Rusia de dincolo de Prut

0
9

Când o neghiobie e mare, lumea bănuieşte că motivaţia este cel puţin la fel de mare. Atâta doar că-i tăinuită. Toată povestea cu aducerea în Parlamentul de la Chişinău a unei pretinse comunităţi a moldovenilor din România, precum şi afirmaţiile trăsnite ale preşedintelui Vladimir Voronin, legate de acest subiect, miroase de departe a imbecilitate ordinară.

Mă bate gândul că regimul Voronin, orice şi-ar închipui el, nu cunoaşte adevăratele raţiuni ale perversităţii politice la care s-au dedat trei români rătăciţi de dincolo de Prut. Aceştia pretind că au fondat şi înregistrat la Iaşi o organizaţie nonguvernamentală menită, chipurile, să apere drepturile cetăţenilor de origine etnică (sic!) moldovenească. La auzul discursului lor dement, guvernarea de la Chişinău şi-a imaginat că a primit un cadou nesperat. În orice caz, şeful statului are, pesemne, incredibila senzaţie că îi pică acum din ceruri un fel de mană cerească. Această minunăţie, pare-se, l-a tulburat până în măduva oaselor, de vreme ce a ajuns să debiteze nişte enormităţi sinucigaşe potrivit cărora în România ar exista 10 milioane de moldoveni discriminaţi.

Oricum, comuniştii se grăbesc să profite de situaţie pentru a lovi Bucureştiul sub centură. Pentru a-l ameninţa cu o eventuală dezbinare naţională, sperând astfel să dea peste cap teza lui Băsescu: „un stat, un singur popor”. Nu-i exclus chiar ca serviciile secrete moldoveneşti să fi pus umărul la această lucrătură. Numai că Voronin sau Stepaniuc se înşală crezând că anume ei sunt oamenii care vor culege roadele de pe urma unei astfel de diversiuni. Marele arhitect al acestei provocări antiromâneşti nu se află la Chişinău, ci la Moscova. Miza şi amploarea afacerii îi depăşesc pur şi simplu pe comuniştii moldoveni.

Am certitudinea că la mijloc e o făcătură a Kremlinului, rezultată din ambiţia lui Putin nu numai de a opune rezistenţă, ci şi de a contracara, acolo unde se poate, ofensiva Occidentului spre Est. După ce l-a recunoscut pe Smirnov preşedinte legal al Transnistriei, Moscova nu mai ascunde că-şi doreşte să legitimeze, într-un fel sau altul, separarea regiunii rebele de Republica Moldova. Ruşii îşi dau seama, desigur, că pentru a avea câştig de cauză, trebuie mai întâi să slăbească poziţiile României, ţară din avanposturile UE şi NATO, care are interese naţionale în zona respectivă. Sau cel puţin să stârnească aici un balamuc care ar distrage atenţia opiniei publice internaţionale de la urzelile lor din jurul Tiraspolului. Avem de a face, astfel, cu o perdea de fum, îndărătul căreia Rusia caută să rezolve în favoarea sa proverbiala deja problemă transnistreană.

Mai exact vorbind, cozile de topor de dincolo de Prut au fost puse în mişcare pentru a întări poziţiile lui Smirnov şi a-l distruge, oricât ar părea de paradoxal, pe Voronin. Pentru că momeala pe care a muşcat-o acesta din urmă, chit că-i pare gustoasă, e o pilulă otrăvitoare pentru el. Liderul comunist este împins uşurel din spate de ruşi într-o aventură politică cu posibile efecte letale pentru regimul său. Nici UE, nici SUA nu-i vor permite, fireşte, să destabilizeze situaţia politică dintr-o ţară membră a UE şi NATO.

Pe de altă parte, uneltirile agenturilor ruseşti din România, vrând-nevrând, dau în vileag faptul că fostele guvernări de la Bucureşti au irosit avantajul natural pe care l-au avut prin prezenţa pronunţată a elementului românesc în ţările adiacente României. Mai mult decât atât. În Basarabia s-a acţionat de-a lungul anilor după obiceiul neaoş „ce-o da târgul şi norocul”. Ca rezultat, ruşii nu numai că şi-au consolidat prezenţa în Republica Moldova, ci şi au trecut Prutul pe toată linia, simţindu-se acolo în largul lor. Astfel, Bucureştiul s-a pomenit astăzi într-o situaţie de-a dreptul ingrată. Românofobia de cea mai descreierată speţă este găzduită, la ora actuală, nu peste mări şi ţări, ci chiar în cel de-a doilea stat românesc.

autor: Petru Bogatu- Jurnal de Chişinău

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ