vrem Unirea vs ne implicăm

6
95

O vorbă veche spune „Când vrea, omul caută posibilități, când nu vrea-motive”. Mica, dar tumultoasa mea experiență de viață vine s-o confirme. Mă confrunt , poate nu zilnic, dar cel puțin săptămânal de situații în care acest aforism își face locșor de buzele mele. Cele mai recente situații au iz unionist. Cu siguranță vă amintiți de concertul Direcția 5 și evenimentul „Dacii și Romani”.  Au fost 2 zile fantastice, pline, frumoase, unice, memorabile, ziceți-le cum vreți, Așa s-a văzut de afară. Și da, așa a fost. Doar că mai există un „dar”. IMPLICAREA. Implicarea noastră, a celor care luptăm pentru Unire, a celor care vorbim despre România ca despre Casa noastră, a celor care purtăm tricolor la mână și în suflet. Atunci am avut vremea de afară împotriva noastră (de parcă fără asta era situația roz). S-a făcut apel la tinerii din Chișinău să meargă în instituții de învățământ, să anunțe despre evenimente, să vorbească cu administrații, elevi, profesori, să lipească afișe prin oraș, prin instituții culturale…Și nu zic, s-a reacționat, atâta doar că au fost puțini, puțini de tot, și superficiali(doar de dragul de a fi prezenți). Ceea ce m-a bucurat pe mine, e faptul că în cadrul pregătirii evenimentelor respective am cunoscut oameni de încredere, serioși, dornici să facă o schimbare, schimbarea care e în mâinile generației noastre. de fapt. În pofida timpului pierdut, a răcelii, a nervilor pierduți iremediabil dar și a creditului de pe telefon pierdut (remediabil)) ne-am descurcat. Oaspeții noștri dragi au rămas plăcut surprinși, s-au legat prietenii, s-au făcut poze pentru posteritate. Luna aprilie a venit cu „Ziua Drapelului de Stat”, zi care nu putea trece pe lângă noi. Și iar s-a făcut apel la noi, la cei care vrem altceva pentru țara noastră. La începutul lunii am demarat campania „Tricolor pentru Școala ta.” De data asta situația a fost ceva mai bună(oare pentru că și afară se făcea mai cald?). În mai multe școli, licee, colegii din Chișinău dar și din teritoriu s-au organizat un șir de activități menite să aducă la cunoștință elevilor despre semnificația acestei zile, despre personalitățile legate de unul din cele mai frumoase simboluri românești( împărțire de panglici, flash-mob-uri, concursuri de eseuri, dar și expoziție de desene cu tentă istorică). A fost implicată și presa (ca și la celelalte evenimente de altfel)ceea ce trebuie menționat aici, e că chiar organizatorii evenimentelor, elevi care învață în acele instituții, au chemat-o, lucru care pe mine m-a impresionat. Acești tineri chiar merită respectul nostru, pentru că le-a fost dat să îndure critici, piedici și comentarii acide. Tot în aprilie (mânați fiind de succesul pe care l-am avut în martie), cu susținerea de rigoare, ne-am încropit propriul nostru cuibușor. Și cum eram la început de cale, era nevoie de „brațe de muncă” . Mi-e și groază să-mi amintesc câți au venit atunci, dar și în alte dăți când s-a făcut strigarea „în sediu”, așa cum ne-am obișnuit deja să-i zicem. Luna mai, dulcea lună mai. Nu-i așa că atunci când zici „luna mai” te gândești instantaneu la 9 mai? E și firesc, doar e o dată atât de controversată, atât de neagră pentru noi, că a ajuns să ne urmărească și să ne strice toată luna. Anul ăsta 9 mai e zi cu totul și cu totul specială pentru capitala noastră dragă dar mai ales pentru cei nostalgici după URSS. Asta pentru cu vin la Chișinău Iosif Kobzon și Lev Leșcenko, unii din cei mai iubiți interpreți din Federația Rusă. Evident, pentru noi asta este ca și o ofensă. Nu adusă nouă, ci mai degrabă strămoșilor noștri care au scăldat în propriul sânge pământuri străine,dar și a predecesorilor noștri care au cerut în ’89 și ’91 să avem o limbă română, o țară liberă, chiar în Piața Marii Adunări Naționale, loc unde se vrea să se desfășoare acel „show”.  Pe 7 și 8 mai s-au anunțat 2 proteste în fața Primăriei Chișinău prin care cerem anularea concertului sau măcar schimbarea locației. Pe 9 mai vom scoate de la naftalină hainele negre(indiferent de temperaturile de afară) în semn de protest, de doliu față de adevărată semnificație a acestei zile. Dar astăzi e 6 mai încă. Eu m-am ocupat de propagarea evenimentului în rândurile tinerilor. Și..surprizăăă.m-am ciocnit de „abonatul apelat..”, sau replici de genul „sunt la țară..”. TRIST, fraților. tare trist..Cu o asemenea atitudine nu vom reuși în veci ReUnirea! Cât de greu e să reveniți cu un telefon, cu un sms prin care să-mi confirmați/infirmați prezența? De 9 mai dar și oricând vreți voi, stați acasă, că doar acasă e bine! Și când mă gândesc că Acțiunea 2012 Chișinău numără cam 90 de membri și degeaba…că tot aceiași oameni se implică de fiecare dată….Oare numai ăștia vor Unirea?! 

P.S.: Pentru ceea ce am scris aș putea fi înjurată, aș putea provoca hohote de râs, sau orice vreți voi. Ceea ce vreau eu e să trezesc niște simțăminte, niște remușcări și niște dorințe reale de schimbare.

P.S.2: Să aveți o seară/zi superbă.

P.S.3: UNIREA FACE PUTEREA!(și asta numai dacă noi vom vrea)

6 COMENTARII

  1. Ai uitat să menționezi despre posibilul eveniment din 10 mai,la Orheiul Vechi,unde va avea loc desfășurarea celui mare mare Tricolor Românesc. Nu prea mulți și-au confirmat prezența, deși e vorba și de un grătar, distracție, bună dispoziție!

  2. ПОЗДРАВЛЯЮ ВСЕХ С 9 МАЯ! С ДНЕМ ПОБЕДЫ!!
    а те кто против пиздуйте в свою румынию ебаную и подтирайте там жопы коренному населению, которое в вашу сторону даже не плюнет)

LĂSAȚI UN MESAJ