Povestea dragostei mele pentru România

0
12

scris de Oxana Greadcenco
Pentru noi, cei născuţi în Basarabia, România e un fel de “american dream”. Cel puţin aşa a fost în cazul meu. În imaginaţia mea de copil România era un fel de tărîm al minunilor ce se deschide îndată ce treci Prutul. Urmăream mai mult decît fascinată emisiunile pentru copii de la TVR1 şi în sinea mea îmi închipuiam că ACOLO trăiesc doar domni la cravată ce vorbesc o limbă cultă, oraşe împînzite cu alee şi biblioteci cu rafturile rupte de cărţi în limba română, ceea ce pentru mine chiar era un vis ţinînd cont de biblioteca modestă ce-o aveam în comună ce număra doar cîteva cărţi în română şi restul în grafie chirilică. Mai tîrziu, cînd am început să mai înţeleg şi eu cîte ceva ce se întîmplă în jurul meu şi cînd am început să mă uit la emisiunile sociale şi cele politice româneşti mi-am dat seama că totul nu e chiar atît de “roz” , totuşi în adîncul sufletului meu mai continuam să mă gîndesc la România ca la ceva ieşit din ordinar, ca la ceva care urmează a fi descoperit, însă această descoperire îşi aştepta momentul.

Mi-aduc aminte acel moment, de-a dreptul emoţionant pentru mine, cînd în sfîrşit mi se ivise ocazia de a vizita România. Doamne ce mai fericire! Auzisem de un concurs republican de eseuri ce oferea drept Premiul Mare o excursie prin România. Poate ar trebui să-mi fie ruşine, dar pentru prima dată expresia “participarea contează, şi nu premiul” nu era valabilă în cazul meu. De obicei, participam la consursuri similare fără a mă interesa motivaţia lor pur materială, ci mai degrabă experienţa acumulată, noi cunoştinţe, provocările la care trebuia să răspund. Atunci a fost altfel. Am lucrat aproape o săptămînă la acel eseu conştientă că şansele mele sunt aproape minime în contextul concurenţei acerbe la competiţii de acest gen unde participau sute de lucrări venite din toate colţurile republicii. Şi totuşi, am avut noroc. Luasem Premiul Mare, dar şi mai important pentru mine în acel moment, cîştigasem mult rîvnita călătorie în România. A fost probabil cea mai memorabilă săptămînă din viaţa mea. Rebelul adolescent din mine îşi vedea în sfîrşit materializarea viselor sale…Acum văd aceste porniri ale mele de-a dreptul copilăroase şi naive, dar totuşi cînd revin la acele momente faţa mea se luminează de un zîmbet nostalgic. Revenisem acasă cu impresii grandioase, plimbarea prin Parcul Copou, legendarul tei eminescian, vizita la Casa Poporului, Muzeul Satului, Palatul Peleş, Mogoşoaia, Mănăsitirea Argeşului,  Barajul Vidraru, strîngerea de mîină a însăşi preşedintelui României( participasem la o Şcoală de Vară pentru românii de pretutindeni unde avusesem o întîlnire cu Băsescu), un interviu cu vocea tremurîndă dat unui reporter PRO TV …

…trecuse ceva timp de la acea excursie, avîntată în ritmul alert al cotidianului liceal începusem să-mi aduc aminte de acele zile ca de un vis frumos…şi totuşi, îndată ce mă văzusem cu diploma de bacalaureat în mîină, după ce susţinusem proba de admitere la Universitatea de Stat din Chişinău, unde eram mai mult ca sigură că-mi voi petrece cîţiva ani buni pe băncile facultăţii de Jurnalism, mai mult involuntar şi din intuiţie am decis să încerc şi în România …şi aşa, printr-un concurs de circumstanţe şi împrejurimi absolut întîmplătoare am ajuns aici, în Suceava…şi cînd mă gîndesc că acel anunţ despre existenţa unui concurs auzit accidental la Radioul Naţional se dovedise a fi hotărîtor…sunt aici, fireşte că senzaţiile de acum sunt incomparabile cu cele în clipa revelaţiei României de atunci, una e să treci pasager printr-o realitate, să te atingi de ea însă fără a te ciocni, fără a-i simţi pulsaţia din interior şi alta e cînd te vezi obligat să faci parte din ea, să te contopeşti cu ea, să te adaptezi şi să te integrezi condiţiilor nu neapărat loiale ce ţi le impune…o nouă provocare, un alt fel de a te manifesta şi  un mare-mare dor de acasă …şi cînd mă gîndesc că toate au început de la un simplu anunţ radio despre un concurs ”prins” accidental pe care l-am luat drept o simplă provocare…

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ