Satul Goleni (Edineţ)

0
45

Conform materialelor din arhivele Bibliotecii Naţionale satul Goleni, Edineţ, este atestat prima dată la 2 mai 1575. Pe parcursul secolelor este numit: Golăieşti – 1588, Golieşti – 1859, Golieni – 1922, apoi Goleni, denumire care s-a păstrat până astăzi.

În „Istoria României veacul XVI”, vol. III, găsim un act numit „Suret de la Petru Vodă leat 7036 (1588) Mart 8” în care scrie că „Aniţa jupâneasa lui Iolăe logofătul cu feciorii Mihăilă şi Cârstana au vândut a lor ocină din giumătate de sat Golăieşti ce avea de la bătrânul Petru Vodă Şchiopul”. Au vândut-o seminţii lui Necoară Iolăe şi femeii lui Sofiei, pe 150 zloţi”.

În 1774, 8 iunie, în „registrele actelor moldoveneşti din Arhiva de la Constantinopol a Sfântului mormânt” scrie: „Mărturie hotarnică făcută din porunca divanului pentru îndreptarea hotarelor mănăstirilor Cetăţuia şi Golia şi a moşiilor Parcova şi Golăneşti din ţinutul Iaşi.”

Până la 1873 averea satului aparţinea mănăstirii Vatoped de la Atos. În lista de inventariere este scris pământul arabil, livada, via şi nişte construcţii (acoperite cu paie), câteva bordeie.
Pornind de la acestea şi alte date, am cercetat multă literatură, am discutat cu consătenii mei, apoi am depănat amintiri personale, începând cu anii 30. Astfel,
mi-am permis să aştern pe hârtie toate datele şi am publicat o monografie. Iată câteva titluri de capitole din lucrare: „Ciuhurul nostru”, „Perioada 1918-1940”. „A fost război”. „Holocaustul a trecut prin Goleni”, „Ei au fost în America”, „O dinastie de pedagogi”, „Deportările”, „Obiceiuri şi tradiţii”.
Am scris-o în limba rusă, ca să o citească dragii mei pământeni. Oficial satul e ucrainean, oamenii se declară ucraineni-haholi. În 1940-1941, în 1944 şi până azi şcoala e rusă. Nimeni nu citeşte în limba lui Taras Şevcenco, la cimitir toate inscripţiile sunt în limba rusă. În lexicul activ sunt foarte multe cuvinte româneşti sau adaptate la limba rusă. Diferă mult de limba ucraineană, mai ales cea literară, pe care nimeni nu o mai vorbeşte. Iar ucrainenii nu înţeleg ce înseamnă: bătaia, bucată, vatră, bumbac, orez, cheltuială, cumnat, curcan, săraca, ţap, frânghia, şatra, talanca, fuga, bre, măi, văleu! – auzite în sat. Câmpurile satului meu au denumirea de: Zerloia, Hârtop, Cot-Frumos. Iar numele pământenilor mei sunt: Pânzari, Morari, Scutari, Troian, Miron, Şoldan (iepure), Fus, Puşcari, Anica, Toder, Sanda, Costache.
…După lectura monografiei sper ca părinţii a căror odrasle învaţă la şcoala din Goleni să dorească trecerea şcolii la limba statului în care trăiesc. Ar fi o convingere istorică, benefică pentru odraslele lor care ar avea mult mai multe posibilităţi, printre care şi cea de a-şi continua studiile şi la Iaşi.

E regretabil că satul îmbătrâneşte – 180 de case sunt pustii. Doresc ca baştina mea – Goleni – să aibă un viitor demn de strămoşii noştri, căci „Istoria este ca o coloană a infinitului” (Iu. Colesnic). Despre ce coloană se poate vorbi, dacă după ultimul recensământ (2004) în sat trăiesc 1242 de oameni, din care 600 sunt pensionari şi invalizi şi cel puţin 100 sunt plecaţi la munci peste hotare (mai ales în Rusia). În sezonul agricol n-are cine prelucra pământul, liderii aduc prăşitori din alte sate. Absolvenţii care continuă studiile în altă parte nu se mai întorc cu traiul, vin doar ca oaspeţi.
Oare ce viitor va avea leagănul copilăriei mele?! Mi-i trist până la lacrimi, când îl visez şi când îl admir de pe podul Ciuhurului, care nici el nu mai este ca odinioară. Şi totuşi: dacă viaţa s-ar repeta, eu n-aş pleca din casa părintească (care nu se vinde!). Aici mi-s părinţii, strămoşii. Aici doresc să rămân, căci nicăieri cerul nu-i mai albastru, nicăieri nu înfloresc atâţia bujori!

Autor: Maria Bâlba
Sursa: Natura.md
Foto: Edinet.md

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ