Satul Drăsliceni (Criuleni)

0
94

În istoriografie este cunoscut un act de la Stefan cel Mare prin care marele nostru domnitor la 26 februarie 1491 la Suceava confirma spatarului Purece si altora doua sate pe Nistru, „Drislivoe”si „unde a fost Nosco”. S-a presupus ca Drislivoe sau Drislovca ar putea sa fie Draslicenii de azi de lânga Pascani, aproape de pârâul Ichel din sus de Chisinau. Un „Dresîivoe” se întâlneste si într-un act de la 14 august 1432 al lui Ilias Voda. Numirile Drasleuca, Drislea, Draslavatul, dealuri si pâraie se întâlnesc de asemenea si în jud. Botosani si Falciu (România). Aceste denumiri geografice ar putea sugera si etimologia toponimului Drasliceni.

Prima mentiune ca atare a satului apare într-un zapis din anul 1634, martie 5. Documentul a fost descoperit de istoricul Paul Mihail la Constantinopol. În acest hrisov al unui Gugulita, feciorul Dresleoai din Dresliceni, se arata ca acesta a vândut drept un cal bun pretuit la 40 de zloti batuti si 20 taleri bani gata si o vaca cu vitel lui lonascu vornicul toata partea lui si a fratelui sau din sat din Cobâlca „cât sa va alegi, parte parintelui lor, Dresleoai, iar cu fratii lui sa aiba a se tocmi sa tina parte lui dintr-alti mosii”. Apoi localitatea este mentionata într-o carte de judecata din 1641 de la Vasiîe Lupu voievod. Actul este un suret, adica o traducere, de la începutul sec. al XlX-lea. Domnitorul întareste urmasilor lui Popsa din Popsesti un iaz, la care pretindeau locuiîoriii din satul Tulburesti, tinutul Orhei. Din document aflam ca vornicul Neniul a adunat batrâni de frunte care sa marturiseasca ce stiu despre acest iaz. Printre martori apare si un Ivancea din Drasliceni. Urmatoarea consemnare a satului o avem într-un act din 1698. In luna mai a acelui an o stapâna de mosii Mierla Rauletoaie a tocmit un zapis la Drasliceni, prin care daruieste nepotului sau Darie, partea ei de ocina din satul Hrusova, pe Ichel, în tinutul Orheiului. Însa pentru prima data „razesii de pe mosia Drasliceni” sunt amintiti într-o carte de la domnul Moldovei Antioh Cantemir din anul 1707.

În continuare, documentele în care este pomenit satul se înmultesc (l mai 1709, 6 septembrie 1709, 11 iulie 1727 s.a.). Interesant de mentionat este faptul ca la 1904 în „Dictionarul geografic al Basarabiei” se scrie ca razesii din satul Drasliceni „pastreaza hrisoave de ale lui Grigore Ghica de la 1765 si de ale lui Ion Theodor-Voda de la 1759” despre împroprietarire.

Traditia orala locala sustine ca printre primii descalecatori ai satului au fost neamurile Guzun, Ursu, Balan. Dar cu siguranta si neamul Lupascu, nume care se întâlneste frecvent în actele documentare vechi. Conform traditiei orale la început a existat o vatra a satului în partea de est a actualului sat, iar de acolo o parte din locuitori au trecut în partea de vest, mai dosita, mai paduroasa, mai ascunsa, mai putin accesibila. Se spune ca stramosii au taiat multa padure pâna au facut începutul vetrei actuale a satului. Prima fântâna a satului e în partea de vest a actualului sat. De fapt tot acolo se afla si primul cimitir cu osemintele stramosilor. Se poate presupune ca satul a început sa creasca (anume în partea din vest) tot mai mult de la începutul sec. XVIII. Aici au început sa vina tot mai numeroase familii din colturi mai apropiate sau mai îndepartate ale Moldovei sa sa scape în primul rând de opresivul si istovitorul regim de exploatare turco-fanariot ce începuse la 1711. Tot traditia sustine ca satele învecinate Micauti, Lohanesti s.a. au fost supuse unor ravagii ale turcilor (la începutul sec. XVIII), astfel ca populatia a putut sa scape doar refugiindu-se, inclusiv si în locul ascuns al Draslicenilor, „pe unde turcii se temeau sa treaca”.
Dar iata si un tablou al neamurilor despre care se stie din ce parti ale Moldovei au poposit în satul Drasliceni.

Familia si localitatatile de unde au venit: Guzun, Echimauti (3 batrâni); Ursu, Tetcani (Gheorghe Ursu); Balan, Cricova; Soltan, Susleni; Lupascu, Criuleni; Buzu, Peresecina; Negura, Chisinau; Onica, Micaiuti; Bujor, Chisinau; Burlacu, Chisinau; Efros, (o parte) Micauti; Ciutac, Micauti; Butucea, Hulboca; Maxim, Chisinau (3 batrâni); Olaru, Belesti; Nichita, Roscani; Boaghe, Sireti (4 frati); Bâtlan, Teleseu; Chiperi, Peresecina; Dumneanu, Chisinau.

La sfârsitul anilor 80 ai sec XIX în viile razesilor din Drasliceni a aparut filoxera, dupa cum arata un document din 1893, au fost distruse aproape toate viile prin metode radicale, iar la 156 de tarani li s-a dat compensatii în valoare de 5537 ruble pentru 22157 tufe de vie nimicite.

Multi barbati (unii au cazut în batalie) din sat au participat la primul razboi mondial. Dupa razboi razesii din sat au reusit sa cumpere mosiile boierilor din Hulboca, Lohanesti si Cricova. În 1922 a fost sfintita biserica din sat cu hramul Acoperamântul Maicii Domnului. Preot era la acea vreme Vladimir Caminschi (1873-1941), absolvent al seminarului teologic. La 1923 în satul Drasliceni erau 332 case locuite (753 de barbati si 789 femei). Era si o scoala primara, în care din 1929 învatamântul era de 7 clase.

Satul a trecut prin greutatile celui de-al doilea razboi mondial, seceta si foametea, ce au urmat razboiul. Peste 20 de familii de tarani în 1949 au fost deportate în Siberia. Dupa colectivizare si experienta asociatiilor taranesti în prezent în comuna prevaleaza proprietarii individuali.

De-a lungul veacurilor civilizatia sateasca întotdeauna a fost apreciata înalt. Un cronicar spunea odata: „Eu laud satul mai întâi de toate, fiindca el ofera oamenilor totul de ce au ei nevoie”. Si vorba poetului: „Vesnicia s-a nascut la sat”.

Autor: dr. Gheorghe Soltan
Sursa: Natura.md
Imagine: Criuleni.md

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ