Pîntea Gherman

0
54

(13 mai 1894, com. Zăicani, jud. Bălţi – 1967, Bucureşti)

Debutul politic al acestui învăţător a fost fulminant. La deschiderea lucrărilor Sfatului Ţării (21 noiembrie, 1917), publicistul George Tofan consemnează: „Pîntea, om tînăr, vecinic în mişcare, fire de organizator şi agitator de idei…Declaraţiile lui sînt repetat şi viu aplaudate. Vede scăparea Basarabiei numai în Sfatul Ţării şi crede că, dacă i se va da o organizare temeinică, va putea sluji de model şi celorlalte ţări”.

Vicepreşedinte al Congresului Ostaşilor Moldoveni, în primul guvern al Basarabiei autonome îi revine postul de adjunct al directorului general la Ministerul de Război. Preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie din Chişinău, primar al Chişinăului (1923, 1927–1928, 1932). În iunie 1940 s-a refugiat peste Prut. În timpul războiului al II-lea mondial a ocupat postul de primar al Odesei (1941–1944). După 1944 s-a aflat în România, fiind arestat de mai multe ori, dar de fiecare dată eliberat, fiindcă protectorul lui era mareşalul Timoşenko, pe a cărui soră el o salvase de la moarte fiind primarul Odesei. A mai fost judecat încă pe cînd era primar la Chişinău şi condamnat la o zi de închisoare. Dimineaţa, prietenii cu alai şi orchestră, l-au condus la penitenciarul de pe strada Tighina, iar seara, tot ei au venit şi l-au luat în primire şi a fost o petrecere de pomină. Aşa erau basarabenii de altă dată…

Gherman Pîntea a fost de trei ori primar al Chişinăului, fapt mai rar întîmplat în biografia acestui oraş. Locuia într-o casă de pe str. S. Lazo, care a fost demolată, dar totuşi primăria a decis să instaleze o placă comemorativă în memoria acestui om de excepţie.

Sursa: Vipmagazin.md

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ