Satul Dubăsarii-Vechi (Criuleni)

0
264

Un tablou obişnuit este să vezi, în fiece zi, pâlcuri de copii dând buzna în curtea şcolii, spulberâd cu glasurile lor zglobii, când ies la recreaţii sau după lecţii, liniştea şi amorţeala ce domină împrejurimile satului acum, când primăvara mai întârzie să vină. Însă, precum brebeneii înfloresc şi cresc primăvara prin pădurile seculare de pe malurile Nistrului, tot astfel şi copiii familiilor de gospodari de la Dubăsarii-Vechi vin să învioreze viaţa acestei vetre, completând an de an şirul generaţiilor ce se înscriu în istoria bogată a satului lor. Anume de la copiii şi adolescenţii de aici am aflat şi cele mai frumoase legende care circulă printre localnici despre baştina lor.

Una din aceste legende povesteşte, că demult, tare demult, pe cursul râului Nistru, se deplasau oameni în bărci, numite dubasuri. Denumirea acestora provine de la faimoşii stejari seculari, adică, din slavonul dub – numele lemnului, din care erau construite. În curgerea anilor, luntrele învechite erau ridicate pe malul drept al Nistrului, într-un peisaj paradisiac, îndesit cu păduri, acest loc fiind numit La dubasurile vechi. Aici, oamenii trăiau în bordeie care, mai târziu, au fost înlocuite, construindu-se case, teritoriul lor purtând numele Dubăsarii-Vechi.

Liceenii ne-au demonstrat că ţin mult la istoria localităţii lor, căutând şi ei, prin fapte frumoase, să înscrie o nouă pagină în cartea mare a baştinei, carte ce se adună şi se completează de mai multă vreme. Svetlana Dascălu şi Victoria Chetruşcă ne-au vorbit cu multă căldură despre baştina lor, unde „ceru-i mai albastru” şi soarele e astrul veghetor al stejarilor seculari, precum şi despre oamenii locului, unii originari din sat ajunşi astăzi cunoscute personalităţi în toată republica, iar Corina Leahu s-a referit la biografia „celui mai de seamă dintre pământeni”, renumitul astronom Nicolae Donici, al cărui nume liceul lor îl poartă cu cinste. Copiii au demonstrat că iubesc şi preţuiesc creaţiile populare, mai ales cântecele, precum şi dansurile, costumele naţionale specifice zonei în care locuiesc. Dovadă au fost cântecele interpretate de ei, precum şi dansurile prezentate de ansamblul de dans „Dubas”, condus de dna profesoară Elena Musteaţă.

Multe talente se profilează printre liceenii de aici, unul însă pare a fi asemeni unei stele noi pe bolta Dubăsarilor-Vechi, la care ţin mult sătenii. Este vorba de Alexandru Musteaţă (cl.X), care ne-a copleşit cu vocea-i şi maniera de interpretare a celor câteva cântece populare, după care a făcut o dedicaţie muzicală specială dnei profesoare Galina Cosniţchi, care în aceeaşi zi împlinea o frumoasă aniversare.

Elevii şi profesorii liceului “Nicolae Donici” au primit cadou albumul fotografic „Moldova Pitorească” şi un autograf special din partea autorului, dl Alecu Reniţă, directorul revistei „Natura” şi preşedinte al Mişcării Ecologiste din Moldova, precum şi un set de cărţi, pliante, reviste şi alte materiale pe teme ecologice.

De-aici nimeni nu vrea să plece
Astăzi, satul Dubăsarii-Vechi numără aproximativ 7000 de locuitori. Aceştia se mândresc nu numai cu cântecul şi dansul popular, ci şi cu frumuseţile din preajma satului lor, cu pădurile întinse pe o suprafaţă totală de 1200 ha, care sunt bine îngrijite şi păzite. Acest lucru ni l-a confirmat şi primarul satului, dl Aurel Antoci, precum şi dl Petru Agachi, inspector voluntar de mediu, un aprig apărător al frumuseţii vetrei, prezenţi la întâlnirea de la liceu.

În sat activează mulţi agenţi economici, ni s-a mai spus, iar crescătorii de legume şi fructe au unde să-şi realizeze producţia – o duc la fabricile de conserve din satele vecine Coşniţa şi Budeşti. Unii se asociază, consolidându-şi terenurile, au început a le iriga. Anul acesta, în localitate se vor sădi 200 ha de livezi noi. Primăria a obţinut finanţe din bugetul statului pentru a finisa clădirea şcolii cu trei etaje, rămasă o vreme la cheremul unora ce au vrut s-o privatizeze. La fel, s-a obţinut bani pentru reparaţia şi redeschiderea taberei de vară pentru copii.

Pentru localnici este o mândrie faptul că ei au unde să-şi petreacă timpul de odihnă, mai ales vara – lângă stejarii seculari, pe malul celor câteva lacuri, iar nu departe trece Nistrul. În sat activează lăcaşul de cultură, precum şi alte localuri pentru discoteci, ocupaţii la compiutere, minibaruri ş.a. În sat se organizează sărbători tradiţionale, întâlniri cu artişti profesionişti din capitală, competiţii sportive etc. Iată de ce tineretul, oamenii de aici nu-şi părăsesc localitatea, sunt stăpâni vrednici ai vetrei strămoşeşti.

O tânără poetă
Frumoasa legendă a Dubăsarilor-Vechi ne-a fost povestită de Svetlana Dascălu, care ne-a recitat şi din versurile-i proprii, inspirate de frumuseţile şi valorile baştinei. Ea ne-a însoţit, alături de cele câteva profesoare (dle Galina şi Rodica Cosniţchi şi Maria Aştifeni), când am vizitat casa lui N. Donici şi cavoul familiei (autor: sculptorul Alexander Bernardazzi), susţinând un recital dedicat înaintaşului chiar în faţa bustului acestuia. Svetlana ne-a pus la dispoziţie un grupaj de poezii frumoase. Publicăm una din ele în această pagină de revistă.

Prin greutăţi spre stele
Astronomului N.Donici
Per aspera ad astra
A învăţat să trăiască,
Per aspera ad astra
A şiut să iubească.
A ştiut să iubească
Ce-i tainic univers,
A putut să-i vorbească
Ca poetul, prin vers.
Per aspera ad astra
Trecem şi noi cu toţii,
Per aspera ad astra
E drumul lung al sorţii.
Purtat în lumea–ntreagă,
El, observând lumină,
O ia şi-o dă la viaţă
Şi pleacă fără vină.
El pleacă să găsească
Ce nu-i descoperit
Şi-acolo să trăiască
Un veşnic nesfârşit.
În fiecare astru
De Domn analizată
E scrisă viaţa noastră,
O viaţă fără moarte.
Svetlana DASCĂLU, liceană, cl.XII

Sunt la Dubăsarii-Vechi şi mulţi alţi copii şi tineri talentaţi, precum şi buni gospodari, agenţi economici întreprinzători etc., despre care promitem că vom mai scrie.

Autor: Gheorghe Doni
Sursa: Natura.md
Foto: Placelook.com

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ