Satul Crihana Veche (Cahul)

0
122

Satul Crihana Veche, raionul Cahul a fost atestat la 16 mai 1425. Situat de-a lungul şoselei Cahul- Giurgiuleşti, care străbate lunca largă de pe malul stîng al Prutului, satul Crihana Veche se mărgineşte la nord cu or. Cahul, la sud cu satul Paşcani, la est cu s. Lebedenco şi la vest cu România. Relief de cîmpie deluroasă, brăzdată de văi şi vîlcele. Două rîpi mari întretaie satul: Rîpa de la Chilatu şi Rîpa Bubucului. Înspre sud-est satul ajunge pînă la Valea Baraghinei şi dealurile de la Lutul Roş. Soluri de cernoziom şi, în Lunca Prutului, aluvionale şi de fîneaţă. În apropierea satului este nisip, argilă, prundiş, pietriş. Clima temperat continentală, vegetaţie de stepă. Deosebit de pitoreşti sînt bălţile dinspre Prut: Bălacea, Motranul, Hidrarea, Dracele, Surda, Iezărul, Mlădiţele ş.a pline de păpuriş, pipirig, stuf, nufăr galben, floare de baltă sau nufăr alb, şi de peşte: somni, ştiucă, plătică, crapi, costrăşi, băboi, lini, chişcari, caraşi, raci.

Aici îşi fac cuiburi lebede, gîşte şi raţe sălbatice, lişiţe, bîtlanii albi şi cenuşii, cocostîrcii de apă.
Primii oameni s-au stabilit aici cu traiul în timpuri străvechi, după ce Dacia a fost cucerită de Imperiul Roman. În anul 376 e.n. sătucul lor a fost prădat şi ars de triburile barbare ale hunilor. Tocmai după anul 800 s-a format aici o nouă aşezare umană. Ea a existat pînă în 1100, cînd din nou a fost devastată. Lîngă Crihana Veche se pot observa 10 movile funerare, rămase de la războinicii nohaici.

Cea mai veche menţiune documentară cunoscută este cea din 16 mai 1425, depistată dintr-un uric semnat de Alexandru Voievod. Apoi urmează una din 2 iulie 1502, pomenindu-se aici, de asemenea, Valea şi Gîrla Cârhana, pe timpul lui Ştefan cel Mare, cînd Domnia sa dăruieşte mai multe sate Mănăstirii Putna. Se spune căsatul ar fi fost întemeiat de 5 pescari de prin părţile Chiliei, cărora le-a plăcut locul bogat în peşte, păpuriş, stufăriş, vînat şi s-au instalat aici cu familiile lor. Boierul Toader Şerban din Iargara, unde avea o fabrică de var, cumpără în Crihana Veche 2500 desetine de pământ de la Dumitru Crăciunescu şi se mută încoace cu traiul, hotărîndu-se să înalţe aici o biserică. Mai întîi aici fusese o bisericuţă, construită din lemn în 1783, fiind dotată cu veşminte, inventar, cărţi. Biserica avea hramul Sf. Mihail. Blagocin era pe atunci Ioan Ferlat. Mai tîrziu biserica aceasta a fost distrusă, construindu-se pe banii lui Toader Şerban una nouă de cărămidă, pe locul celei vechi rămânând doar o movilă de piatră cu o cruce mare pe ea.

O şcoală parohială bisericească funcţiona încă în 1893. Construită din lut, după cum ne informează unele documente de arhivă, ea avea „în bugetul comunei 300 ruble pentru întreţinerea şcolii parohiale, iar pentru reparaţia clădirii şi procurarea rechizitelor şcolare – 50 ruble”. După renovare în şcoală activează în calitate de supraveghetor părintele Vladimir Proniţchi, învăţător de religie – preotul Vladimir Cazacu, învăţători Elena Costiev şi Maria Vasiliev. În 1900 este zidită biserica din sat, cu pridvor şi sală de altar. Pridvorul este încununat de o clopotniţă cu cupolă şi cruce, iar sala este susţinută de 4 semiarcade. La ea au lucrat 10 italieni. Biserica dispunea de 12 desetine de pământ, care şi astăzi se mai numeşte Pământul Popii. În 1902 conducerea parohială le aduce mulţumiri sătenilor pentru contribuţia adusă la construcţia bisericii, precum şi starostelui Nicolae Gavriloaie, iar în 1904, la 3 februarie, Sf. Sinod îl decorează cu cea mai înaltă distincţie, ordinul Sf. Ana, categoria III, pe cetăţeanul de onoare Teodor Şerban pentru construcţia bisericii pe banii proprii.
La 1 ianuarie 1906 satul avea 1227 de locuitori, inclusiv 123 de copii de vîrstă şcolară 8-11 ani. În şcoala parohială bisericească învăţau 43 de elevi într-o clasă cu suprafaţa de 69,6 arşini. Prin anii 1920-1930 în sat funcţiona o şcoală primară cu învăţătoarea Parascovia Bogdanov.
În 1935 îşi încep activitatea biblioteca şi clubul. În timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei sunt răpuşi 101 bărbaţi.

În anul 1956 funcţionează şcoala medie, pe baza uneia din cele 2 şcoli de 8 ani, director fiind numit Petru Alexandrovici. În ambele şcoli 84 de pedagogi instruiesc 763 de elevi.
În 1961 biserica este închisă, luîndu-i-se icoanele. Unele lucruri au mai dosit oamenii, dar multe s-au distrus şi au fost furate. Biserica a fost transformată într-un depozit pentru cereale, apoi părăsită cu totul.

În 1971 satul avea 3332 de locuitori. Aici se construieşte combinatul piscicol, care produce anual circa 30 mii centnere de peşte. Satul are club, 2 biblioteci, puncte medicale, cantină, cîteva magazine, atelier de deservire socială, grădiniţă de copii, maternitate, oficiu poştal.
În 1981, la 19 ianuarie, în familia soţilor Vasile şi Maria Braşoveanu se născuse cel de-al 4000-lea locuitor al satului. Ceremonia înregistrării copilului a avut loc în atmosferă solemnă în casa de cultură, rămînînd în istoria satului ca un eveniment însemnat.

Sursa: Crihana-veche.del.md
Foto: Dniester.wordpress.com

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ