Paul Goma: Istoria Basarabiei

4
70

Textul ce urmeaza a fost scris pentru o revista franceza. Astfel se explica didacticismul lui. Am crezut insa ca nu va strica daca si Romanii vor afla cateva amanunte-istorice despre ei insisi – de aceea il reproduc aici)
Paris, martie 1999

„B A S A R A B I A”

intaia deturnare lingvistica si diversiune politica ruseasca

Cand eram invitat la conferinte, comunicari, simpozioane, reuniuni, intalniri, pentru drepturile omului, luam cu mine si un bloc de desen. Pentru a desena harti. Ale Europei, ale sud-estului european, in fine, harta Romaniei istorice. Explicam :
„Romania are o forma aproape-rotunda ; la sud (jos) o sustine Dunarea, cedind, curbindu-se sub greutatea ei ; Carpatii romanesti o strabat, de la nord la sud – apoi spre sud-vest ca un fel de cifra 4 la oglinda, pentru a cobori, in coltul jos-stanga, dincolo de Dunare, prefacindu-se in Muntii Balcani. In scobitura lantului muntos, in sfertul nord-vestic : Transilvania ; in jumatate sudica : Oltenia (la stanga), Muntenia in centru, in dreapta, la Marea Neagra, Dobrogea ; in fine, sfertul de nord-est, provinciile Romaniei moderne : Bucovina, la nord, Moldova intre Carpatii orientali si raul Prut, iar dincolo de Prut pana la fluviul Nistru : Basarabia”…
Invatasem de la tata, invatator de tara cu Scoala Siberiei : Istoria este fiica Geografiei : nu poti explica ce s-a intamplat, in timp, daca nu arati unde, in spatiu, s-a intamplat.

In acest spatiu (ceva mai mare decat jumatatea Frantei de azi) locuiau, in urma cu 2000 ani Dacii. La 107 (d. C.), imparatul Traian l-a infrant pe regele Decebal, a colonizat noul teritoriu, l-a botezat „Dacia Felix”, a construit noi asezari, drumuri, castre, temple, memoriale, necropole, valuri de aparare contra barbarilor din est si din nord (cel mai cunoscut : Valul lui Traian) – evenimente relatate in marmura alba a benzii-desenate numita „Columna lui Traian” aflata in Forul Traian din Roma..
Sub presiunea barbarilor, Roma a abandonat provincia imperiala in 271 d.C., retragindu-se in sudul Dunarii. Cu cata mostenire latina ramasesera Dacii dupa 166 ani de romanitate, s-a aflat abia in sec. XVIII-lea… Cert este ca la frontiera Europei cu Asia s-a semnalat o comunitate vorbind o limba romanica : nu exista in romana mai putine cuvinte dace decit cuvinte galice in franceza, iar termenii din fondul principal se afla mult mai aproape de latina (populara) decat in toate celelalte – cu exceptia italienei.
Dupa retragerea romanilor, peste bastinasi au trecut, oprindu-se mai putina ori mai multa vreme, dar totdeauna navalind dinspre Rasarit: Huni, Goti, Ostrogoti, Vizigoti, Gepizi, Avari ; din secolul VI: Slavi ; din sec. VII : Bulgari; din sec. IX : Unguri, din X-XI : Cumani, Pecenegi, din sec… XIII : Tatari…

Dupa distrugerea Kievului si supunerea rusilor, in 1241 Tatarii (Mongolii) au intreprins o campanie de devastari, ajungind pana la Triest, traumatizindu-i pe unguri, polonezi, germani, sudslavi – dar mai intai pe valahi (walach, walat, voloh, olah, vlah, valaque – ceea ce insemna, in limbile ne-valahilor : „latin”); dupa aceasta data, chiar daca au perceput bir (tribut) de la populatia „controlata”, forta lor de distrugere a diminuat, astfel ca locuitorii dintre Carpatii Orientali si Nistru, ca si cei dintre Carpatii Meridionali si Dunare au iesit din paduri, au coborit din munti, unde se adapostisera cam un mileniu…

Comunitatea dacilor romanizati poate fi considerata printre primele care au imbratisat crestinismul de buna voie, nu prin decret (cu atat mai lesne, cu cat Dacii erau monoteisti). Si in romana pagan = payen (paganus), inseamna, la origine : satean, rural – deci realitatea era anterioara anului 241 (cand a fost retrasa administratia imperiala). Prin pozitia-i excentrica, mereu amenintata de barbari, Dacia romanizata nu a cunoscut persecutiile anticrestine, iar dupa abandonare, cultul s-a dezvoltat nestingherit : barbarii nu erau interesati de sufletul ocupatilor, ci de produsul material al lor…
Limba romana pastreaza structura latina, iar in vocabular este observabila „marca” provenientei legionarilor colonizatori (Sicilia, Sardinia, Corsica). Oricum, termenii esentiali sunt din latina : om, barbat=homme, barbu (homo, barbatus), femeie, muiere=femme (femina, mulier), fiu=fils, (filium) parinte=pere (parentem), frate, sora=frere, soeur (frater, suror) ; cer, soare, luna, stele, nori, vant, ploaie, nea; corpul omenesc : cap (caput), ochi (oculus), gura (gula), nas (nasus) ; caine (canis), vaca (vacca), bou (bovem), cal (caballus), iapa (equa), oaie (ovem), berbec (vervecem), miel (agnellum), capra (capra), ied (haedus) ; albina, miere, ceara ; gaina, cocos; camp, munte, colina, muncel, culme, vale, lac, rau, mare ; grau, orz, secara, mei, etc. etc.
Termenii esentiali religiosi sunt latini : Dumnezeu, Fecioara Maria, Fiul Omului, cruce, biserica, botez, cimitir, cuminecare, credinta, crestin, altar, pacat, inviere, nastere (terminologie imbogatita in epoca bizantina cu grecisme, apoi cu slavisme – sinonimia fiind una din resursele extraordinarei expresivitati ale limbii romane).
In Dacia pre-romana (spre deosebire de Galia) exista cultura vitei de vie. Prin sec III a. C. Preotul-Mag Deceneu a poruncit zmulgerea viilor – Dacul era prea adesea beat=ivre (bibitus)… Sunt presupuse a fi din limba daca : strugure (raisin), curpen (sarment) butuc (pied de vigne), termenii (vie, vin, must, beat-betie, butie, butoi) fiind latini… O ciudatenie : in zona cea mai indepartata de Roma (si expusa influentelor cele mai… antilatine : in Basarabia) se gasesc termeni ca bracinar (centura), branca (brat), bracace (vas de lut, pentru vin, cu gura foarte evazata), in fine poeticul si productivul termen figa (ce nu se intalneste in nici o alta provincie romaneasca). Adevarat, acesta, din greaca (fica), a trecut la latini, cu dublu sens (fruct : figue, si organ genital feminin), azi pastrindu-se in Proventa, in Italia si in… Basarabia.
Un adaos : in romana organul genital masculin este desemnat cu latinul pula, insa cel feminin prin slavul : pizda. Ciudat, pentru ca toate celelalte atribute : cur, buca, gura, tata, lindic, mitra (la femeie), par, floc, pantece, coapse (la ambe sexe) coaie (la barbat), puta (zizi), etc… sunt latine. Doar in teritoriul cel mai indepartat (de Roma) si mai expus presiunilor (si lingvistice) slave se pastreaza sublima figa… Adevarat: in apropierea (topografica) a unui termen din substrat : buza (levre)…
Pe teritoriul dintre raul Prut si fluviul Nistru (in nici un caz greu-pronuntabilul slav : Dnestr – unde am ajunge : la Dniagara ? la Dniger? la Dnamur ?) au zabovit un timp, Ungurii – sositi in sec IX. Se pare ca sudul teritoriului ce va deveni : Basarabia este legendara patrie de adoptie (intermediara) : Etelköz (Etelküz). In orice caz, au lasat in toponimie urme ce nu se explica altfel : Orhei (nume de cetate, de oras, al judetului meu natal) vine, cert, din maghiarul : Varhély (fortareata, cetate), localitati cu acelasi nume existind numeroase in Transilvania, in Ungaria propriu-zisa ; circula o teorie potrivit careia chiar actuala capitala Chisinau ar putea fi formata din : Kis (petit, devenu, aussi, nom) et Jenö…
Sub presiunea Pecenegilor, a Cumanilor (veniti din aceeasi directie : Est), Ungurii au fugit intai spre nord, pana in actuala Galitie, apoi spre vest, in fine au coborit in Panonia, unde s-au fixat.
De acolo au atacat in sens invers : spre est, cucerind fosta Dacia Superior, numind-o Erdely (iar cronicarii lor latini: Trans Sylvania). Li s-au opus mai intai voevozii (princes) unor formatii statale purtind numele sefilor : Gelu, Menumorut – pe care i-au infrant ; si-au luat revansa impotriva Pecenegilor, a Cumanilor (care-i alungasera din Etelküz). Pentru ca acestia din urma controlau teritoriul dintre Carpati si Nistru, acea parte a fost numita de istoricii maghiari : Cumania – desi era locuit de olah (termenul maghiar pentru Walach, voloh, vlah, valaque).
In secolul XIII au aparut Tatarii. La Orhei si-au ridicat cetate – unde au batut moneda – au abandonat-o dupa 50 ani. Profitind de spaima Ungurilor de tatari, alti printi valahi din sudul Carpatilor meridionali : Litovoi, Seneslau, Ioan, Barbat s-au unit, declarindu-si independenta fata de Coroana Maghiara. La scurt timp conglomeratul de principate devine tara (pays): Tara Romaneasca (1310) – in documentele latine : Terra Blaccorum (Valachorum) si „Transalpina”, iar in cele slavone : Vlascaia Zemlia si Basarabscaia Zemlia, dupa numele lui Basarab I, unificatorul (teritoriu aflat in sudul actualei Romanii, acoperind Oltenia si Muntenia).
Intre timp, unul dintre voevozii romani din Maramures (nordul Transilvaniei), numit Bogdan, contesta dominatia ungureasca, trece Carpatii spre rasarit, il alunga pe „guvernatorul” Balc, se proclama voievod si domn (1359), declarind independenta fostei Cumania, sub denumirea : Moldova.
Asadar, la mijlocul sec. XIV existau doua formatiuni statale romanesti. O a treia (Transilvania) era provincie maghiara, iar a patra, Dobrogea, avea sa fie cucerita de Mircea (Basarab), al carui frate : Dan I, i-a alungat pe tatari din „Basarabia”, adica teritoriul aflat in nordul Deltei Dunarii, apoi al Marii Negre pana la Limanul (laguna) Nistrului, la antica cetate Tyras (devenita Asprocastron, Moncastron, Turcii i vor zice : Akkerman, Rusii cu nesfarsita lor fantezie : Belgorod, traducind romanescul Cetatea Alba).
Aceasta din urma fasie, de cca 200/50 km a purtat pentru scurta vreme numele Casei cuceritorului Basarab : Basarabia. Insa dupa 1400 nu s-a mai vorbit de ea – pana in 1812, cand Rusii au… reacti-vat-o, francizind-o (diplomatii, topografii rusi fiind francezi : Bessarabie…, dindu-i si o semnificatie in ruseste : Bez Arabia : (teritoriul) Fara Arabi ! Francezii ce serveau Rusia nu cunosteau macar rudimente de rusa isi imaginasera ca stapanii lor ii numesc pe turci : arabi…
Iar rusilor le-a convenit aceasta confuzie-diversionista (ca mai tarziu termenii perestroika si glasnost’… in „traducerea” americanilor si a germanilor).
Statul de la rasarit, Moldova, o vreme independent, apoi suzeran al marilor vecini : Ungaria, Polonia, Turcia si care era impartit in subunitati ce aveau granitele (mai degraba teoretice) pe linia est-vest, cunoscindu-se o Tara de Sus – la nord, o Tara de Mijloc si o Tara de Jos, aceasta invecinindu-se, la sud, cu Tara Romaneasca, cu Delta Dunarii, cu Marea Neagra.
A dainuit, cu mici „ajustari teritoriale”, o jumatate de mileniu.

Incepind de la 1400, Tatarilor le-a slabit forta de distrugere, insa au continuat sa reprezinte o teribila amenintare – (isi stabilisera „baza” in nordul Crimeii). Domnii moldoveni, incepind cu Alexandru cel Bun, au construit o linie permanenta de aparare a tarii, ridicind si armind o serie de cetati – toate pe malul drept (vestic; interior) al Nistrului : Hotin (Khotin), Soroca, Orhei, Tighina – totodata au reconstruit antica Tyras numita acum : Cetatea Alba. Pentru paza acestei importante frontiere intre Europa si Asia, masurind cca 500 km., au fost recrutati oameni liberi, cunoscind meseria armelor, calari. Li s-au daruit mari proprietati – arabil, paduri, lacuri, pasuni. In timp de pace cresteau animale, lucrau campul, vanau – insa de cum se arata „pericolul de la rasarit”, deveneau ostasi. Astfel s-a constituit in Moldova de Rasarit o nobilime razboinica cunoscuta sub numele : „Calaretii de la Nistru”. Dintre acestia s-au recrutat, nu doar importante capetenii militare (moldovenesti, ucrainene, poloneze), dar si pretendenti la tronul Moldovei – cei mai multi fiind impostori… Altii, satui de… legalitate, alimentau celebrele si temutele formatii de mercenari cunoscuti sub numele cazaci (cosaques) – acestia nu constituiau o etnie (cei mai numerosi erau rusii, apoi polonezii, apoi moldovenii), ci o… meserie, ca’zak insemnind calaret in tatareste.
In permanent contact cu tatarii, Calaretii de la Nistru ajunsesera, nu doar sa-i combata de la egal la egal. Pentru navalitorii galbeni, orice alb pedestru era o fiinta inferioara ; nici nu era om ; oricare cavaler inzauat : polonez, ungur, german – un adversar pe jumatate mort (din lipsa mobilitatii). Ceea ce nu era cazul Moldovenilor : usor inarmati, manevrind fulgerator, raspundeau atacului cu atac, incursiunii – cu incursiune, replicau la jaf cu jaf, la rapiri cu rapiri…
Si astfel se explica prezenta tatara in toponimia si in onomastica din Basarabia. Cel mai celebru „tatar” a fost printul Cantemir – Dimitrie, domn al Moldovei, scriitor, istoric, membru al Academiei din Berlin, recunoscut otomanolog, inventatorul sistemului de notare muzicala orientala, infrant de turci, refugiat in Rusia lui Petru I ; fiul sau Antioh Cantemir, fost ambasador al Rusiei la Londra, la Paris – unde a si murit – este considerat parintele poeziei clasice ruse. Ei bine, numele : Cantemir este, in fapt : Khan Temir, dupa cum frecventul : Temircan este… Temir Khan. Alte nume tatarasti : Batal, Buiuc, Bulat, Burlac, Celac, Ciachir, Iakir, Murafa, Seitan, Timus, etc), au devenit bastinase…
Un scriitor din sec. XIX, George Madan povesteste istoria satului sau natal, Truseni : la un moment dat, femeile din regiune murisera de o „molima” (probabil febra puerperala), barbatii nu mai aveau neveste, copiii ramasesera fara mame – ce era de facut ? Au sarit pe cai si au dat iama-n tatarime (in nordul Marii Negre) ; i-au batut pe tatari (barbati), i-au masacrat, au luat, dupa exemplul tatarasc, vitele, caii, sculele de pret, „precum si cateva tatarce, sa aiba cine le spala izmenele”…

In 1775, Turcii „cedeaza” (desi nu aveau vreun drept) un colt din nordul Moldovei, Austriecilor. Acestia il colonizeaza masiv cu ucraineni si il boteaza : Bukowina (Tara Fagilor – in… slava). In 1812 aceiasi Turci „cedeaza” jumatatea orientala din statul Moldova rusilor, noua frontiera devenind raul interior Prut, contrar tuturor ratiunilor istorice, topografice, economice (astfel fiind taiate, nu doar tinuturi, ci localitati (ca Berlinul, un secol si jumatate mai tarziu).
Rusii, prin specialistii francezi, au botezat teritoriul dintre Nistru-Prut-Dunare-Marea Neagra, masurind 45.000 km.p. (pentru comparatie : Belgia : 30.500, Olanda : 36.700, Elvetia : 41.200 km.p.) : Bessarabia, si l-au prefacut in gubernie tarista. Fireste, Turcii nu avea nici un drept sa cedeze teritorii ale unei tari ce nu le apartinea – insa in acel moment functiona „dreptul ocupantului” : Rusia, prin Kutuzov, se instalase in cele doua tari romane si…, in timpul liber se mai si batea cu Turcii – insa viata in Moldova era dulce, drept care Rusul avea de gand sa ramana cat mai mult timp.
Cunoscindu-i prea bine pe „fratii crestini”, o mare parte a populatiei, oameni liberi, pentru a nu fi prefacuta in „suflete”rusesti, s-au refugiat pe malul drept al Prutului, in ce mai ramasese din Moldova. Insa majoritatea nobilimii moldovene a ramas pe loc si s-a pus in slujba Rusiei si a rusificarii oamenilor pamantului. Nume ca : Sturdza, Catargiu, Bals, Ghica, Crupenschi, Leon, Moruzi – Muruzis (Mourousi…) au devenit sinonime cu „Iuda”.
Dupa o scurta si mincinoasa autonomie, „Bessarabia” a cunoscut adevaratul sarm slav : guvernatorul autohton a fost inlocuit cu un general rus, Harting (diplomatia ruseasca era facuta de francezi, armata de germani). Rusii au „purificat” aparatul administrativ, au interzis limba romana in scoli, in presa in biserica ; pe de alta parte, pentru a distruge, lichida identitatea ocupatilor, au incurajat :
a) imigratia interioara : Evreii, persecutati in restul imperiului, interzisi de a locui in orasele din Galitia, Podolia, Ucraina, au fost dirijati spre noua gubernie, unde au primit nu doar infinit mai multe drepturi decat bastinasii, dar si proprietati, ba chiar zone intregi – pe care le-au colonizat : astfel, de la circa 5.000 de persoane in 1817 au ajuns la 80.000 in 1856, la 270.000 in 1918 – 9,8% din totalul de 2.725.000 locuitori) ;
b) imigratia exterioara : Rusii au organizat colonizarea Sudului provinciei cu germani, elvetieni, francezi (25.000 in 1856) si cu bulgari atrasi de sub turci (45.000 in 1856) : acestia, pe de o parte, au ocupat pamanturile romanilor (cate 66 ha de familie), alungindu-i fara mila ; pe de alta au beneficiat de scutiri de impozite, fiindca primisera statut de cetateni privilegiati ai Imperiului ;
c) emigratia moldovenilor in Caucaz : bastinasii deposedati in detrimentul germanilor, francezilor, elvetienilor, bulgarilor, au fost ademeniti sa devina la randu-le „colonisti” in Caucaz. Rezultatul : un fiasco economic, o tragedie umana.
In 1812, cand Rusii au rapit partea rasariteana a Moldovei, botezind-o „Bessarabia”, dupa ce vreo 200.000 suflete se refugiasera la vest de Prut, au ramas pe loc cca 500.000 locuitori, din care peste 80% erau romani ; in 1856, din 1.000.000 locuitori, romanii regresasera la 74% ; in 1918, din totalul de 2.725.000, romanii reprezentau doar 66% – rusii crescusera la 12% (330.000), evreii, cu 270.000, la 9,8%. Stiutori de carte : 20%, – insa autohtonii doar 3 (trei) %…
In aproape o mie de ani de dominatie (cruda, feroce) maghiara asupra Transilvaniei, Romanii isi pastrasera sufletul – fiindca aveau scoli, presa, in limba materna, asociatii, burse in universitatile occidentale – mai cu seama la Viena si la Roma ; in 134 ani de ocupatie austriaca (metodica, rigida, fara nuante) a „Bucowinei”, Romanii de acolo isi pastrasera sufletul – fiindca au avut scoli, biblioteci, presa, societati – iar faptul de a calatori in Principatele romane nu era considerat „crima politica”.
Ei bine, nefericitii moldoveni de la Nistru, ajunsi la pieptul „surorii” mai mari, daca nu de-a dreptul „maica Rusie” – si crestina si ortodoxa – doar in 106 ani (1812-1918) au fost des-nationalizati, des-moldovenizati, des-umanizati. „Norocul” lor : bastinasilor interzicindu-li-se accesul la cultura (altfel decat in rusa), interzicindu-li-se accesul in orase, au ramas in sate si s-au retras in oralitate (de pe urma analfabetizarii programatice).
Astfel si-au salvat o particica din sufletul lor amarat.
Si totusi, de pe urma prabusirii Rusiei, a Austriei, a Germaniei – dupa Primul razboi Mondial – prima provincie romaneasca instrainata care s-a proclamat independenta si s-a unit cu Romania a fost „Basarabia” – la 27 martie 1918 ; a urmat „Bucovina” la 14 octombrie, in fine Transilvania la 15 noiembrie – acelasi an.
Si s-a facut Romania Mare.

A doua deturnare de sens, de nume :
„Republica Autonoma (Socialista Sovietica) Moldoveneasca”

Rusia, chiar de-si schimbase firma, prezentindu-se drept : „republica”, „socialista”, a ramas si dupa putchul din oct. 1917 aceeasi putere asiata, imperialista, colonialista, devenind o mult mai ucigasa inchisoare a popoarelor.
URSS a refuzat sa recunoasca unirea si legala si dreapta a „Basarabiei” la Patria mama, Romania. In 12 octombrie 1924, in urma unei hotariri a C.C. al Ucrainei (!?) a aparut – pe teritoriul Ucrainei – pocnind din degete, „Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca”. Asadar, dincolo de Nistru, pe teritoriu ucrainean, a fost inventata o chestie masurind 7.500 km.p. si ceva, numarind in jur de 500.000 locuitori – din care abia 30% erau „moldoveni”.
Evident, scopul rusilor (ce importanta ca acum isi ziceau sovie-tici) era : „liberarea Moldovei de sub jugul romanilor si realipirea ei la adevarata patrie a truditorilor moldoveni”. Asadar : Moldova istorica, Tara Moldovei, avind aproape 7 secole de existenta ca stat (din care ultimul secol ca parte integranta a statului roman) masurind peste 100.000 km. p., numarind cca 8 milioane de locuitori – trebuia sa se „realipeasca” la un raion (hai : doua) ale Uniunii Sovietice ! Propaganda neincetata, permanentele acte de terorism (imaginate si dirijate de aproape de „prietenul Romanilor”, Bulgarul Christian Rakovski (devenit, din socialist luminat, bolsevic tenebros) nu au reusit sa realizeze visul „truditorilor moldoveni” (conducatorii lor nici nu cunosteau „limba moldoveneasca” pe care tot ei o inventasera – drept care, prin 1938 Stalin i-a impuscat pe toti, pentru… tradare).
Intre 1932-33, in foametea organizata de Stalin, din cele cca 6 milioane de victime, majoritar ucrainene s-au aflat si zeci de mii de „moldoveni” – care, sub soarele socialismului biruitor au cunoscut canibalismul. Supravietuitorii gloantelor de mitraliera ale granicerilor sovietici de pe malul stang al Nistruului, care au reusit sa treaca fluviul in Romania (insa dupa re-cedarea definitiva, cea din 1944, au ramas in Basarabia) incepind din 1945 pana spre 1948 s-au reintalnit cu foametea si canibalismul „cele mai inaintate din lume” : foametea si canibalismul sovietice.
Insa iata : de capitularea Frantei si deruta Angliei, in mai 1940, a profitat Stalin : prin ultimatumul din 26 iunie 1940 URSS a re-rapit, „Bessarabia” si, din aceeasi miscare, „Bucowina”- care nicicand nu cunoscuse ocupatie ruseasca.
Evacuarea administratiei si armatei romane ar fi urmat sa inceapa in ziua de 28 iunie (1940). Insa inca din seara zilei de 27 au trecut frontiera unitati militare sovietice, atat in uniforme, cat si in civil – aceste formatii (cuprinzind peste 50% evrei), prezentindu-se ca „localnici indignati”. Daca sovieticii in uniforme nu se atingeau de coloanele refugiatilor, „civilii” (dealtfel inarmati) au instaurat „teroarea de sase zile” pe intreg teritoriul cedat : ostasii in retragere (primisera ordinul sa nu se apere, sa nu riposteze !) erau opriti, dispersati, batuti, jefuiti de bunurile personale, de arme, de uniforme, multi dintre ei au fost zmulsi din coloane si prefacuti in „prizonieri de razboi” (abia peste un an Romania avea sa se afle in razboi cu URSS). Insa daca soldatii simpli aveau sansa sa scape de atacatori, subofiterii si ofiterii nu : acestia erau, cu totii, selectati, li se rupeau epoletii, erau scuipati, batuti – si multi impuscati pe loc.
Pierderile provocate de batalioanele de „civili sovietici” („cei mai civili din lume”) armatei romane in retragere (pana la 3 iulie 40) : 356 ofiteri superiori si 42.876 soldati si subofiteri – ucisi si disparuti.
Si iata cum se leaga lucrurile : ostasii si civilii ajunsi, in fine, indaratul noii granite (blestematul rau Prut), prezentau cu totii simptome de dementa colectiva. Fiind martori si victime ale agresiunilor de o nemaipomenita salbaticie a „civililor” – care, vadit, erau in majoritate evrei – s-au jurat (au fost juraminte publice) ca se vor razbuna pe Evreii care-i atacasera, ii maltratasera, ii umilisera (taierea nasturilor de la pantaloni era o „inventie” recenta) si ii asasinasera pe camarazii lor.
Asta se petrecea incepind din 3 iulie (1940), la incheierea retragerii, cand militarii aveau in minte doar ce li se intamplase lor si unitatilor lor, nu-si imaginau ce se petrecea imediat in urma coloanelor romanesti in retragere…
Si, vai, ce li se intampla nemilitarilor; din acel moment locui-torii provinciilor cedate, Basarabia si Bucovina de Nord, tinutul Herta intrau in cosmar si in noapte siberiana:
Din chiar ziua de 28 iunie, in localitatile cele mai estice, au inceput a actiona „civilii” – in cvasitotalitate, evrei: ii arestau, nu doar pe jandarmii si politistii ramasi pe loc, pentru a asigura tranzitia administrativa (ce iluzie!), dar si civili, magistrati, profesori, invatatori, negocianti, proprietari, preoti.
Multi – prea multi – evrei localnici, dealtfel intelectuali ei insisi: avocati, medici, farmacisti, literati – s-au prefacut, cu prilejul cedarii Basarabiei si Bucovinei din iunie 1940 in niste fiinte sangvinare, care se „razbunau”, nu pentru ceea ce, eventual, indurasera ei, pe sol romanesc, ci pentru persecutiile de oriunde – in 2000 ani! La Cernauti, la Hotin, la Soroca, la Orhei, la Chisinau, la Tighina, la Cetatea Alba, la Ismail, la Reni – peste tot, sub conducerea „iluminat-revolutionara” a unor intelectuali evrei (chiar si muzicieni – desi se zice ca muzica imblanzeste fiarele… – atentie: ne aflam la sfarsitul lui iunie 1940) s-au imbatat de placere, linsind, batjocorind, impuscind, in strada, functionari ai prefecturilor, directori de licee, proprietari, dedindu-se unor acte de pura barbarie: s-au numarat cu zecile preotii torturati, umiliti in plina strada (aici interveneau femeile : urinind, teatral, pe corpul victimei aflata la pamant, apoi scuipind pe… opiumul popoarelor, ca intr-un balet proletar); popilor li se taiau, de regula, urechile si limba – iar finalul era imuabil: corpul (sau corpurile) erau duse la cea mai apropiata biserica – si incendiat totul.
Dintre evrei au fost recrutate si „cadrele medii” – cele „superioare” (partid, NKVD) fusesera aduse de peste Nistru.
Cand s-au intors Romanii, in iunie 1941, s-au razbunat. „Pe evrei”… Nu am stire ca Romanii sa fi pus mana pe macar unul din cei cu adevarat vinovati (acestia fugisera primii, cu aparatul politico-politienesc sovietic, stiind bine ce fel de „justitie” aplicasera ei, „liberatorii” in teritoriile ocupate).
Din nefericire asa se intampla: pentru faptele rele, nu cei rai platesc – ci nevinovati…

In cvasitotalitate aparatul administrativo-politienesc instalat in „Republica Socialista Sovietica Moldova” era alcatuit din (in ordine descrescatoare): ucraineni, evrei, rusi.
Nu trebuie uitat cu niciun chip: bestiile de „prim-secretari” ai URSS: Hrusciov, Brejnev, Cernenko, Andropov isi facusera „clasele” ca prim-secretari ai „R.S.S. Moldova” iar coincidenta (care nu este una): primii trei erau si ucraineni. Aceasta precizare, pentru a… preciza: Ucrainenii care s-au plans totdeauna ca Rusii i-au subjugat, ca i-au prefacut in cetateni de categorie inferioara, ca i-au reprimat salbatic („ca ucraineni”)- au fost, in teritoriile romanesti cazute sub ocupatie sovietica, cei mai numerosi comunisti, sovietisti, cei mai zelosi rusisti, cei mai feroci trimisi ai Kremlinului in „Republica Moldoveneasca” – si dublu, triplu in judetele din Bucovina de Nord, din nordul si din sudul Basarabiei inghitite de „Republica Ucraineana”. Acolo Ucrainenii au impus cu ciomagul stramosesc si cu pusca (ruseasca) legea bolsevica asupra altor etnii, persecutindu-i salbatic pe romani – ca romani, nu ca antisovietici. Dupa 1952 („procesul bluzelor albe”, cand multi dintre evrei fusesera eliminati din aparatul politico-administrativo-represiv), Sovieticii de origine ucraineana au ocupat in cvasitotalitate posturile de conducere din „Moldova” si, dedulcindu-se la trai bun pe spinarea bastinasilor, s-au mutat cu tot neamul lor si cu toate neamurile neamurilor lor de „bieti ucraineni persecutati de rusi” peste romanii din Basarabia si din Bucovina – nu doar la orase, ca pana atunci, cata vreme a durat regimul cartelelor alimentare – ci la sate, in sate, alungindu-i pe sateni din casele cele mai aratoase – in care nu putea locui decat un ucrainean! Superior! Ca natie dominanta!
Comportamentul ucrainenilor dovedeste o data mai mult: un rob devenit supraveghetor de robi este mult mai crud decat stapanul de robi; un detinut devenit brigadier e mai salbatic decat un gardian.
Dupa modelul tarist, locuitorii bastinasi (aborigenii) nu aveau voie sa se stabileasca in orase – deci nu aveau acces la cultura: desigur, numai in limba rusa. Fiindca limba romana – pe care o vorbeau bastinasii din timpurile in care Slavii abia ieseau din mlastinile lor din Mazuria si incepeau a se revarsa inspre sud – le era interzisa de rusi: Rusii inventasera pentru Romanii prefacuti prin ukaz in „cetateni sovietici”, nu doar o identitate moldoveneasca, ci chiar o „limba moldoveneasca” (cand, se stie: limba vorbita de Romanii din Basarabia nu este nici macar un dialect, ci doar un grai al romanei! Aceasta „limba moldoveneasca” devenise, oficial, cum altfel?, „de origine slava, avea o structura slava” ! De ce? Simplu ca un ukaz: fiindca se scria cu caractere chirilice (de la data ukazului in chestiune)…
Inca un amanunt despre tratamentul pe care Rusii l-au aplicat Romanilor din teritoriile rapite:
Stalin, in 1940, a umblat cu creionul pe harta, confectionind o „Moldova Sovietica”, iar o parte din nordul, si o parte din sudul Basarabiei au fost trecute la Ucraina ; tot la Ucraina a intrat si Bucovina. Ciudat, insa: daca intre Ucraina si Bielorusia ori Federatia rusa cetateanul sovietic putea calatori fara a tine seama de „granite”, intre diferitele parti ale teritoriilor foste romanesti hacuite nu era posibil : fusesera taiate pe la mijloc nu doar unitati administrative, ca judetele, plasele, ci chiar localitati. Astfel: Romanii din Republica Moldoveneasca erau inscrisi ca „moldovan” – insa fratii, verii, unchii din satul vecin (sau: cealalta jumatate a satului), cazut la Ucraina, erau cu totul altceva: „ruman”. In principiu, in Ucraina, romanii aveau limba materna: romana – pe cand cei din Moldova… „limba moldoveneasca” – fiind strict interzisa si pedepsita cu inchisoare doar pro-nuntarea sintagmei : „limba romana”!

In 1989 Republica Socialista Sovietica Moldova si-a declarat independenta fata de URSS. Normal ar fi fost ca imediat sa se uneasca cu Romania.
Numai ca Romania atunci era condusa de comunisti moscoviti ca Iliescu, ca Petre Roman (fiu al generalului de NKVD Valter), ca Mihai Caraman, cel care a produs atatea pagube in OTAN (la Paris) – in folosul URSS. Mai grav: opozitia democratica era condusa de Corneliu Coposu: si ardelean si taranist si fost detinut politic reeducat. Care s-a opus (si nu doar nu a sustinut unirea cu patria muma…) La urma urmei, mai mare este vina „democratilor” decat a neocomunistilor si a securistilor.
De aceea „Republica Moldova” a recazut in descurajare si in mizerie materiala.
Poate mileniul III sa aduca adevarata solutie si pentru acei oameni martirizati de vrajmasi, respinsi de frati.

Sursa:

http://www.tiuk.reea.net/10/basarabia2.html�

4 COMENTARII

  1. Mi-a placut foarte mult istoria condensata scrisa de domnul Paul Goma a unei parti din Tara si neamul romanesc.
    Domnul Goma este cel mai mare scriitor roman in viata.
    Sa-i dea Bunul Dumnezeu sanatate, noroc si viata indelungata.

    Nicolae D. Rusu

  2. In loc de un comentariu modest din partea mea, am ales solutia de a posta materialul de mai jos, care confirma inca odata, daca mai era cazul, adevaratii autori ai genocidului facut asupra romanilor din Basarabia rapita de rusi (pentru a cata oara?). Materialul este semnat si intitulat:

    Holocaustul ( genocidul ) evreilor împotriva românilor

    Cerem despăgubiri de 200 (doua sute) miliarde euro

    Revoluţia bolşevică din Rusia au făcut-o evreii.
    In Consiliul Comisarilor erau 17 evrei, din 22 membri (77%),
    la Comisariatul Războiului 33 evrei, din 43 membri (77%),
    la Afaceri Străine 13 evrei, din 16 membri (81%),
    la Justiţie 20 evrei, din 21 membri (95%),
    la Instrucţie Publică 6 evrei, din 6 membri (100%),
    la Muncă 7 evrei, din 8 membri (87%),
    la Ministerul Provinciilor 21 evrei, din 23 membri (91%),
    la Presă 4 evrei, din 4 membri (100%),
    în misiunile Crucii Roşii, de fapt misiunea propagandei în ţările străine, 8 evrei, din 8 membri (100%).
    In total 129 evrei, din 151 de conducători ai Rusiei bolşevice.

    Pe 12 aprilie 1919, M.Cohan scria în ziarul Le Comuniste, din Harkov: „Putem fără ezitare să afirmăm că Marea Revoluţie Rusă a fost înfăptuită de mâinile evreieşti…Noi am fost şi numai noi cei ce am condus Proletariatul Rus spre aurora internaţională şi chiar astăzi Cauza bolşevismului stă în mâinile noastre tari…Simbolul iudaismului, steaua cu cinci raze, este acum adoptată de bolşevism…şi în acest semn va fi exterminată burghezimea”.

    Politica exterminării totale a clasei conducătoare a început în Rusia, cu Revoluţia din 1917, iar în România a avut loc între 1940-1964 (cu întrerupere între 1941-1944).

    In 1918 poporul român şi-a reîntregit ţara, constituindu-şi statul naţional unitar român. Dar acum, împotriva acestui ideal sfânt, împlinit, al tuturor românilor, de a trăi într-o singură ţară, a început terorismul în România, prin evreul Max Goldştein, care a pus o bombă în Parlamentul României, atentat soldat cu morţi şi răniţi.

    In 1921 în România s-a înfiinţat Partidul Comunist din România, numit şi Partidul Comunist Român. Acesta a acţionat împotriva integrităţii teritoriale a României, dintr-un motiv cât se poate de clar, pentru că România se opunea cu succes avansării bolşevismului pe teritoriul său. Bolşevicii avuseseră un deosebit succes în Germania. In Ungaria, în 1919, preiau puterea. Guvernul Sovietelor din Ungaria a fost răsturnat de armata română, în 1919, care, după ce a intrat în Budapesta, s-a retras, revenind interiorul graniţelor României. Comuniştii din România hotărăsc să împartă Ungariei, Bulgariei şi Rusiei Sovietice, o mare parte din România, încât România să nu mai poată despărţi Uniunea Sovietică de Ungaria şi nici de Bulgaria. In felul acesta Uniunea Sovietică ar fi urmat să debordeze în Balcani, Mediterana şi în întreaga Europă Occidentală. Acest plan de expansiune teritorială imperială a Rusiei bolşevice a fost dejucat de România în toţi anii de după Revoluţia din 1917, până spre sfârşitul celui de al doilea război mondial.

    In 1939 şi 1940, Partidul Comunist din România continuă să susţină cu fermitate desfiinţarea României ,,imperialiste”, prin dislocarea din trupul ei a Basarabiei, Bucovinei, Dobrogei, Transilvaniei şi a Banatului.

    In 1940, conform Pactului Ribbentrop-Molotov, URSS anexează partea de răsărit a României (Basarabia, Ţinutul Herţa, nordul Bucovinei). Cei ce au hotărât şi au executat genocidul (holocaustul) împotriva românilor de aici, au fost evreii, ca voinţă politică decizională comunistă. Genocidul a fost îndreptat atât împotriva clasei conducătoare, cât şi a poporului de rând, fiind vorba şi de o epurare etnică, de aducere în locul românilor, a unor cetăţeni sovietici, din alte părţi ale URSS.

    Ca să nu existe nici o îndoială şi nici o posibilitate de sustragere a evreilor comunişti, ca făptuitori ai holocaustului împotriva românilor, iată-i, în 1940, pe fiecare după mumele său:

    Tabelul nr.1
    cu membri Partidului Comunist din România, basarabeni şi bucovineni, recomandaţi de CC al PCR pentru a li se acorda calitatea de membri ai Partidului Comunist al bolşevicilor din toată Rusia:
    Nr. Nume Nr. Nume
    1 Bruhis (Kofman) Strul Pinhusovici 20 Revici Iakov Moiseevici
    2 Faierştein Raia 21 Visecauţan Polea Efimovna
    3 Kofman Iakov 22 Budeştskaia Ester
    4 Djureak Dmitri Mihailovici (Vladimirovici) 23 Cioklo Mordko
    5 Morgherştern Izrail Markovici 24 Kolpakci Iakov Aronovici
    6 Zighelbaun Strul 25 Şteinberg Froim
    7 Burlacenko Serghei Danilvici 26 Boguslavskaia Polea Iakovlevna
    8 Luca Leaslo 27 Romanenko Nikolai Nikolaevici
    9 Korotkov Iuri Aleksandrovici 28 Pastir Zasea Leibov
    10 Scvorţov Mihail Iakovlevici 29 Gudis Lev Smulevici
    11 Leibovici Srul Abramovici 30 Rabinovici Şoil Oiezero vici
    12 Oighenştein Lev Nikolaevici 31 Orlih Mark Semionovici
    13 Goldforb Abram Isaakovici 32 Boguslavski Iakov Tovici
    14 Petrov Piotr Ivanovici (Guzun) 33 Zighelbaum Abram
    15 Roitman Fanea Isaakovna 34 Voloh Abram
    16 Tarandaş Malea 35 Limon Srul Greşovici
    17 Korotkova Natalia Isaakovna 36 Grinman Isaak Iosifovici
    18 Satovskaia Roza 37 Bujor Iosif Aronovici
    19 Rabinovici Fanea Iakovlevna 38 Weisman Sara Iosifovna(Seindel)

    Tabelul nr. 2
    cu membri Partidului Comunist din România, basarabeni şi bucovineni, a căror apartenenţă de partid este necesar să fie înregistrată la locul actual de muncă.

    Judeţul Chişinău:
    Nr. Nume Nr. Nume
    1 Şafran Raisa Semionovna 21 Izu Fruhtman
    2 Leib Nahman (Noiman Leibovici) 22 Lupan Andrei Pavlovici
    3 Diner Eti Iakovlevna 23 Bravar Liuba
    4 Protodiakonov Vsevolod Mihailovici 24 Şvetskaia
    5 Malerp Maria Kisilevna 25 Makler Ciaka Isakovna
    6 Voinberg Niuka Markovici 26 Avramescu Ida
    7 Şor Lev Ilici 27 Hresonskaia Etea Iosifovna
    8 Zaru Ivan Ilici 28 Rubinştein Aleksander
    9 Oirik Avram Moiseevici 29 Geboveţer Riva Simonovna
    10 Derevicii Ippolit Gheorghevici 30 Gofman Mordko Iakovlevici
    11 Şandrovskaia Ita Beniaminovna 31 Silvestrov Ivan Antonovici
    12 Goldfarb Zeilik Borisovici 32 Kemelmaher Bliuma Naumovna
    13 Kuperman Isaak Moiseevici 33 Goldştein Iosif Pinkusovici
    14 Şvarţman 34 Gherenburg Roza
    15 Konstantinov Konstantin Stepanovici 35 Ihilovici Maier
    16 Glikman Gitlea 36 Sikorski Gheorghi
    17 Sinitivker Fritz 37 Iancu Janetta
    18 Grinberg Ida Izrailevna 38 Tukerman Mark Borisovici
    19 Şehter Roza Borisovna 39 Tudoraki Lena Aronovna
    20 Zislis Vonver Lvovici

    Judeţul Soroca:
    Nr. Nume Nr. Nume
    40 Cemortanu Matvei Grigorevici 51 Gherşman Srul Beirelovici
    41 Şoimu Ivan Samuilovici 52 Dolear Malea Ihilovna
    42 Kolokolnikov Evgheni 53 Akkerman Leib Iankelevici
    43 Pavlov Mihail 54 Harmi Eva Iankelevna
    44 Guţul Constantin 55 Şoimu Samuil
    45 Leahovski Mihail 56 Livşitz Haim
    46 Guţu Pavel 57 Klimov Ivan Ivanovici
    47 Gruzin Aleksandr 58 Mer Leib
    48 Zaidman Leib 59 Doktorovici Anna (Enea)
    49 Zelţer Rahil Ihilovna 60 Abramovici Abram
    50 Golovatii Ivan 61 Cehover (Tarasov) Oba Rahimilovici
    Judeţul Bălţi:
    Nr. Nume Nr. Nume
    62 Reidenboim Rahil Isaakovna 69 Rab Ivan
    63 Masisi Moisei Iosifovici 70 Oighenştein Niunea Iakovlevna
    64 Erji Leibil Nahmanovici 71 Goldman Bela Abramovna
    65 Voitman Berko Iakovlevici 72 Goldman (Baciu) Ida Mironovna
    66 Reidel Rahil 73 Iampolski Buka
    67 Palaria Riva Davidovna 74 Oighenştein Mihail
    68 Rab Eva Isaakovna 75 Kotlear Lev
    Judeţul Bender:
    Nr. Nume Nr. Nume
    76 Şimkov Ivan Fiodorovici 79 Reddenboim Smil
    77 Sisimov Mendel 80 Dikler Ester
    78 Revenealî Serghei 81 Dvoiritz Aron Matveevici
    Judeţul Orhei:
    Nr. Nume Nr. Nume
    82 Ciornaia Nataşa (Burlacenko) 86 Vainştoc Nuhin Rubinovici
    83 Krasnopolski Monea Iakovlevici 87 Munder Lev Abramovici
    84 Malcik Riva Favelevna 88 Kojuşneanu Abram Iakovlevici
    85 Averbuh Jena Livovna
    Judeţul Hotin:
    Nr. Nume Nr. Nume
    89 Kuşnir Semion Ilici 91 Botoşanski Avram Iţkovici
    90 Kovalciuk Vasili Mihailovici
    Judeţul Ismail:
    Nr. Nume Nr. Nume
    92 Gherşkovici Silea 94 Şabin Andrei
    93 Gherşcovici Jenea
    (după soţ Georgescu)
    Judeţul Cernauti:
    Nr. Nume Nr. Nume
    95 Finkel Evghenia (Vais Anna) 101 Gadiak Anton Iakovlevici
    96 Kurţman Mozes 102 Gadiak Anton Iakovlevici
    97 Vittner Eva 103 Rainer Racella Natalovna
    98 Vittner Norbert Leonovici 104 Magkovski Vasilii Onufrievici
    99 Kraizler Naftalii Uşerovici 105 Srefiuk Evghen-Lev
    100 Şlomiuc Reia Aronovna

    Tabelul nr. 3
    cu membri Partidului Comunist din România care trebuie să fie lăsaţi cu dreptul de membri ai partidelor comuniste frăţeşti şi să fie obţinute informaţii suplimentare despre activitatea lor în Partidul Comunist din România.

    Oraşul Chişinău:
    Nr. Nume Nr. Nume
    1 Spektor Ester Peisovna 17 Barenboim Ioşe Iankelevici
    2 Berştein Simha Pinkusovici 18 Bukur Ghenea Miniminovna
    3 Gherştein Haim Srulevici 19 Ohştat Ghenea
    4 Mirza Evghenia Borisovna 20 Blekher Lev Meerovici
    5 Feldman Riva Isakovna 21 Reider Moisei Lvovici
    6 Şteiberg Etea 22 Şprinţen Fanea Lipovna
    7 Goldberg Iosif Davidovici 23 Rubinştein Berta Vladimirovna
    8 Bubis Isaak Markovici 24 Lifşitz Efimovici
    9 Bubis Isaak Markovici 25 Ghilman Froim Moiseevici
    10 Şmulevici Liza Aronovna 26 Bleher Iakov Moiseevici
    11 Beloterkovici V.S. 27 Solomovici Fanea
    12 Torban Iosif Iakovlevici 28 Vasilenko Vladiimir Sergheevici
    13 Grekov Stepan Danilovici 29 Nisenblat Vitea Naumovna
    14 Kaşelnik Ivan Ivanovici 30 Abraham Sonea Grigorevna
    15 Lazar Izabela Iosiifovna 31 Kaufman Fanea Isidorovna
    16 Vinberg Isaak Leizerovici

    Orasul si judetul Soroca:
    Nr. Nume Nr. Nume
    32 Oleinik Maxim Stepanovici 88 Kolker Boruh
    33 Grigorii Mihailovici 89 Kravţov Ivan
    34 Melişen Ivan Nicolaevici 90 Naumov Alexei
    35 Navroţkaia Anna Panteleevna 91 Gherşenzon Sulea Moiseevici
    36 Navroţki Mihail Iosifovici 92 Trahtman Idel
    37 Mişişin Alexander Antonovici 93 Pastuşenko Grigorii
    38 Navroţki Andrei Iosifovici 94 Derkauţan Aizik
    39 Navroţki Piotr Filippovici 95 Şehtman Ţalik
    40 Meşişen Vladimir Mihailovici 96 Gluhovski Petr
    41 Meşişen Nikolai Grigorevici 97 Karpiş Ivan
    42 Kordebanovski Frantz Iosifovici 98 Lisov Ivan Antonovici
    43 Boiko Ivan Makarovici 99 Soltuz Nikolai
    44 Mocindcea Vasilii Markovici 100 Gologorski David
    45 Reşednik Dionisii Ignat 101 Kriger Ianik
    46 Boredeniuk Mihail Vasilevici 102 Davidovici Lubov
    47 Bihovski Vasilii Abramovici 103 Pînzaru Ivan
    48 Takii Diordii Fiodorovici 104 Pînzaru Pavel Vasilevici
    49 Tokmeak Ivan Vasilevici 105 Kazak Demian Stepanovici
    50 Şaragov Semen Fiodorovici 106 Tivnik
    51 Weisberg Isaak 107 Tomak Gheorghii Pavlovici
    52 Oleinik Petr Feodoseevici 108 Iasinski Vasilii Ivanovici
    53 Kolesnik Afanasii Ivanovici 109 Kalmaţui Ştefan
    54 Ghebedniuk Timofei Fiodorovici 110 Kozman Timku
    55 Morgun Pantelei Fedotovici 111 Haralamb Buhor
    56 Tismineţki Buzea 112 Ciporneak Vanea
    57 Şarogradski David Şeşomov 113 Ciporneak Haralamb
    58 Goldenberg Abram 114 Zelţer Zolea
    59 Buhman Lazar Abramovici 115 Postolake Vasilii
    60 Ciumak Mihail 116 Bezbeda
    61 Roitman Iakov 117 Maceak Ivan
    62 Stolear Hana Srulevna 118 Eriomenko Grigorii Fiodorovici
    63 Cerkbz Vsevolod Arkadievici 119 Şveţ Dmitrii Mihailovici
    64 Goldştern Şişmon 120 Poliţiuk Şişma
    65 Dumbravă Anatolii 121 Strahov Kalinik
    66 Bilkis Ilia Isaakovici 122 Samanaki Alexandr Ivanovici
    67 Şteinbuk Smil 123 Ciobanu Marcu
    68 Faierştein Iancu Aronovici 124 Guţu Dimitrii
    69 Goreşnik Iţik Meerovici 125 Kvatkovski
    70 Şulman Froiim 126 Ştrahman Sunea
    71 Magazinik Riva Leibovna 127 Bruma Semion
    72 Magazinik Gherş Leibovici 128 Halkin Sima
    73 Milman Moişe 129 Buris Sima
    74 Makogon Sonea 130 Nedelea Ambrozis
    75 Kotler Hanakii Iankelevici 131 Şmunis Iţik
    76 Kotlear Mendeii Iankelevici 132 Revuleţ Grigorii
    77 Kotlear Şmerl Iţkovici 133 Spivak Şlik
    78 Palii Vasilii 134 Ţentis Pavel
    79 Balan Isake 135 Kaplan Avoris
    80 Ghilas Haralambie 136 Savka Efim Dmitrevici
    81 Stariş Silvestr 137 Kaplan Mioka
    82 Gogu Profirii 138 Hoiut Iosif
    83 Kofteneak Vladimir 139 Sosna Haim
    84 Deaur Dimitri 140 Kaplan Avoris
    85 Harkovei Afanasii 141 Ţîmbaliuk Kuzma
    86 Lefter Dionisii 142 Ciumak Semion
    87 Tihoţki Valentin

    Judeţul Orhei:
    Nr. Nume Nr. Nume
    143 Sakara Evghenia Vasilevna 162 Moitlis Moisei Şumovici
    144 Brizma Cearma Aronovna 163 Ciobotaru Sara Iosifovna
    145 Şnir Ghenea Livovna 164 Iaruga Isaak Abramovici
    146 Lener Frima Iakovlevna 165 Goldman Polina Pavlovna
    147 Lefter Roza Avseevna 166 Goldman Isaak Pavlovici
    148 Lerner Opşip Kipelovici 167 Fişman Rahil Davidovna
    149 Şaparina Pelagheia Isakovna 168 Fişman Estera Davidovna
    150 Zamislovskaia Peloaghelia Moiseevna 169 Gerş Dafa Davidovna
    151 Şapoşnik Izrail Rubinovici 170 Daici Ghitlea Şlemovna
    152 Lerner Venea Markovna 171 Brezman Ecaterina Aronovna
    153 Rakul Constantin Gheorghievici 172 Popusku Mira Mendelevna
    154 Tartovski Solomon Moiseevici 173 Berekovici Adela Isaakovna
    155 Ghelman Riva Haskova 174 Jesan Vasilii Ivanovici
    156 Rezingof Sara Haimovna 175 Zisler Iankel Ţalikovici
    157 Dizingof Naum Haimovici 176 Şmukler Leib Borisovici
    158 Malis Motel Abramovici 177 Kogan Beleamia Moiseevici
    159 Cebotari Peisih Haimovici 178 Tarlev Hana Ioaakovna
    160 Grivokopatel Haim Iosifovici 179 Ghinzburg Lipa Tudicovici
    161 Vaiser Haia Iosifovna 180 Averbuh Basea Livovna

    Judeţul Bender:
    Nr. Nume Nr. Nume
    181 Erţberg Amika 197 Goldştein Iakov Şmulevici
    182 Burlak Fiodor 198 Haikim Idel Gherşkovici
    183 Slipakov Nikolai 199 Zelter Zaiveid Leibovici
    184 Tabanov Elifer 200 Roşko Rahman Davidovici
    185 Gabdzea Feodosii 201 Kîsa Hristofor Ivanovici
    186 Bazarov Dmitrii 202 Kelmenciuk Zinovii Ivanovici
    187 Taran Iakov 203 Borisova Zinaida Ivanovna
    188 Kovtunenko Ivan 204 Şlapakov Nikolai Abramovici
    189 Bicikov Victor 205 Pronoza Evghenii Ilici
    190 Bicikov Boris 206 Brodskaia Dora Zaharovna
    191 Zavada Victor 207 Koroli Boris Iakovlevici
    192 Grinberg Hava 208 Brodskaia Janna Zaharovna
    193 Kofman Zelma 209 Leah Ivan Zaharovici
    194 Kofman Fanea 210 Dmitrieva Şeifa Iosifovna
    195 Mozeş Evghenii 211 Prokopet Moisei Iosifovici
    196 Sisman Frida

    Judeţul Bălţi:
    Nr. Nume Nr. Nume
    212 Kolker Moisei Mihailovici 234 Ghelman Ivţe Iţkovici
    213 Birinboim Zolea Nutoviei 235 Şerman Moişe Beilovici
    214 Barenboi Abram 236 Fux Naftul Abramovici
    215 Lerner Lona Idelovna 237 Rîlskii Grigorii Afanas
    216 Rabenko Alexandr Israilevici 238 Haot Niusin Gherşovicii
    217 Rapaport Beeno Boris 239 Jukovskii Boris Iosifovici
    218 Kuşnir Semion Aronovici 240 Ţuprik Aizea Davidovici
    219 Goldiş Abram Isaakovici 241 Rudima Anton Gheorghevici
    220 Garber Sioma Ovşi Iankelevici 242 Kleiman Moise Isaakovici
    221 Weisman Toivi Şaevici 243 Pogorelovskii Mihail Samuilovici
    222 Rozenblat Moişe Lipov 244 Babineţki Ivan Pavlov
    223 Roll Valter Livovici 245 Zernovoi Ivan Ivanovici
    224 Kuşnir Haia Eftimovna 246 Reaboi Andrei Anufrievici
    225 Brinboim Monea Nutuvici 247 Stratiiciuk Iakov Stepan
    226 Kaţ Oscar Gerş-Berovici 248 Gomeniuc Ivan Eliseevici
    227 Kevilevin Ihil Moşkovici 249 Grinberg Haia Solomonovna
    228 Kiseleva Şeiva Zisileva 250 Grinberg Fira Izrailevna
    229 Bujor Tatiana Iakovlevna 251 Leabis Tatiana Isidorovna
    230 Ghelman-Vaitraub Fanea Pinkrovna252 Vikinskii Fiodor Ivanovici
    231 Roizman Nlemi Borisovna 253 Gavriliuk Petr Petrovici
    232 Harak Polea Zelmovna 254 Golik Ivan Andronovici
    233 Grinberg Mişa 255 Glinberg Moise Grigorevici

    Tabelul nr. 4
    cu membri Partidului Comunist din România, basarabeni şi bucovineni, sosiţi în URSS, în calitate de emigranţi politici (foşti voluntari ai Armatei Republicane în Spania ş.a.), pe care CC al PCR îi recomandă pentru a fi transferaţi în Partidul Comunist al bolşevicilor din toată Rusia:

    1. Tismeneţki Leon Moiseevici
    2. Telmer Elias
    3. Kleiman Moisei Solomonovici
    4. Vihrev Abram Naumovici.

    Din partea de răsărit a României, armata română se retrăsese fără luptă, deci nu existau nici un fel de consecinţe dureroase pricinuite românilor sau evreilor de aici, datorită încleştărilor armate. Şi cu toate acestea, în 1940, împotriva armatei române în retragere, evrei înarmaţi au umilit şi au lichidat, prin împuşcare, ofiţeri şi soldaţi români. Armata română primise ordin să nu răspundă la provocări. Este evident că aceşti evrei se coalizaseră, cu arma în mână, cu armata de invazie a URSS, împotriva propriei ţări, România, încadrându-se astfel în programul şi activitatea comuniştilor evrei de până acum, împotriva statului român. Singurul român care a fost în fruntea Partidului Comunist, până după al doilea război mondial, a fost îndepărtat din funcţie în 1924, pentru că începuse să regrete şi să nu mai accepte aceste programe de desfiinţare a României.
    Asupra familiilor de români care se refugiau din calea ocupantului rus, evreii s-au dedat la jafuri şi omoruri.
    Din Basarabia, Ţinutul Herţa şi nordul Bucovinei, trenurile morţii pornesc spre Siberia, începând cu anul 1940 şi din 1944,până în anii de după 1950. Morţi pe drum, în vagoane de vite, din lipsă de aer şi apă. Moartea seceră în lagărele de exterminare. Adevărate stafii, schelete umane. Sute de mii de civili români. Putinii supravieţuitori au avut parte numai de persecuţii, până la moarte. Toate acestea în răsăritul României căzut sub ocupaţia bolşevică. Dar în România (între graniţele României de azi), ce s-a întâmplat între 1944 – 1964 ? In 1948 comuniştii preluaseră întreaga putere politică în România. Are loc lichidarea totală a clasei conducătoare din România, a tuturor elitelor şi a multor altor români, din poporul de rând. In întreaga Românie, din 1921 până în timpul celui de al doilea război mondial, erau aproximativ 1000 (o mie) de comunişti, în mare majoritate alogeni, conducerea aparţinând evreilor. Din 1948 până în 1964, în România au fost întemniţaţi peste două milioane de români şi peste două sute de mii au fost lichidaţi în puşcării şi lagăre. Singura forţă politică decizionlă, în România, o formau comuniştii. Secretariatul Comitetului Central al Partidului Comunist Român din anul 1948:
    Gheorghe Gheorghiu-Dej – Secretar general,
    Ana Pauker- Secretar, evreică,
    Vasile Luca- Secretar, evreu,
    Teohari Georgescu- Secretar, evreu,
    Lothar Rădăceanu- Secretar, evreu.
    Se impune precizarea că ministrul de interne al noii orânduiri comuniste din România a fost tot evreu, Teohari Georgescu. Si alţii, şefi ai securităţii. In acest context se poate înţelege mai bine, de ce colonelul Alexandru Nicolski, evreu, este exemplul tipic de ofiţer de securitate vinovat de genocid împotriva românilor.
    Apare un fenomen demn de reţinut. In viaţa publică, evreii din Comitetul Central al Partidului Comunist Român, după preluarea puterii, (a se vedea spre exemplu anul 1948), apar cu nume româneşti – cu o excepţie, sau două. Evreii comunişti din 1940 au numele lor evreiesc.
    Fenomenul românizării numelor, după război şi în timpul comunismului, se răspândeşte şi în rândul altor categorii de evrei, încât, în aparenţă, după nume, o parte din evrei au dispărut. Nu înseamnă că nu au mai existat şi evrei cu nume evreieşti. N-au avut nici un fel de dificultăţi pentru afirmare socială, politică, profesională, nici unii, nici alţii. Dimpotrivă, evreilor, majorităţii zdrobitoare, li s-a asigurat, în viaţa României, locuri de şefi. Dăm în continuare o listă de evrei care au format conducerea României în primii ani de domnie a comunismului, datele fiind extrase din The Plot Against the Church, de Maurice Pinay, de la p.73-77 (Cf. Traian Golea, Cum se regizează condamnarea unui popor, Romanian Historical Studies, 1996, ed. II ,p. 7-9 ). Evrei în Guvernul României:
    1.Ana Pauker, alias Anna Rabinsohn , Ministru de Externe şi agenta nr.1 a Moscovei la Bucureşti.
    2. Ilka Wassermann, reala directoare a Ministerului de Externe.
    3.Iosif Chişinevschi, alias Jakob Broitman, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi membru al Comitetului Central.
    4. Teohari Georgescu, alias Burah Tescovich, Ministru de Interne.
    5. Avram Bunaciu, alias Abraham Gutman, Secretar General al Adunării Naţionale, realul conducător al Adunării.
    6. Lothar Rădăceanu, alias Lothar Wuertzel, ministru.
    7. Miron Constantinescu, alias Mehr Kohn, originar din Galaţi, Ministru al Minelor şi membru al Comitetului Central.
    8. Moises Haupt, general, comandant militar al Capitalei.
    9. Laurian Zamfir, alias Laurian Rechler, general, şef al Securităţii, originar din Brăila.
    10. Heinz Gutman, şef al Serviciului Secret Civil.
    11. William Suder, alias Wilman Suder , şef al Contra Spionajului.
    12. Colonel Roman, alias Roman Walter, tatăl lui Petre Roman, şef al Serviciului de Educaţie, Cultură şi Propagandă al Armatei.
    13. Alexander Moghioroş, Ministru al Naţionalităţilor, evreu din Ungaria.
    14. Alexandru Badan, alias Alexander Braunstein, şef al Comisiei de Control al Străinilor.
    15. Maior Lewin, evreu, fost ofiţer în Armata Roşie, şef al Cenzurei pentru presă.
    16. Colonel Holban, alias Moscovich, şef al Securităţii pe Bucureşti.
    17. George Silviu, alias Gersch Gollinger, secretar general în Ministerul de Interne.
    18. Erwin Voiculescu, alias Erwin Weinberg, şef al Departamentului pentru paşapoarte în Ministerul de Externe.
    19. Gheorghe Apostol, alias Gerschwin, preşedinte al Sindicatului Muncitoresc
    20. Stupineanu, alias Stappnau, şef al Spionajului Economic.
    21. Emmerick Stoffel, evreu din Ungaria, ambasador al României în Elveţia.
    22. Harry Fainaru, alias Hersch Feiner, şef de legaţie în Ambasada din Statele Unite.
    23. Ida Szillagy, evreică, prietenă a Anei Pauker. Reala conducătoare a Ambasadei din Londra.
    24. N. Lăzărescu, alias Burach Lazarovich, însărcinat de afaceri a României la Paris.
    25. Simon Oieru, alias Schaeffer, subsecretar de stat.
    26. Aurel Baranga, alias Ariel Leibovich, inspector general în Departamentul Artelor.
    27. Liuba Chişinevschi, alias Liuba Broitman, preşedintă a Femeilor Române Antifasciste.
    28. Lew Zeiger, evreu, director general în Ministerul Economiei.
    29. Doctor Zeider, jurisconsult al Ministerului de Externe.
    30. Marcel Breslaşu, alias Mark Breslau, director general al Departamentului Artelor.
    31. Silviu Brucan, alias Bruekker, redactor şef al Scânteii, conducea întreaga campanie care viza dezamăgirea poporului în ce privea domnia comunismului. In acelaşi timp conducea şi înscenata campanie antisemită din România.
    32. Samoila, alias Samuel Rubenstein, director guvernator al Scânteii.
    33. Horea Liman, alias Lehman, redactor secund al Scânteii.
    34. Inginerul Schnapp, evreu, director guvernator al ziarului România Liberă.
    35. Jehan Mihai, alias Jakob Michael, şef al industriei cinematografice române.
    36. Alexandru Graur, alias Alter Brauer, director general al Societăţii Radiofonice Române.
    37. Mihai Roller, evreu, necunoscut înainte de venirea sa în România, din Uniunea Sovietică, Preşedinte al Academiei Române, autorul istoriei falsificate a Românilor.
    38. Profesorul Weigel, tiranul Universităţii din Bucureşti. Conducea operaţia de epurare a studenţilor anti comunişti.
    39. Profesorul Lewin Bercovich, un alt tiran al Universităţii din Bucureşti, care controla corpul profesoral, venit din Rusia.
    40. Silviu Iosifescu, alias Samson Iosifovich, cel care i-a cenzurat pe Eminescu, Alecsandri, Vlahuţă, de conţinutul care nu se armoniza cu comunismul.
    41. Joan Vinter, alias Jakob Winter, al doilea critic literar marxist al României.
    42. Trei predecesori secretari generali ai Ligii Generale a Muncii au fost evrei, Alexander Sencovich, Misha Levin şi Sam Asriel (Serban).
    Extremiştii de stânga şi atrocităţile comise nu pot scăpa de verdictul: holocaust, genocid, crimă la adresa umanităţii.
    Considerăm că poporului român trebuie să i se ofere din partea organismelor internaţionale evreieşti, din partea evreilor de pretutindeni şi din partea statului Israel, pentru Holocaustul săvârşit de evreii comunişti împotriva românilor, suma de 2oo (două sute) miliarde euro.

    _________________

    – II –

    Matatias Carp, evreu din România, în Cartea Neagră, Bucureşti, 1946, vol. 1, p. 48, scrie „presupunând sau pretextând injurii sau ofense ce s-ar fi adus acestei armate de către evrei, cu prilejul retragerii din teritoriile cedate în 1940, Armata Română, recucerind aceste teritorii în 1941…”
    Deci, după Matatias Carp, evreii, în 1940, nu s-au manifestat în nici un fel împotriva militarilor români ( presupunând sau pretextând injurii sau ofense ce s-ar fi adus..) .
    În 1944, deşi armata română încetase orice luptă cu URSS, românii fiind angajaţi în bătălii împotriva Armatei germane, sovieticii deportează în URSS pe cei 180 000 de militari români, de pe linia frontului. Aceştia nu mai trăseseră nici un foc de armă împotriva militarilor sovietici. Nu erau prizonieri în urma unor lupte. Foarte mulţi îşi dorm somnul de veci în pământul lagărelor de exterminare. Teroarea comunistă cuprinde întreaga Românie. Evreii comunişti preiau, progresiv, puterea sub protecţia Armatei URSS, încât în 1948 sunt stăpânii absoluţi ai României. Nimeni nu îndrăznea să aibă o altă părere despre holocaustul (genocidul) împotriva românilor, din 1940 şi din prima jumătate a anului 1941, din teritoriile româneşti anexate de URSS şi din anii de după război, din România cu graniţele de azi, fără riscul de a fi condamnat la puşcărie pe viaţă, sau lichidat. Apar documente contrafăcute, mărturii şi declaraţii sub şantaj, ameninţări şi tortură.
    Istoricul american Nicholas M. Nagy–Talavera, evreu născut în România, în The Green Shirts and the Others, Hoover Institutions Press, Standfort, California, 1970, p. 305, în ediţia în limba engleză, din România, din 2001, p.427 şi în ediţia în limba română, din România, cu titlul Fascismul în Ungaria şi România (Subtitlul din engleză, Fascism in Hungary and Romania, devine titlu), din 1996, la p.414, scrie: „Ruşii au cerut cedarea Basarabiei şi a Bucovinei de nord. Ultimatumul a fost lapidar şi lipsit de orice echivoc. În haosul în care a urmat, generat de o retragere românească dezordonată, s-au petrecut multe lucruri care nu ar fi trebuit să se întâmple. Populaţia evreiască şi cea ucrainiană, în entuziasmul generat de plecarea autorităţilor române, care făcuseră din această provincie, cea mai prost administrată parte a ţării, i-au tratat pe românii în retragere într-un fel care avea să-i coste scump un an mai târziu.”
    Trecuse un sfert de secol între lucrarea lui Matatias Carp şi cea a lui Nagy -Talavera. Erau alte vremuri. Nagy-Talavera n-a mai avut curajul, ca predecesorul său, să nege atrocităţile săvârşite de evrei în 1940.
    Deci „s-au petrecut multe lucruri ce n-ar fi trebuit să se întâmple. Populaţia evreiască şi ucrainiană…i-a tratat pe românii aflaţi în retragere într-un mod care avea să-i coste scump un an mai târziu.”
    Este evident, în citatul de mai sus este vorba de fapte cutremurătoare, săvârşite de evrei împotriva românilor, în 1940, altfel autorul nu le-ar fi considerat drept cauză a ceea ce a urmat mai târziu, în 1941. De asemenea recunoaşte că s-a acţionat atât asupra armatei române, cât şi asupra românilor civili. Din text mai reiese că de vină este populaţia evreiască, nu numai evreii comunişti. Numai că şi Nagy -Talavera face tot ce poate, ca aceste doar câteva rânduri despre genocidul evreilor (holocaustul), din 1940, împotriva românilor, să se piardă în sutele de pagini ale lucrării. Şi neprecizând ,,lucrurile ce n-ar fi trebuit să se întâmple”, cititorul trece şi peste aceste doar câteva cuvinte, ca şi cum evreii n-ar fi de vină de crime la adresa umanităţii. Că este aşa şi nu altfel, reiese fără echivoc, chiar din titlul capitolului în care chiar şi cititorul versat descoperă cu greu aceste câteva rânduri: The Legion against Carolist Romania – Legiunea împotriva României carliste. Cu alte cuvinte, legionarii împotriva României carliste. Numai că citatul pe care l-am reprodus înseamnă Evreii împotriva României – o adevărată ,,carte neagră” a genocidului evreiesc împotriva românilor.
    Dacă în prima parte a acestui material destinat mass-mediei, am evitat să reproducem unele documente, pentru a nu aduce la lumina zilei rănile adânci, deschise în fiinţa poporului român, totuşi ne vedem siliţi să reţinem câteva. Toate se găsesc în arhiva Ministerului Apărării Naţionale şi în unele cărţi de specialitate. Spre exemplu, vezi Alex.- Mihai Stoenescu, Armata, mareşalul şi evreii, RAO International Publishing Company, 1998:
    ,,La Chişinău, 400-500 evrei comunişti constituiţi în bandă, înarmaţi unii cu puşti şi revolvere, iar alţii cu pietre şi bastoane, au cerut directorului Ioneţ, medicul spitalului de copii, ca imediat clădirea acestuia să fie predată. La încercarea medicului de a calma spiritele, l-au împuşcat, după care au năvălit în spital, devastându-l complet, iar pe copiii aflaţi internaţi, omorându-i şi aruncându-i afară pe geamuri.”
    „Populaţia evreiască de pretutindeni a avut o atitudine ostilă şi de sfidare, batjocorind pe funcţionari, asasinând pe unii dintre ei, furând tezaurul instituţiilor statului, etc.”
    „În judeţul Cetatea Albă bande comuniste evreieşti au schingiuit preoţi, le-au ars bărbile cu ţigări, au devastat bisericile.”
    „Populaţia şi în special evreii s-au înarmat cu armament luat de la unităţile noastre. Evreii din Basarabia continuau să atace fracţiuni izolate, la adăpostul trupelor ruseşti .”
    „Populaţia evreiască a ajutat la dezarmare.”
    „Exodul populaţiei române constituie o dramă de nedescris. Locuitorii evrei organizează pretutindeni – până şi în Galaţi – o adevărată rebeliune cu jafuri şi omoruri.”
    „Ciocniri între trupele române şi populaţia evreiască ce voia să sechestreze trenurile de evacuare au avut loc şi la Ungheni, soldate cu morţi şi răniţi.”
    „La îndemnul trupelor sovietice, unii militari minoritari din cadrul Armatei a 4-a şi a 3-a române au dezertat cu armamentul şi muniţia din dotare. Ulterior aceştia au fost organizaţi în bande înarmate şi au acţionat împotriva fostelor unităţi.”
    La 6 iulie 1940, pierderile Armatei române (primise ordin, pentru a evita războiul, să nu răspundă la provocări) au fost următoarele: ucişi, răniţi, daţi dispăruţi – 356 cadre şi 42.876 soldaţi şi gradaţi.
    „La Bolgrad, comuniştii circulau pe străzi având ca semn distinctiv steaua evreiască cu 6 colţuri şi o panglică roşie.”
    „Evreii din Chişinău au arborat drapele roşii, manifestând pe stradă şi barând străzile spre gară pentru a nu permite retragerea funcţionarilor români; au ocupat de asemenea localurile instituţiilor, comisarii Pascal Nicolae, Mateescu Constantin, Severin şi Stol au fost executaţi de evrei în stradă.”
    „În toate satele s-au arborat steaguri roşii şi în special evreii…”
    Documentaţia e bogată, dar într-un articol de presă, puţine documente pot fi reproduse. Unele, care evidenţiază sadismul evreilor, din timpul rebeliunii iudaice din 1940, împotriva românilor, au fost evitate, dar niciodată nu e prea târziu. Cuvintele lui Nicolae Iorga sunt edificatoare în sensul acesta:
    „Se adună şi cresc văzând cu ochii documentele şi materialele, acte oficiale şi declaraţiile luate sub jurământ. Înalţi magistraţi şi bravi ofiţeri, care şi-au riscat viaţa ca să apere cu puterile lor retragerea şi exodul românilor, au văzut cu ochii lor nenumărate acte de sălbăticie, uciderea nevinovaţilor, lovituri cu pietre şi huiduieli. Toate aceste gesturi infame şi criminale au fost comise de evreimea furioasă, ale cărei valuri de ură s-au deslănţuit ca sub o comandă nevăzută (s.n.).
    De ce atâta ură?
    Aşa ni se răsplăteşte bunăvoinţa şi toleranţa noastră?
    Am acceptat acapararea şi stăpânirea iudaică multe decenii şi evreimea se răsbună în ceasurile grele pe care le trăim. Şi de nicăieri o dezavuare, o rupere vehementă şi publică de isprăvile bandelor ucigaşe de sectanţi sangvinari. Nebunia organizată împotriva noastră a cuprins târguri, oraşe şi sate (s.n.). Fraţii noştri îşi părăsesc copii bolnavi, părinţi bătrâni, averi agonisite cu trudă. În nenorocirea lor ar fi avut nevoie de un cuvânt bun, măcar de o fărâmă de milă. Sprijin cald şi un cuvânt înţelegător, fie şi numai sentimental, ar fi primit cu recunoştinţă. Li s-au servit gloanţe, au fost sfârtecaţi cu topoare, destui dintre ei şi-au dat sufletul. Li s-au smuls hainele şi li s-au furat ce aveau cu dânşii, ca apoi să fie supuşi tratamentului hain şi vandalic (s.n.). Românimea aceasta, de o bunătate prostească faţă de musafiri şi jecmănitori, merita un tratament ceva mai omenesc din partea evreimii care se lăuda până mai ieri că are sentimente calde şi frăţeşti faţă de neamul nostru în nenorocire.” (De ce atâta ură?, în Neamul Românesc, din 6 iulie 1940).
    Până şi avocaţi evrei, chemaţi prin profesie să apere pe cei nedreptăţiţi, au participat la genocidul împotriva românilor, au fost lideri de grup de evrei criminali, au întocmit liste pentru asasinate:
    „În Soroca bande de comunişti evrei conduse de avocatul Michael Flexer după ce au ocupat clădirea primăriei şi a poliţiei au asasinat în faţa statuii generalului Poetaş pe comisarul Murafa şi ajutorul său Eustaţiu Gabriel.”
    „În Chişinău listele de execuţii au fost întocmite de intelectuali comunişti evrei, avocatul Carol Steinberbg, avocata Etea Dinar şi dr. Derevich.”
    „Astăzi a fost ultima zi a evacuării şi a fost hotărâtă zi de doliu naţional. Evreii şi comuniştii s-au purtat oribil. Asasinatele şi molestările…..”
    Cititorul însuşi poate completa lista cu ororile săvârşite de evrei. Aşa, din Paul Goma, Săptămâna Roşie, 28 iunie – 3 iulie 1940, sau Basarabia si evreii, Editura Vremea XXI, 2004:
    ,,Nu puţini erau înarmaţi si agitau liste negre, ameninţând pedepsirea celor figurând acolo.”
    La Cernăuţi ,, Evreii l-au împuşcat pe preotul bisericii catolice, pe câţiva gardieni. Evreii tineri (15 – 16 ani) au dezarmat soldaţi, i-au pus să se dezbrace, apoi i-au înjunghiat cu propriile baionete.”
    ,,Imediat după plecarea soldaţilor români, evreii, în număr de câteva zeci de mii, în afară de faptul că au comis tot felul de delicte, au deschis porţile închisorilor, înarmând pe deţinuţi, au început cu furie să masacreze pe românii aflaţi pe străzi, au jefuit băncile, casele particulare, au incendiat bisericile si palatele.” Iată nume de evrei din Cernăuţi, căpetenii ai bandelor de evrei asasini, din timpul genocidului antiromânesc:
    Marek Ficher, Filip Beer, Max Weissman, Bruell, dr. Zuflucht, dr. Kehr, dr. Saşa Pimensohn.
    Sau de tineri evrei asasini:
    Aufleger Feibis, Fisher, Abacumov, Eisinger, Sigi Bainer
    (Sigismund Brainer, sau Bayner, Beiner – îl găsim apoi, în regimul comunist, la Cluj, la securitate, adevărat torţionar, locţiitor al şefului serviciului anchete la Direcţia Regională a Securităţii).
    Şi în Cernăuţi, evreii preiau puterea lucală:
    Salo Brül – comisar,
    Glaubah – primar,
    Hitzig – ajutor de primar,
    Meer (Beer) – prefect.
    Deci se cunosc şefii progromului antiromânesc, prin asasinate la faţa locului şi prin încărcarea trenurilor de vite, cu români, spre Siberia. La fel s-a întâmplat şi în alte localităţi.
    La Chişinău, avocatul Steinberg – conducătorul sovietului comunal.
    La Chilia Nouă, dr. Robinovici, medic primar al oraşului, şeful comitetului local.
    La Soroca, Leizer Ghinsberg – conducătorul acţiunii teroriste.
    Lista poate continua cu alţi evrei, cu sutele de evrei din conducerea comunistă, factori politici, de decizie, împreună responsabili de genocidul împotriva românilor.
    ,,Înşişi copiii evrei, dintre care unii chiar străjeri, aşteptau în gări trenurile refugiaţilor, pentru a-i înjura şi a le arunca cu pietre şi orice obiecte care cădeau la îndemână, creând o impresie oribilă.”
    ,,Preotul Bujakovski din Tighina a fost împuşcat de teroriştii evrei.”
    Spre o documentare mai largă, cititorul poate apela şi la Gheorghe Buzatu, Aşa a început holocaustul împotriva Românilor, Bucureşti, Editura Majadahonda, 1995:
    ,,Incidentele, mai ales cu populaţia evreiască, au avut loc pretutindeni. Din această cauză evacuările în multe locuri au fost imposibile. S-au împuşcat funcţionari, s-au atacat chiar unităţi militare.”
    Cititorul, dacă doreşte, are la dispoziţie o carte alcătuită doar din documente (128 la număr), reproduse după originalele din arhive:
    Lt.colonel Alesandru Duţu, dr. Constantin Botoran, Situaţia evreilor din România,1939–1941, Editura Ţara Noastră, Uniunea Vatra Românească, Bucureşti, 2003 (carte interzisă şi trimisă la topit): ,,În toate oraşele basarabene şi nord bucovinene…s-au format grupuri de evrei înarmaţi, în majoritate tineri de ambele sexe, care numaidecât au început acţiunea teroristă. Au fost împuşcaţi cu predilecţie funcţionarii judecătoreşti, cei poliţieneşti, slujitorii altarului, precum şi funcţionarii financiari, aceştia din urmă cu ocazia devalizării diferitelor casierii ale Statului… Au fost cazuri când execuţiile au luat aspectul unei sinistre vânători de oameni, în care tot ce putea constitui un element reprezentativ românesc stimula activitatea sângeroasă a tinerilor terorişti evrei.”
    După ultima zi a evacuării Basarabiei, a nordului Bucovinei şi a Ţinutului Herţa, de către Armata română şi unele familii de români, evreii au continuat o altă evacuare, umplând trenurile pentru animale, cu români pentru lagărele de exterminare din Siberia. Epurare etnică prin holocaust în proporţie de masă. În România, din 1948, umplu puşcăriile cu milioane de români, dintre care, sute de mii, vor fi lichidaţi.
    Se impune cu necesitate înfiinţarea unei comisii pentru studierea holocaustului (genocidului) evreilor împotriva românilor şi publicarea lucrărilor rezultate din aceste cercetări.

    Societatea Culturală Bucureşti – Chişinău
    Gheorghe Gavrilă Copil, preşedinte
    Tel.021-7456782

    http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/pled_proc_com/ggcopil1.htm

LĂSAȚI UN MESAJ