Patriarhul României cu „Crucea patriarhală”. A vizitat mai multe lăcaşuri religioase din România, avut o întâlnire cu studenţii şi cadrele didactice a Universităţii Bucureşti.

Mitropolia Basarabiei şi Transnistria
– Domnule Dungaciu, după cum aţi menţionat deja, de la început au curs acuzaţiile împotriva Mitropoliei Basarabiei după care această instituţie este separatistă, că a generat şi întreţinut conflictul din Transnistria…

– Acuzaţiile sunt aberante, pentru că sunt contrare oricăror evidenţe. În Transnistria, parohiile administrate de episcopul Iustinian (Viktor) Ovcinikov de la Tiraspol sunt parte a structurii locale a Patriarhiei Moscovei, adică a Mitropoliei Moldovei cu centrul la Chişinău, condusă de Mitropolitul Vladimir. Nici o parohie din stânga Nistrului şi nici eparhia instituită acolo de Patriarhia Moscovei nu recunosc R. Moldova ca stat, nu au solicitat admiterea în cadrul legal şi, practic, nu există din punct de vedere juridic. Acestea funcţionează doar în plan canonic. În plus, atitudinea Mitropolitului Vladimir este cel puţin surprinzătoare. Domnia sa a făcut chiar o serie de gesturi publice prin care îi prezintă pe capii regimului de ocupaţie din Transnistria drept creştini exemplari, modele de urmat. Astfel, pe parcursul ultimilor ani, Igor Nikolaevici Smirnov, în urma demersului Mitropolitului de la Chişinău, a fost decorat cu cele mai înalte distincţii ale Bisericii Ortodoxe Ruse: Sfântul Gheorghe, Sfântul Apostol Andrei cel Întâichemat, Oul pascal de aur, oferit de Patriarhul Rusiei, diplome, ordine. La 1 septembrie 2005, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove Vladimir l-a felicitat pe episcopul de Tiraspol şi Dubăsari, Iustinian, odată cu aniversarea a 10-a de la hirotonisirea acestuia în rangul episcop, înmânându-i ordinul Preafericitului Paisie Velicikovski. La ceremonia prilejuită de aniversarea a 10-a de la hirotonisirea episcopului Iustinian, la catedrala Schimbării la Faţă din Tighina au participat Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii Aleksii II, parohi din Rusia şi Ucraina. Aleksii al II-lea l-a decorat pe Iustinian cu ordinul Serafim Sarovski.
Să fluturi în aceste condiţii aşa zisul pericol al Mitropoliei Basarabiei este ridicol.

Interesul rusesc şi alegerea viitorului Patriarh al României

– Domnule Dungaciu, să revenim acum la un eveniment care va afecta evoluţia Mitropoliei Basarabiei. Vă întreb direct: cât va conta Mitropolia Basarabiei în alegerea viitorului Patriarh al României de la 12 septembrie?

– Bună întrebare!… Eu nu pot să spun cu certitudine, dar sper să conteze mai mult decât apare în dezbaterea publică. Unde, repet, subiectul Mitropoliei Basarabiei este rareori prezent. S-au invocat în discuţiile despre alegerea viitorul Patriarh al României tot felul de posibile implicaţii şi interese: masonerii de tot felul, fost securitate şi colaboratorii ei, dimensiunea politică etc., etc. Una singură nu a fost invocată explicit: dimensiunea rusă. De ce ar lipsi această dimensiune, mie personal nu mi-e foarte clar. Din moment ce există un diferendum legat de Mitropolia Basarabiei şi un interes limpede al Patriarhiei ruse în R. Moldova, un spaţiu canonic pe care funcţionează şi o Mitropolie a Bisericii Ortodoxe Române, a te face că nu vezi aceste lucruri este vinovat.
Să nu uităm că ierarhii ruşi îl consideră încă pe Mitropolitul Petru „necanonic”, în ciuda faptului că a fost hirotonisit de ierarhi ruşi şi români, deopotrivă! Faptul că Biserica Ortodoxă Română l-a hirotonisit pe actualul Mitropolit Petru îi conferă acestuia legitimitate canonică deplină. Să remarcăm, în treacăt, că unul dintre ierarhii români prezenţi atunci la hirotonisire a fost şi… actualul Mitropolit al Moldovei, Daniel, candidat la poziţia de Patriarh al României!
Repet, nu ştiu care va fi ponderea interesului rus în viitoare alegere, dar să pleci de la ipoteza că el nu va încerca să se insinueze în decizia finală e naiv şi periculos.

„Destinul Mitropoliei Basarabiei depinde şi de noul Patriarh al României!”

– Să înţelegem că actuala tăcere din jurul Mitropoliei Basarabiei sugerează faptul că va conta puţin în viitoarele dezbateri de până la 12 septembrie?

– Nu neapărat. Important este însă să înţelegem că dacă alegerea viitorului Patriarh al României nu depinde decisiv de Mitropolia Basarabiei, destinul Mitropoliei Basarabiei depinde decisiv de viitorul Patriarh al României! Aici stă miza discuţiei şi a dezbaterii despre Mitropolia Basarabiei!
Patriarhul României Teoctist a avut convingerea fermă că nu s-a făcut suficient pentru această mitropolie. A dorit să facă mai mult, dar conjunctura nu i-a fost favorabilă de fiecare dată. Dar ce a fost a fost. Să ne reamintim că Mitropolia Basarabiei nu este un proiect personal, nu a fost în primul rând proiectul Patriarhului Teoctist, ci proiectul Bisericii Ortodoxe Române. Şi aşa trebuie să şi rămână, indiferent cine o păstoreşte. La fel precum proiectul Catedralei Mântuirii neamului sau multe altele… De aici concluzia: indiferent cine va fi Patriarhul României, Mitropolia Basarabiei rămâne un dosar important pe biroul de lucru al Preafericirii sale.
Şi permite-ţi o experienţă personală la acest punct. Într-o vizită în R. Moldova, autorul acestor rânduri am avut şansa să îl întâlneasc pe bătrânul şi înţeleptul Moş Toader, de 86 de ani, din Ţinutul Orheiului. Sper că mai trăieşte şi astăzi şi, dacă e aşa, să-i dea Dumnezeu sănătate. Discutând despre Biserica Ortodox Română în R. Moldova, bătrânul şi înţeleptul Moş Toader a spus, printre altele: „Fericită va fi Basarabia când va fi sfinţită de paşii Patriarhului ei…”.
Numele Pariarhului nu a fost precizat, aşa că invitaţia lui Moş Toader rămâne valabilă! Şi nu numai a lui, dacă avem în vedere listele de semnături care s-au strâns de către credincioşii Mitropoliei Basarabiei pentru susţinerea unui asemenea demers.
Nu vreau să forţăm aici nici o comparaţie, dar nu pot să mă abţin să nu remarc că prima vizită a lui Traian Băsescu în calitate de şef al statului român a fost la Chişinău. Nu ar fi minunat ca prima vizită a viitorului Patriarh al României să fie tot acolo, la o Mitropolie care a fost odată numită „de aur”?

Vă mulţumim!

Sursa: Flux�

NICIUN COMENTARIU

  1. Doresc informatii despre toate bisericile ortodoxe di Republica Moldova. Am in curs de editare o carte cu un scurt istoric al mai multor manastiri, schituri(toate din jud. Valcea), biserici din Valcea si din tara, toate bisericile ortodoxe din Serbia. Doresc sa scriu un scurt istoric al manastirilor, schiturilor si bisericilor din R. Moldova.
    Multumesc!

LĂSAȚI UN MESAJ