Povestea Basarabiei, fiica limbii române

1
30
Povestea Basarabiei este asemanatoare cu cea a personajului orfan din basmele citite în copilărie. Datorită poziției umile pe care a avut-o periodic pe parcursul istoriei, o văd la categoria eroilor ignorați de cele mai multe ori, erou care mai apoi se dezvăluie a fi un personaj de o natură excepțională. Spre deosebire de acele basme, povestea Basarabiei este o poveste reală.


Dacă trecutul trebuie povestit, atunci scopul acestei povești este definirea adevărului istoric, cunoașterea și determinarea diferenței dintre binele și răul trăit de cei de dinaintea celor care ne-au adus pe noi pentru a povesti urmașilor noștri. Căci ăsta este scopul, și pentru a fi atins, unul din cei mai importanți scriitori ruși, Lev Tolstoi, ne spune printre rândurile sale că istoria pentru a fi înțeleasă trebuie analizată în ansamblu, orice eveniment este nevoie de studiat în corelație cu totalitatea acțiunilor, ce rezultă sau prezic acel eveniment, situate pe axa timpului. De aceea…


De la zidirea soarelui, căci așa începe povestea, destinul Basarabiei de a supravețui la răscrucea intereselor străine de dominație a transformat această palmă de pământ într-un teatru continuu de război. Cazacii, tătarii, rușii, turcii, polonii și restul invadatorilor străini au impus strămoșii noștri să stea la straja neamului zi și noapte. Strămoși care au zidit acel lanț defensiv din cetăți împotriva veneticilor de tot soiul: Hotin, ridicată de pe vremea înaintașilor lui Ștefan cel Mare; Soroca ce ținea piept tătarilor sau Tighina, a cărui ziduri stau de veghe la hotar până astăzi.


Era anul 1812, când fiica limbii române primește botezul stăpânului vitreg, intrând în robia și subordonarea unui imperiu ocupant. Aici, Basarabia istorică-și găsește sfârșitul pe fonul lucrărilor ocupantului de a crea o gubernie, fără memorie și fără demintate. Au încercat s-o învețe altă limbă, să-i implanteze alt trecut și să-i schimbe identitatea. Blestemul a urmărit-o până când sentimentul național renaște, exact ca pasărea Phoenix, din propria inexistență.


Noi aveam dragostea, credința, tradiția, avem adevărul de partea noastră, ei aveau ură și putere, ceia ce-i îndrepta spre ruinare. De aceea în perioada 1917-1918 pentru prima dată, “Deșteaptă-te române!”putea fi auzit și pe acest meleag, devine imnul nostru național. De aceea s-a înfăptuit reântregirea neamului și a triumfat adevărul credinței strămoșești. Dar pentru orice bucățică de libertate, orice bucățică de adevăr noi am plătit mai devreme sau mai târziu, am mai rămas datori doar în fața lui Dumnezeu.


Singură, bătută de direcția vântului spre toate extremitățile supravețuirii, Basarabia a trecut prin două războaie mondiale, războaie ce nu erau ale ei. Sângele ostașului basarabean a curs prin crăpăturile pământului secetos, a servit în calitate de carne de tun pe toate fronturile, au luptat pentru toți și pentru nimeni. S-a vorbit despre deportări, foamete organizată, masacre și despre toate faptele nelegitime realizate de tovarășii, deja sovietici, ce s-au instalat aici bătându-și joc în continuare de al nostru patrimoniu, dar judecata are sa vină. Ironia sorții, e ca până astăzi, necătând la faptul că am rămas pe dinafară în propria noastră casă, noi am fost naționaliștii cei răi, mișeii poporului, tot noi am fost fasciștii sau comuniștii trădători și minoritatea extremistă. Cu toate astea, sub același soare tot noi suntem străinii acestui pământ și tot noi îl iubim ca pe ceva sfânt.


Și povestirea nicidecum nu se termină aici, vorba cântecului “Pentru ea la Putna clopot bate / Pentru ea mi-i teamă de păcate / Pentru ea e bolta mai albastră / Pentru limba, pentru limba noastrã […]Pentru ea noi vãruim pereții / Pentru ea mai sunt rãniți poeții / Pentru ea cresc florile visãrii / Pentru limba, pentru limba țãrii ” pentru mama Basarabiei, pentru limba română istoria încă se scrie, povestea încă e vie, pentru ea Dumnezeu ne mai ține, pentru a noastră datorie… rabdă Basarabie, judecata are să vie.


Dacă ți-a plăcut articolul, îl poți vota în cadrul concursului „Blog pentru Basarabia” !

1 COMENTARIU

  1. 🙂 Da, foarte frumos. Mi-as fi dorit sa participe la un concurs in categoria „Fictiune”, povestea sa fie una inchipuita iar noi, toti romanii, sa nu fim nevoiti INCA sa induram asa nedreptate. Rea;litatea, insa, musca cu ura din noi, de parca i-am fi dusmani…

LĂSAȚI UN MESAJ