Roşca Sergiu

0
12

A ÎNDURAT ÎNCHISOAREA COMUNISTĂ PENTRU DRAGOSTEA NEMĂRGINITĂ FAŢĂ DE NEAM ŞI ŢARĂ

Sergiu Rosca a fost preot şi publicist basarabean, care a îndurat închisoarea comunistă pentru ca a susţinut că Basarabia este pământ românesc. Membru-fondator al Ligii Pro Basarabia, părintele Sergiu Roşca a văzut lumina zilei, la data de 6 octombrie 1912, în satul Şestaci din judeţul Soroca, fiind al şaselea din cei zece copii ai unei familii de răzeşi. Iubirea de Dumnezeu şi de Biserică, de Neam şi de pământul strămoşesc, pe care a moştenit-o de la părinţi, l-a însoţit în întreaga sa viaţă.

Despre suferinţele îndurate în perioada comunismului de către preotul şi publicistul Sergiu C. Roşca, nu se poate povesti în doar câteva pagini. Dar merită să încercăm măcar pentru simplul motiv ca generaţiile care vin să nu uite ororile totalitarismului roşu.
Părintele Sergiu a vorbit întodeauna cu zgârcenie despre suferinţele din detenţie, mai degrabă arăta spre sutele de articole pe care le-a scris între 1932 şi 1944 şi în care a militat întotdeauna pentru ca Basarabia să rămână alipită de trupul patriei-mamă.
Personalitatea părintelui Roşca este a unui om cu dubla vocaţie: de preot şi de publicist. Pe amândouă le-a profesat cu atâta conştiinţă, încât a facut şi închisoare, Jilava şi Văcăreşti fiindu-i locuri de dureroase rememorări.

CONDAMNAREA

“Am fost închis la 5 decembrie 1948. Cu două luni mai devreme fusese arestat preotul Vasile Ţepordei, prietenul meu, şi presimţeam ca mă vor aresta şi pe mine”, povesteste părintele Roşca, refugiat dupa 1944 în Romania. “Anchetatorul mi-a cerut atunci să mărturisesc ceva împotriva «banditului Ţepordei», dar eu i-am răspuns: «Părintele Ţepordei nu este un bandit, ci un om corect şi cinstit, n-am ce mărturisi împotriva lui»”. A fost arestat şi reţinut fără a fi judecat. La 14 ianuarie 1949 a stat alături de Vasile Ţepordei la Văcăreşti, în condiţii de exterminare. Din aprilie 1949 până în iunie 1952, părintele Roşca a fost închis la Jilava, unde boala sa de plămâni, contractată între timp, a inceput să se agraveze. “Într-o zi, pe când eram la infirmerie, a venit la noi un general de securitate care ne-a întrebat pe toţi pentru ce eram închişi. Când mi-a venit rândul, i-am răspuns ca am fost arestat pentru ca am scris că Basarabia este o provincie românească. Uitându-se rău la mine, mă întreba: «Şi acum mai susţii aceasta?». La răspunsul meu afirmativ, generalul a ordonat doctorului sa mă trimita înapoi în celula”, îşi aminteşte părintele Roşca.

ELIBERAREA DIN DETENŢIE

La 26 mai 1952, preotul basarabean a fost în sfârşit judecat. A avut norocul să-l aibă ca martor pe teologul şi scriitorul Gala Galaction, a cărui depoziţie a dus la o condamnare mai uşoară: 3 ani de temniţă grea, 10 de ani de degradare civică şi confiscarea averii, pentru crima contra păcii, fiind astfel achitat de crima contra umanităţii – cum era în rechizitoriu. Trei ani şi cinci luni îi petrecuse deja în detenţie, dar tot n-a fost eliberat decât după încă un an şi 10 zile, la 21 ianuarie 1953. Avea domiciliu obligatoriu în Bucureşti. Patriarhul Justinian l-a repartizat într-o parohie de langa Snagov. Un proces-verbal al preotului care l-a urmat în acea parohie îl descrie ca fiind “tipul preotului evanghelic, asa cum a fost preconizat de Mântuitorul, «care sufletul sau îl pune pentru oi»”. Părintele povesteşte amintirea cea mai infrigurată din perioada de detenţie: “În iarna lui ’52, într-o noapte, toţi deţinuţii din camera 5 am fost scoşi afară, iar gardienii ne-au şoptit că urmează să fim împuşcaţi. Mă hotărâsem ca, în momentul cand voi auzi prima rafală de mitraliera, să strig: «Traiască Basarabia românească!»”.
N-a fost nevoie. “Pe semne ca i-a fost sortit Basarabiei, ca şi frumoasei Bucovina, sa îndure în decursul istoriei sale urgia unei stăpâniri străine, ce n-a voit să ţină seama nici de drepturile istorice ale unui neam, nici de datele demografice şi nici de aspiraţiile unui popor” .

ULTIMII ANI DIN VIAŢA PĂMÂNTEASCĂ

După eliberarea din detenţie, timp de patru decenii, Părintele Sergiu n-a mai scris. Şi-a reluat activitatea publicistică după decembrie 1989, când a putut să se exprime liber, colaborând la revistele „Magazin istoric”, „Pro Ba­sarabia şi Bucovina”, „Vestitorul Ortodoxiei” (Bucureşti), „Telegraful Român” (Sibiu), „Literatura şi Arta”, „Ţara”, „Alfa şi Omega”, „Luminătorul” (Chişinău).
Cum rolul de spectator nu i s-a potrivit niciodată, s-a întors în miezul acţiunii. A fost membru fondator şi, ulterior, membru de onoare al Asociaţiei Culturale “Pro Basarabia şi Bucovina”, înfiinţată la Bucureşti, în ianuarie 1990, pe care a sprijinit-o în toate acţiunile ei. A participat la simpozioane, conferinţe, congrese la Bucureşti, Iaşi, Craiova, Chişinău, oriunde avea posibilitatea să asculte părerile altora şi să şi le expună pe ale sale în privinţa pământului iubit al Basarabiei. La primul Congres Mondial al refugiaţilor şi descendenţilor acestora din teritoriile româneşti ocupate de fosta U.R.S.S., care s-a ţinut la Iaşi între 30 iunie şi 2 iulie 1995, a făcut o substanţială expunere cu subiectul „Presa românească din Basarabia în timpul celor două refugii”. La Chişinău, a fost prezent la mai multe ediţii ale sărbătorii „Limba noastră” şi la Conferinţa Internaţională „Pactul Molotov-Ribbentrop şi Basarabia”, din 26-28 iunie 1991, organizată la nivel parlamentar, unde a rostit un mult apreciat cuvânt.

La 27 martie 2006, cu ocazia închiderii Lunii Basarabiei, sărbătoare tradiţională, în organizarea Asociaţiei Culturale “Pro Basarabia şi Bucovina”, Părintele Sergiu a urcat pe scenă, La 93 de ani trecuţi, a stat drept ca un stejar în faţa unei săli electrizate şi a vorbit despre semnificaţia evenimentului petrecut în urmă cu 88 de ani. În ţinuta lui, în vorba lui curgătoare şi fermă, era o fascinantă îmbinare de preot răsăritean, calată pe sufletu-i curat, tare, dârz de răzeş. Părintele Sergiu a făcut nu numai o evocare a gloriosului eveniment din 1918, care a fost Întregirea României, ci a vorbit şi despre importanţa cunoaşterii şi neuitării trecutului, acum, când istoria nu mai înseamnă aproape nimic pentru cei care trăiesc numai în prezent, când se constată, cam peste tot în lume, o patologie a memoriei, prin această „adormire” în prezent şi căutare în viitorul imediat, cu ignorarea trecutului. Prin cuvântarea sa liberă, înflăcărată, Părintele Sergiu ducea mai departe gândul cronicarului „Miron Costin: „Nemurirea oamenilor s-ar stinge de nu ar avea în cuget lucrurile trecute”.

Prin tot ce a făcut Părintele Sergiu, a luminat căi, a ajutat pe semeni să se apropie de adevărurile fundamentale ale moralei creştine, fiind el însuşi o per­sonalitate de prim-plan, care îşi onorează provincia natală şi ţara. O parte dintre articolele publicate, câteva dintre predicile rostite la marile praznice, dar şi câteva creaţii poetice, sunt cuprinse în volumul „Basarabia, Pământul misiunii noastre”, editat în anul 2006.

În ultimii ani din viaţa pământească, părintele Sergiu Rosca împreună cu preoteasa Antonina, fiind ambii la o vârstă foarte înaintată, au petrecut în Aşezământul social patronat de parohia “Precupeţii Vechi” din Bucureşti.

În ziua pomenirii Celor Trei Sfinţi şi Mari Ierarhi (anul 2010): Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur, în ziua praznicului lor, l-a luat Dumnezeu pe Părintele Sergiu în Împărăţia Cerurilor, de unde se va ruga pentru Biserica şi Neamul nostru cel românesc.

Bibliografie:
1. Mircea Păcurariu, “Dicţionarul Teologilor Români”, Sergiu Roşca, preot ziarist.
2. Sergiu C. Rosca din articolul “Gânduri şi nădejde în marea durere”, publicat în 1940.
3. Iulia Scutaru (Din articolul „Din drama Basarabiei”, care prefaţează volumul Preot Sergiu C. Roşca, Basarabia, pământul misiunii noastre, Editura “Universitară”, Bucureşti, 2006)
4. “Literatura şi Arta”, săptămânal al scriitorilor din Republica Moldova, joi 4 februarie 2010, nr. 5 (3361).
5. Daniela Sontica, “Din amintirile părintelui Sergiu Roşca” material republicat pe Persoanalitatibasarabene.info.
6. “Sub ocrotirea Maicii Domnului”, articol publicat pe Parohia Precupeţii Vechi.

Sursa: Persoanalitatibasarabene.info

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ