Proşti cu împrumut

0
1

� Ziarul de Garda – Petru Amariei

Alegerile locale–2007 au� intrecut orice imaginatie a� alegatorului de� rand in� materie electorala. Chisinaul este invadat pe� kilometri intregi de� un� decor electoral fastuos, cu� jocuri dubioase de� imagine, fantome electorale, manusi si� semifete, figuranti si� luptatori, partide «de� buzunar»,

show–uri extracostisitoare, oameni cu� morala la� punct in� amalgam cu� flecari rataciti ori dirijati, si� toate acestea pe� fundalul unei mizerii si� saracii, fabuloase si� ele, dar care nu� se� inscriu in� acest peisaj electoral.

Mai multa ipocrizie morala si� politica n–a� cunoscut Chisinaul in� toti anii de� la� 1991 incoace. Prea mult lux pentru un� oras fara conditii normale de� viata si� pentru cea mai saraca tara din Europa. Realul si� irealul se� regasesc in� aceasta campanie electorala ca� in� orice poveste despre bine si� rau.

Alegerile–2007 sunt, in� plan comparativ, campania electorala cu� cele mai multe semne de� intrebare in� toata republica si,� in� special, la� Chisinau. In� primul rand, din cauza densitatii concurentilor, care, la� fel ca� si� decorul electoral, depaseste imaginatia omului simplu. Cu� atat mai mult cu� cat aceasta densitate va� ramane una constanta pana la� capat.

19?� Tocmai 19� candidati pentru un� singur loc de� Primar general de� Chisinau? Si� cum sa� stii care–i mai bun, ca� nu� pot fi� toti buni� — constata si� se� intreaba retoric si� derutat alegatorul.

Da,� cred ca� alegerile–2007 sunt unul din fericitele cazuri cand oferta electorala ofera sansa unei reale alegeri. Numai ca� aparentele si� esentele persista si� aici, ca� peste tot in� viata. Mi–amintesc, la� ultima «masa rotunda» organizata de� Forul Democrat al� Romanilor din R.� Moldova, dupa ce� devenise clar ca� o� alianta electorala anticomunista este ireala, s–a luat o� decizie ca� segmentul democratic sa� forteze mesajul anticomunist in� campanie. O� fac mai multi, dar nu� toti. O� face constant si� fara rezerve Alianta «Moldova Noastra», o� face PNL si� PSL, o� face independentul M.� Roscovan, PSD–ul si� PDS–ul,� «Patria–Rodina», PCM si� PPR. Si� cam atat. Ceilalti ori o� fac cu� jumatate de� gura, de� parca s–ar� rusina, ori n–o� fac deloc. Explicatii ar� exista mai multe. Esentiale ar� fi,� cred, trei: unii, in� urma actului din 04� aprilie 2005, sunt parteneri de� coalitie cu� comunistii, altii, mai grosi la� coaja si,� deci, mai putin sesizabili, sunt aceiasi parteneri ai� comunistilor, dar din subterana� — partidele sau candidatii «de� buzunar» care, de� obicei, sunt scosi la� suprafata dupa caz si� imprejurari. Si� cea de–a treia, regretabila de� fapt, explicatie ar� fi� partidele–jertva, cazute involuntar prada comunistilor.

In� politica, de� regula, se� mananca tot de–a randul, numai prada sa� fie. Si� cine stie mai bine decat comunistii sa� profite de� aceasta regula? Pe� acestia din urma, de� fapt, eu� i–as� superioriza chiar unora dintre cei care se� arata «opozanti deschisi» ai� comunistilor, pentru ca� in� practica politica, mai ales in� cea electorala, puterea isi are agenti electorali pe� toate segmentele politice. Din cei 19� candidati la� functia de� Primar general, cel putin 30� la� suta sunt figuranti reali.

Campania electorala–2007 se� arata a� fi� una extrem de� nervoasa, chiar daca in� aparenta lucrurile nu� par asa. Cea mai mare nervozitate o� manifesta comunistii. Stresul este enorm. Teama ca� nu� vor putea pune stapanire pe� Chisinau ii� domina. Prin asta se� explica si� decorul luxos pentru V.� Iordan, si� concertele fabuloase de� pe� Piata Marii Adunari Nationale, si� lista exagerata a� concurentilor electorali, si� inaugurarea Memorialului ostasilor cazuti in� Afganistan in� toiul campaniei electorale, alaturi de� santajarea concurentilor electorali si� de� retragerea tacita a� lui Iordan din cadrul dezbaterilor publice in� mass–media.

Alegerile–2007 amintesc, de� fapt, precedentul electoral V.� Zgardan din 2003, cand presedintele Voronin il� purta pe� ex–ministrul� transporturilor pe� la� intalniri ca� pe� o� maimuta ambulanta si� dadea spectacole electorale in� locul acestuia. Uite ca� in� 2007 lucrurile progreseaza si� acum sunt pusi sa� faca acelasi lucru si� presedintele Parlamentului M.� Lupu, si� premierul V.� Tarlev. Ce� sa� insemne asta? Faptul ca� la� Chisinau intalnirile cu� alegatorii se� fac pentru V.� Iordan de� catre primele persoane in� stat este o� manipulare a� electoratului. Conducerea R.� Moldova, care prin lege este a� tuturor, n–are� dreptul sa� faca imagine unui singur candidat, chiar daca acesta este mut. Mai este insa si� un� alt aspect al� problemei. Din momentul in� care Voronin face ceea ce� face, este clar ca� presedintele nu� vrea un� primar onorabil pentru chisinauieni, el� vrea o� Primarie–SRL pentru sine si� ortacii� sai.

Primarul general de� Chisinau este cartea de� vizita a� capitalei si� a� fiecarui citadin. Sa� pretinzi pentru Chisinau un� primar formal, care pana si� sedintele ordinare ale Primariei le� face citind din conspectele pe� care i� le� pregateste aparatul Primariei, e� o� lipsa de� bun simt. Este, in� linii mari, o� impertinenta a� celor care–l� tin de� coada pe� V.� Iordan, dar si� o� desconsiderare pentru un� oras–capitala si� o� Primarie in� care, in� afara de� Voronin, trebuie sa� mai intre si� altfel de� lume, inclusiv delegatii din strainatate. Si� noi sa� ne� prezentam cu� un� primar care citeste de� pe� foaie dialogul unei vizite de� protocol? Cred ca� e� bine ca� Voronin sa� caute pentru V.� Iordan un� oras mai special, ori sa� imprumute de� undeva niste prosti. La� Chisinau prostii s–au terminat.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ