Râul Lopatnic

0
44

Râul Lopatnic este un afluent de stânga al Prutului, are o lungime de 57 de km şi îşi adună apele de pe o suprafaţă de 257 km2. Practic, este un râu intern al Republicii Moldova, care izvorăşte la câţiva kilometri de frontiera cu regiunea Cernăuţi, trece prin localităţile Grimăncăuţi, Briceni, Tabani, Caracuşenii Vechi, Corjeuţi şi la vest de satul Lopatnic se varsă în Prut.

Denumirea râului, în opinia savantului Ion Dron, are la bază un nume vechi de provenienţă antroponimică românească – Lopată. Un Mihul Lopată – „tatăl lui Ilie şi bunicul lui Crăciun” este pomenit într-un hrisov domnesc din anul 1546. De-a lungul veacurilor denumirea râului a suferit unele modificări: din Lopată a trecut în Lopăteşti, iar mai apoi în Lopatinţi şi Lopatnic. Cert este că la începuturi râul purta numele Lopată, luat de la un nume personal devenit mai târziu şi nume de familie.

Satele, care îşi au vatra pe malurile râului Lopatnic, sunt sate vechi moldoveneşti, cu o istorie de secole, cu hrisoave domneşti şi cu demnitate răzăşească. În comuna Caracuşenii Vechi îşi doarme somnul de veci o personalitate de vază, scriitorul Constantin Stamati-Ciurea, care vorba dânsului „nu a vânat glorie sau profit” din cărţile sale, ci deşteptarea şi iluminarea poporului. Satele de pe malurile Lopatnicului sunt localităţi mari, cu case arătoase şi oameni harnici şi gospodari, cu şcoli şi instituţii preşcolare şi culturale. În unele localităţi au început să apară şi să activeze organizaţii neguvernamentale de mediu (de exemplu organizaţia teritorială din Corjeuţi a Mişcării Ecologiste din Moldova), care urmează să stimuleze participarea publicului la luarea deciziilor, să antreneze populaţia la acţiuni de protecţie a mediului şi de ocrotire a apelor din bazinul hidrografic al râului Lopatnic.

Complexul geologic şi paleontologic Caracuşenii Vechi – Corjeuţi

Este greu de crezut că apele puţine ale râuleţului Lopatnic puteau modela un peisaj atât de spectaculos ca cel cuprins între satele Caracuşenii Vechi şi Corjeuţi. Lanţul de recifi cu o înălţime de peste o sută de metri sunt străpunşi de firul subţire de apă, formând pe o distanţă de mai mulţi kilometri chei şi defilee de o mare frumuseţe şi atractivitate. Malurile abrupte cu stânci tăiate aproape vertical, blocurile masive de calcar cu o configuraţie bizară, gurile negre ale grotelor şi peşterilor ce se cască de la diferite înălţimi, te lasă copleşit şi impresionat de sălbătăcia locului şi măreţia naturii. Prinsă între bolovani uriaşi de piatră, apa Lopatnicului se zbate zgomotos în locurile cele mai înguste, la cheile din aval de Caracuşenii Vechi, la stânca lui Ciuntu şi la intrarea în Corjeuţi, în defileul Ţiglău. De la înălţimea stâncilor de sus, Lopatnicul se vede ca un fir de argint ce străluceşte şi şerpuieşte prin smaraldul ierburilor şi al pâlcurilor de flori. Relieful montan cu pante inundate de flori sălbatice îţi lasă impresia că te afli în apropiere de Carpaţi sau de munţii Dobrogei. De-a lungul veacurilor băştinaşii au compus mai multe cântece şi legende închinate acestor locuri pitoreşti şi pline de ciudăţenii, iar scriitorul Constantin Stamati-Ciurea a înveşnicit în scrierile sale Caracuşenii Vechi, Stânca lui Ciuntu şi Corjeuţii.

Arealul complexului geologic şi paleontologic din bazinul râului Lopatnic, pe lângă monumentele sale, adăposteşte un şir de specii rare de floră şi faună incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova. Pe malul stâng, vizavi de Stânca lui Ciuntu, în păduricea de foioase şi conifere, grupul expediţional „Lopatnic-2003” al Mişcării Ecologiste din Moldova şi al revistei „Natura”, a văzut două perechi de cocostârci negri, o raritate pentru nordul Moldovei.
În bazinul râului Lopatnic se mai află, pe lângă speciile rare de floră şi faună, arbori seculari luaţi sub protecţia statului (ocolul silvic Briceni), sectoare de pădure declarate monumente ale naturii (parcela 47 de 1,2 ha în apropiere de Caracuşeni), recifii de lângă Briceni, grupa de stânci compusă din 2 atoli (135 ha) situată la est de satul Caracuşenii Vechi. Concentrate pe o suprafaţă relativ mică, monumentele naturii pot fi incluse într-un traseu ecologic valorificat în contextul educaţiei şi cultivării dragostei faţă de natură şi faţă de meleagul natal.

Ocrotiţi-vă comoara!

Comunităţile şi autorităţile locale nu preţuiesc la justa valoare bogăţiile naturale şi monumentele din bazinul râului Lopatnic. Deşi patrimoniul natural şi cultural din zonă reprezintă o adevărată comoară, grupul expediţional „Lopatnic-2003” al Mişcării Ecologiste din Moldova şi al revistei „Natura”, de-a lungul celor 57 km pe care i-a parcurs pe jos pe malurile râului de la izvoare la vărsare, a observat o puzderie de gunoişti spontane, de deşeuri aruncate, de regulă, direct în apă, de cariere ilicite. Zona de protecţie a râului, care conform Legii din 27.04.1995, ar trebui să fie de 20 de metri nu se respectă. La fel este încălcată în mod flagrant Legea privind fondul ariilor protejate de stat din 25.02.1998, lege care apără rezervaţiile peisagistice şi monumentele naturii, inclusiv cele din bazinul râului Lopatnic. Chiar în complexul natural Caracuşenii Vechi – Corjeuţi, complex ocrotit de stat, grupul expediţional a înregistrat activităţi ilicite de extragere a pietrei şi distrugere a toltrelor, iar la stânca Ţiglău, simbolul satului Corjeuţi şi al râului Lopatnic, ziua în amiaza mare, 3 grupuri de pietrari săpau la temelia Ţiglăului. Fără o intervenţie urgentă a autorităţilor centrale şi locale, a comunităţilor din zonă, monumentele naturii din bazinul râului Lopatnic se află în pericol de degradare şi distrugere ireversibilă. Populaţia are dreptul să-şi apere patrimoniul natural şi cultural, să participe direct la luarea deciziilor pentru a avea o apă curată şi o natură frumoasă şi sănătoasă.

Sursa: Natura.md

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ